782 matches
-
îmbarcată în planoare) în spatele liniilor aliate. Aceste analize nu au fost însă considerate demne de luat în seamă de către planificatorii militari francezi sau britanici. În martie 1940, serviciile de contrainformații elvețiene au aflat de prezența a șase sau șapte divizii blindate la frontiera germano-belgiană. În zonă au mai fost indentificate și alte unități motorizate. Serviciile specializate franceze au fost informate de către piloții avioanelor de recuoaștere cu privire la lucrările de construire a podurilor de pontoane peste râul Our, la frontiera germano-luxemburgheză. Atașatul militar
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
spre sud, se aflau diviziile Corpului Expediționar Britanic (BEF), care trebuiau să înainteze spre Linia Dyle și să ocupe poziții la dreapta armatei belgiene, de la Louvain la Wavre. Armata I franceză, întărită cu două divizii mecanizate ușoare și o divizie blindată de rezervă, trebuia să apere regiunea Gembloux, dintre Wavre și Namur. Forțele cele mai sudice din Belgia erau Armata IX, care trebuia să acopere întregul sector Meuse, dintre Namur și Sedan. John Vereker, comandantul BEF, considera germanii că ar fi
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
mișcării și să rămână pe poziții, în tranșee. Planificatorii aliați nu i-au acordat un tratament deosebit acestei armate, nici în ceea ce privește efectivele (5 divizii), nici în ceea privește armamentul antitanc sau antiaerian. Acestă armată urma să suporte atactul unei divizii blindate de elită germană la Sedan. Dintre cele cinci divizii franceze, două erau formate din rezerviști în vârstă, așa-numitele divizii „"Serie B"”, iar una era formată din senegalezi. Armata II trebuia să acopere un front mai larg decât ar fi
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
prin podișul Stonne. Comandatul Armatei 2 franceze, generalul Charles Huntziger, a organizat la rândul lui un contraatac în aceeași regiune cu divizia de blindate "3e Division Cuirassée" (DCR) pentru eliminarea capetelor de pod germane. A rezultat o bătălie grea de blindate între 15 -17 mai, satul Stonne fiind ocupat pe rând de cele două armate. Huntzinger a considerat că oprirea înaintării germane la Stonne era cel puțin un succes al defensivei și și-a limitat acțiunile la apărarea flancului trupelor sale
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
francez, beneficiind de o viteză mai mare, a reușit să distrugă blindatele franceze în lupta de aproape. La această luptă a participat și elemente ale "1er Division Cuirassée", care era în refacere după ce își pierduseră majoritatea tancurilor (cu excepția a 16 blindate) în luptele din Belgia, fiind la rândul lor anihilate. Divizia franceză a fost obligată să se retragă cu doar trei tancuri rămase în stare de funcționare. "1er Division Cuirassée" a fost practic distrusă în totalitate pe 17 mai. În această
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
efectivelor care formau diviziile de rezervă nu fuseseră încă mobilizate. Divizia I blindată a fost distrusă când a rămas fără combustibil. Divizia a III-a blindată a eșuat în încercarea de distrugere a capetelor de pod de la Sedan. Singura divizie blindată din rezervă, "2e Division Cuirassée", a trebuit să declanșeze un atac pe 16 mai la Saint-Quentin, Aisne. Comandantul diviziei a reușit să ia legătura doar cu 7 din cele 12 companii aflate pe o suprafață de 79x60 km. Divizia a
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
grabă liniile de apărare, în timp ce Guderian a dat ordin "10. Panzerdivision" să atace flancul francezilor. Amenințarea blindatelor germane și atacurile "VIII. Fliegerkorps" ale "Luftwaffe" au oprit în cele din urmă operațiunea franceză. Francezii au pierdut 32 de tancuri și vehicule blindate pe 17 mai, dar au reușit la rândul lor să provoace pierderi germanilor. Pe 19 mai, după ce a primit întăriri, de Gaulle a mai încercat să efectueze un atac, dar blindatele franceze au fost respinse, pierzând 80 din cele 155
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
mai va exista regimul Kun”. La 3 august întreaga armată ungară este scoasă din luptă, iar la 4 august 1919 este ocupată Budapesta. Bela Kun a evitat capturarea fugind în după-amiaza zilei de 2 august la Viena cu un tren blindat împreună cu colaboratorii săi. Au fost arestați și ținuți într-un lagăr până în iulie 1920 când a făcut obiectul unui schimb de prizonieri între Austria și Rusia permițând refugierea unui număr de 415 comuniști. La Moscova a intrat în rândurile Partidului
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
ocupație a Berlinului deținute de Puterile Occidentale. Aliații nu negociaseră niciodată o înțelegere privind garantarea aprovizionării sectoarelor aflate adânc în zona de ocupație sovietică. Comandantul zonei de ocupație americane, generalul Lucius D. Clay, a propus trimiterea unei mari coloane de blindate prin zona sovietică spre Berlinul Occidental cu instrucțiuni de a se apăra în cazul în care este oprită sau atacată. Truman credea că aceasta presupune un risc inacceptabil de război, și a aprobat în schimb un plan de aprovizionare aeriană
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
ul este un vehicul blindat de atac cu tracțiune pe șenile, conceput pentru a combate forțe inamice folosind focul direct. Un tanc de luptă se caracterizează prin armele și blindajul greu, o mare mobilitate care îi permite să traverseze terenuri dificile la viteze relativ mari
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
greu, o mare mobilitate care îi permite să traverseze terenuri dificile la viteze relativ mari. Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forțele armate convenționale în Europa stipulează că: "Termenul tanc de luptă înseamnă un vehicul blindat de luptă autopropulsat, cu mare capacitate de foc, dispunând de un tun principal pentru foc direct cu viteză inițială ridicată, necesar pentru a angaja ținte blindate sau alte obiective, cu o mare mobilitate în orice teren, asigurând un nivel ridicat
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
este conceput și nici echipat în mod special pentru transportul de efective de luptă. Astfel de vehicule blindate reprezintă principalele sisteme de arme pentru formațiunile de tancuri și alte formațiuni blindate ale trupelor de uscat. urile de luptă sunt vehicule blindate de luptă pe șenile, cântărind cel putin 16,5 tone, care sunt înarmate cu un tun de calibru de cel puțin 75 mm, ce se poate roti 360 grade. În plus, vor fi considerate tancuri de luptă oricare vehicule de
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
poată traversa tranșeele și barajele de sârmă ghimpată și să nu fie afectat de focul de mitralieră. După ce a văzut automobilele Rolls Royce blindate utilizate de către Royal Naval Air Service în 1914, și cunoscând schemele pentru a crea un vehicul blindat de luptă cu tracțiune pe șenile, Primul Lord Winston Churchill a condus un comitet, "Landships Committee", pentru a coordona crearea acestei noi arme. Sub conducerea Colonelului Ernst Swinton, Landships Committee a creat primul prototip care a avut succes, poreclit Little
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
exemplu modelul A7V. Conceptul de tanc ca armă fiind deja împământenit, mai multe state au proiectat și fabricat tancuri în perioada dintre cele două Războaie Mondiale. Proiectele britanice erau mai avansate, datorită interesului armatei britanice de a avea o forță blindată în anii 1920. Franța și Germania nu au ajuns la o așa dezvoltare în primii ani din perioada interbelică, datorită stadiului economiei și a prevederilor Tratatului de la Versailles. În Statele Unite, în această perioadă tancurile au fost puțin dezvoltate deoarece cavaleria
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
dintr-o singură piesă. În unele cazuri blindajul este făcut din aluminiu sau alte materiale ușoare, ca fibrele sintetice. Eficiența blindajului este exprimată comparativ cu rezistența unei plăci etalon de oțel omogen laminat (RHA - Rolled Homogeneous Armour). Tancurile nu sunt blindate uniform, grosimea blindajului depinde de zonă, fiind mai gros în zonele mai expuse impactului proiectilelor inamice. Partea cea mai bine protejată este zona frontală și turela, deoarece aici este instalat armamentul și de obicei pentru a trage trebuie expusă focului
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
mulți foști subordonați, care pretindeau că Sharon a încercat să-i provoace pe egipteni și a trimis cercetașii din rea-credință, asigurându-se că va rezulta o încleștare armată. Sharon a atacat orașul Themed în zori, luând cu asalt localitatea cu blindate prin Strâmtoarea Themed. Sharon a dirijat compania de poliție sudaneză, capturând așezarea. Pe drum spre Fortăreața Nakla, oamenii lui Sharon a fost întâmpinați de avioane de vânătoare MiG-15 egiptene. Pe data de 30, în aproape de Nakla trupele lui Sharon au
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
promovat până la retragerea sa din august 1973. Curând după aceea, el a ajutat la fondarea partidului politic Likud („Unitatea”). La începutul Războiului de Iom Kipur, pe 6 octombrie 1973, Sharon a fost chemat înapoi la datorie, împreună cu divizia sa de blindate de rezervă pe care o comanda. La ferma lui, înainte de a pleca pe front, comandantul rezerviștilor, Zeev Amit, l-a întrebat: „Cum vom ieși din situația asta?" Sharon i-a răspuns: „Nu știi? Vom traversa Canalul Suez și războiul se
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
luptelor care au urmat, iar divizia "Nordland" nu era decât o umbră a ceea ce fusese odată, cu doar câteva tancuri Panther. Toate tancurile în stare de funcționare au fost grupate în Kampfgruppe, "Panzerverband von Strachwitz". Acest grup, întărit cu câteva blindate din Regimentul de tancuri "Großdeutschland", a avut efectivele unei brigăzi și a luptat pe tot frontul de la Narva. În ciuda slăbiciunii evidente, Corpul Steiner a continuat să reziste pe înălțimile "Grenadierhöhe" și "69,9 Höhe". Spre mijlocul lunii august, în fața eșecurilor
Bătălia de pe linia Tannenberg () [Corola-website/Science/312031_a_313360]
-
martie 1945, sovieticii au contraatacat cu toată forța. În numai 24 de ore de la declanșarea contraatacului, forțele sovietice i-au respins pe germani înapoi pe pozițiile de plecare. Pe 22 martie 1945, germanii, depășiți numeric și dotați doar cu puține blindate în stare de funcționare, au fost obligați să se retragă pentru a pregăti noi poziții defensive în vestul Ungariei. Ofensiva sovietică a continuat. Pe 30 martie 1945, Frontul al 3-lea Ucrainean a traversat frontiera maghiară și a intrat în
Operațiunea Frühlingserwachen () [Corola-website/Science/312062_a_313391]
-
niciun fel de protecți împotriva gazelor de luptă. Soldații care deserveau aceste fortificații aveau un spațiu limitat de cazare, care nu era dotat cu paturi, ci cu hamace. În zonele cu cea mai bună vizibilitate, erau construite cazemate cu turele blindate pentru observație. Toate aceste construcții au fost considerate depășite în momentul în care erau construite, ele neoferind protecție decât cel mult împotriva schijele proiectilelor de artilerie sau aviație sau a grenadelor de mână. Programul a fost executat de unitățile "Grenzwacht
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
ofițer în Ministerul Apărării Naționale (MApN), ocupând, la un moment dat, poziția de secretar al Uniunii Tineretului Comunist la Comitetul Politic Superior al Armatei. În perioada Revoluției din decembrie 1989, Dumitru Iliescu avea gradul de maior de TAB-uri (Transportoare Blindate). Presa l-a acuzat că în noaptea de 21 decembrie 1989 el a executat ordinul de reprimare sângeroasă a revoluționarilor, trecând efectiv cu blindatele peste revoluționarii prezenți la baricada din fața Hotelului Intercontinental. Iliescu a negat că ar fi spart baricada
Dumitru Venicius Iliescu () [Corola-website/Science/311663_a_312992]
-
restabilire a infrastructurii orașului distrus de lupte. Luptele ar fi blocat în regiunea Parisului o lungă perioadă de timp cel puțin o divizie aliată. Totuși, Charles de Gaulle a negociat cu Aliații, amenințând că va trimite Divizia a 2-a blindată franceză ("2ème DB") să lupte pentru eliberarea Parisului, pentru a preveni reprimarea insurecție din capitala franceză într-un mod asemănător cu a celei din Varșovia. Până în cele din urmă, Eisenhower a cedat insistențelor francezilor. Pe 24 august, generalul Leclerc, comandantul
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
și au izbucnit lupte și în Montreuil. În Pantin, unde aveau deja loc lupte pentru eliberare, resturile unităților germane au fugit spre est pe drumul spre Meaux. În timpul luptelor, au fost uciși 71 de soldați ai Diviziei a 2-a blindată, 225 au fost răniți, iar 35 de tancuri, 6 tunuri autopropulsate și 111 vehicule au fost avariate. În conformitate cu aprecierile istoricului Jacques Mordal, acesta a fost „"o rată a pierderilor destul de ridicată pentru o divizie blindată"”. Pe 25 august la ora
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
armistițiului din 1940. Petain, care a protestat fața de transferul guvernului său impus de germani, a fost înlocuit de Fernand de Brinon. Guvernul în exil vichyist și-a încetat existența în aprilie 1945. Generalul Leclerc, comandantul Diviziei a 2-a blindată franceză, considerată cea mai prestigioasă unitate franceză, a condus „Corpul Expediționar Francez din Extremul Orient” (CEFEO), care a luptat în Indochina Franceză, ocupată în 1945 de Imperiul Japonez. Posterele de recrutare ale CEFEO înfățișau un tanc Sherman marcat cu crucea
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
1945 de Imperiul Japonez. Posterele de recrutare ale CEFEO înfățișau un tanc Sherman marcat cu crucea de Lorena și avea textul „"Ieri Strasbourgul, mâine Saigonul, înrolați-vă!"”, făcând referire la de rolul de primă importanță al Diviziei a 2-a blindate franceze în eliberarea Parisului și Strasbourgului. Efortul de război al Franței în Indochina era prezentat de propagandă ca fiind o continuare a eliberărării patriei în cadrul aceluiași război. Regimul de la Vichy colaborase cu Japonia după invazia din 1940, (iar mai târziu
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]