1,790 matches
-
prea multă durere în suflete și prea puțină piatră să se poată ridica un mausoleu al pribegiei românești. Am cutreierat Iugoslavia, Bulgaria, Turcia, toate aceste popoare au ceva ce noi nu avem, puterea de a călca peste sufletele oamenilor cu bocancii plini de noroi." „El Desconocido” se citește cu mult interes și cu multă plăcere, nu numai pentru subiectele alese, dar și pentru comentariile subtile, pentru limbajului curgător, cu fraze bine șlefuite, pline de substanță, colorate, în care înflorește și graiul
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
Aștri se ivesc atât de reci parcă părăsiți de lumina grăbită să cadă peste imensul nimic, întunericul. Amintirile vin din nou, a câta oară oare? Imaginea ta însă este fără durere, amintirile nu mai dor regretul nu își mai împinge bocancul în piept țintind inima. Am avut revelație sau drumul vieții a fost găsit? Sunt acum un om vindecat. Atât de firească îmi pare lipsa ta! Vântul aduce miros de asfalt stropit de ploaia trecătoare, nu mă poticnesc în smocuri de
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
forma un neologism / absolut necesar / lupii de fosfor undeva departe / amintirile undeva și mai departe / săniile cu cai turmentați alunecă inevitabil / spre sărutul divin al iernii”. („Spre sărutul divin al iernii”). Când vine mama în vizită, poetul reinventează paradisul spălând bocancii mamei de noroi. („Reinventând paradisul”). Un tablou insolit zugrăvește poetul într-o zi de târg, de fapt, o frescă actuală: „Case portocalii luminate de garoafe / părul tău castaniu / precum cărăbușii de mai subțire vitraliu / și târgul de vinerea de la Iernut
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
cu drag depărtându-se, pășind cu greu prin zăpada afânată, căzută peste noapte ... Nu-l mai zări, atunci când ochii I se umplură de lacrimi ... Cu greu, se întoarse căutând cărarea făcută prin zăpada bătătorită, acolo, chiar prin mijlocul străzii, de bocancii trecătorilor care se sculaseră ca și ei dis-de-dimineață spre a o lua din nou de la capăt ... Îl durea sufletul văzându-l cum lupta chiar dacă era un simplu copil, nu se dădea bătut, se zbătea în această lume stranie pe care
PROIECŢII ALCHIMICE ŞI EXPERIENŢE MAGICE ÎN ROMANUL DE DINCOLO DE NEGURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355665_a_356994]
-
sânt isteți și niciunu dobitoc ?... - Se pare că-s toți deștepți ... - Dacă-s deștepți, ce cată ei la oameni nevoiași ? Că noi n-avem nevoie de deșteptăciunea lor ... - Au căutat și-ai noștri-n lună, de li s-au înfundat bocanci-n praf, dar n-au găsit viață ... În lumea noastră, se vorbește, că s-au văzut și fotografiat, mașini zburătoare, pe cer, mânate de arătări, cu capul mare ... - Sânt destui care n-au de lucru și iau banii pe scorneli
ĂI DIN STELE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355720_a_357049]
-
tot tu să nai nicio grije de acasă că nu e nimic rău stai liniștit să te faci bine sănătos așteptăm răspuns Gheorghiță cât de curând neai spus de bani să nu îi cheltuiești degeaba pe fleacuri că îți trebuie bocanci la iarnă, dragul mamei... 7 mai 1958, Rucăr, raionul Muscel, reg. Pitești Referință Bibliografică: Moștenire de la mama / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 243, Anul I, 31 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor
MOŞTENIRE DE LA MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356061_a_357390]
-
bolșevice. Ele, care au înveșmântat frumusețea cu har au podidit podelele temnițelor cu lacrimi, sudoare și sânge. Ei, care au urzit Familia creștină au avut familiile destrămate. Ele, care au fost busuiocul în sânul mândrilor feciori au fost strivite de bocancii butucănoșilor temniceri. Ei, care au pus temelie Statului creștin au avut ca Patrie chinurile închisorilor. Ele, care au fost mărgăritarul îndrăgostiților fâlfâiau ca niște zdrențe între gardurile de sârmă ghimpată. Ei, care au fost luminați, spirituali și înțelepți au fost
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
cuptiori -cuptor cu vatră- cu o cergă pe picioare într-o liniște monumentală asculta atrocitățile tragicului și absurdului. Tristeți relatate ca pe un jurnal de război în care străbunicul fiind luat prizonier în primul conflict mondial le-a trăit cu bocancul pe grumaz, o viață în agonie înspre și la capătul lumii. Fiind în trenurile care pentru cei mai mulți nu avea bilet de întoarcere povestea cum în opririle lor prin gări prizonierii erau folosiți pe post de călăi. Cei cu stea rosie
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE II de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370818_a_372147]
-
judecata și după numeroase declarații reușește să-l scoată printr-o hotărâre judecătorească. Îmi povestea bunica că atunci când l-a așteptat la ușa postului de miliție era alb ca varul, cu ochii adânciți în orbite sclipind de bucurie și cu bocancii fără șireturi neștiind cum să iasă mai repede. De bucuria efemeră bunica i-a dat celui ce păzea poarta o bucată întreagă de slănină (vă dați seama ce foamete era în acea perioadă și care era moneda de schimb). Fabrica
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE I de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370810_a_372139]
-
liceu. Nu zic eu la nimeni nimic și rămân la lot, nici nu știam măcar pe ce lume sunt. Fiind la lot aveam ordin să ne deplasăm la Rădăuți în cantonament pentru ca să ne pună să alergăm pe un hipodrom cu bocancii într-o zăpadă de o jumătate de metru. Într-o zi ce pățesc, vreau să mă duc să iau niște lapte de la magazinul din apropiere, nu știu cine m-a prostit, când să ies mă ia cel de la poartă ducându-mă la
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
căci era numai în ghete și era zăpadă și viscol mare...” A patra etapă, boala și anii de agonie, a fost de un tragism inimaginabil. Unii prieteni l-au părăsit, alții s-au înghesuit să intre în viața lui cu bocancii. În anul 1884, la Iași, îl vizitează Vlahuță și N. Petrașcu. Poetul le pare ca un Icar prăbușit din înălțimi. „...l-am găsit într-o cameră din fundul curții unui hotel. Am ridicat cele trei trepte ale scării deasupra unui
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
fel. Ilinca dispăruse în cea de a doua încăpere a casei, iar Toma mânca din friptura tocmai preparată. Era un moment bun pentru un dialog singuratic cu exteriorul. M-am ridicat și am asigurat cartea pe măsuța de lângă ușă. Cu bocanci cu tot cântăream o sută de kilograme, dar puteam presupune că acest paramentru nu îngrijora pe nimeni în astfel de instanțe - deși eu așteptam cu nerăbdare să aud zapada scârțiind sub tălpi. Fără o prispă pe care să întermediez ieșirea
DINCOLO DE CEI PATRU POLI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369834_a_371163]
-
împotmolea mereu În nămeți de sărăcie. Dar nuielușa nu lipsea Niciodată de la ușă, Să-mi amintească viață grea, Cănd mă-ncălzeam la cenușă. N-aveam ghete lustruite, Iar cizmulițe curate, De multe ori peticite, Pe ,,Moși" îi ținea departe. Spălăm bocanci și ciorăpei, Sperând că voi primi ceva. Dar numai frigul era-n ei, Ce-n dimineți reci m-aștepta. Scrisori peste scrisori scriam, ,,Mosul" de mine să știe. Eram cuminte și-nvățam A cărților bogăție. Priveam cu ochii lăcrimând, La
SEGMENT DE AUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369890_a_371219]
-
puținelor fire de iarbă aproape îngălbenite. Liniștea apăsătoare se întindea până sus, la vârful pe care dorea să-l cerceteze la lumina zilei. Spera să ajungă la timp, să nu-l prindă noaptea la întoarcere. Câteva pietre dislocate de talpa bocancilor se prăvăliră la vale și zgomotul făcut de ele îi părea a fi ca o muzică ritmată. Se opri și, cu intenție, desprinse și altele pentru a savura ritmul, dar acestea făcură un zgomot ciudat, neîntrerupt, care se amplifică nejustificat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
că mașinăria perfectă de luptă Merg cu mâini tremurânde, Cu ochii arzând Peste așchii de sticlă înfipte-n plămân. Diseară e bal la palatul de iarnă Se va bate stepp în scândura cariata, Aproape și mai aproape voi fi De bocancii fără talpă și fără stăpân. În atelierul de marochinărie din Est Uncenicii în serie răzuie șozii De pe pielea șarpelui ucis În Eden. Ei da, doar un cerc mă mai desparte De clopotul ce bate a restriște în cer. Ferestrele mele
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
tradițiilor în actualitate, o corelare a artei sale cu literatura, folclorul, muzica și sculptura, cât și o evidențiere a trăsăturilor specifice poporului român, precum: ospitalitatea, umorul, optimismul, permanența. Dintre obiectele de ceramică aduse la târg pot fi amintite: opinci și bocanci, potcoave, frunze, sfeșnice, aplice, punguța cu doi bani denumită în glumă Bancomatul retro. Pe o vază este reprodus un fragment de cântec „un zâmbet, o floare, o rază de soare”, pe o aplică este scris textul de pe porțile Maramureșului „Am
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
telefonice devenite obiceiuri, poate da naștere la glume savuroase. Moșul cu majusculă apela cel mult la un vin fiert (sau la mai multe) pentru a-și mai încălzi oasele bătrîne, ceilalți, în ton cu moda, preferă animatoarele. Moș Nicolae - lustruiesc bocancii rămași de la tata Cezar F. Ciobîcă Multă tandrețe în viziunea acestui poem. Oricîtă sărăcie ar fi, tradiția obligă la așteptarea cuviincioasă a sărbătorilor. Doar așa se primenesc și visele, și speranțele de mai bine. Măcar atîta cît țin sărbătorile. nepoți
CORNELIU TRAIAN ATANASIU,COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369446_a_370775]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CUMPĂRAȚI, CUMPĂRAȚI! Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Cumpărați, cumpărați! Cumpărați, cumpărați amintiri pierdute, Flori de adevăr sub bocanc strivite, Umbre de mioare la răscruci ivite, Lacrimi de luceferi peste câmp căzute! Cumpărați, cumpărați! Viața asta trece - Strigă un bătrân la un colț de stradă Îmbiind drumeții în cuvânt să-i creadă Fluturând din mână : timpul vă petrece... Cumpărați
CUMPĂRAȚI, CUMPĂRAȚI! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370630_a_371959]
-
și iarna, purta o pălărie țuguiată, spartă-n vârf, cu borurile căzute peste urechi», având «o singură cămașă peticită și la guler, iar pantalonii abia-i ajungeau până la genunchi, fiindcă omul tăia mereu din manșete, ca să urzească dosul» și purtând «bocanci aduși de pe front» (p. 90); la revenirea de pe front în sat, casa-i «era aproape dărâmată, pământu-i încăpuse pa mâna altora, slugă nu putea să intre, nu-l primea nimeni» (p. 91); pornește la oraș, se instalează pentru cerșt în fața
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Dar, oricum, printr-o mare dragoste. Sinceră, dezinteresată, veșnică. Prin înțelegere, prin dragoste, prin respect, prin civilizație. Ne-am creat singuri un mic univers care este numai al nostru și niciun nemernic nu va putea să pătrundă în el cu bocancii și sufletul său, atât de murdare. Prin asta ne-am salvat. Prin asta ne-am mântuit. Prin asta stăm alături de peste treizeci de ani. Și sper să stăm încă pe-atât. Comentariile de genul: „Nu încap două săbii în aceeași
CRISTINA DELEANU. PRINTR-O MARE DRAGOSTE, SINCERĂ, DEZINTERESATĂ, VESNICĂ… de EUGEN CRISTEA în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369614_a_370943]
-
dată, sediul Securității), din care, doi haităi cu tinichele pe umăr, descărcau conserve ungurești de carne de porc. Când i-am întrebat, de unde pot să-mi cumpăr și eu măcar una, pentru că sunt diabetic, mi-au răspuns: «Moșule mută-ți bocancii de aici, dacă vrei să-ți fie bine!». Păi ce-i asta? România e stat polițienesc?” - întrebă retoric bătrânul. În sală se făcuse liniște desăvârșită. Secretarul de partid era complet pierdut. Deschidea și închidea gura, dar de pe buzele sale cuvintele
ULTIMA CONFERINŢĂ DE PARTID de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368107_a_369436]
-
Acasa > Strofe > Amintire > VIAȚA... Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2126 din 26 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Viața ... O întrebare pusă-n a gândurilor umblet nu îmi dă pace astăzi, revine obsesiv : „Bocancii” tăi mi-au tropăit prin suflet și nici acum nu cred că știu, din ce motiv. Ai mersul apăsat și fără de simțire ... De multele dureri stârnite nu îți pasă când praful așezat cuminte pe amintire, e răscolit de-o minte
VIAȚA... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370143_a_371472]
-
să mai strici pacea, prin vreme așezată ? De ce aș retrăi dezamăgiri uitate și puse în sertarul cu „ce a fost odată” adânc păstrate acolo, fiind neîntinate ? ------------------------ O întâlnire avută, destin ori întâmplare reamintind povești care-s demult trecute, dar sunt „bocanci” cu ținte ce tropăi-vor tare pe suflete curate-n iubirile pierdute ... de Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: Viața... / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2126, Anul VI, 26 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorel Dănoiu : Toate
VIAȚA... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370143_a_371472]
-
pițigoi. Să n-ajungem cu desagii goi. Arhanghelii, îngerii, sfinții Așteaptă să le ducem arginții Și din toate cele câte ceva. Măcar o ață, o mucava. Altfel nu dau zapis Că vom intra în paradis Că vom săruta mereu și mereu Bocancii lui Dumnezeu. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 și în „PREPOEM”, ambele din mai 1940 SINDROFIE Feți frumoșii, harapii, călăii, broscoii, țînțarii, dulăii veniră la mine’n pridvor din toate ghiocile lor. Domnilor, iubiți vizitatori! iată scaune, merinde, viori
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
piept, tatuaje pe spate, tatuaje pe membre, tatuaje pe burtă și puțin mai jos ... Adam și Amsterdam! AMÂNDOI, capete rase, fără nume, fără identitate, fără domiciliu stabil. Două antonomaze cu grele jachete de piele bătute în ținte de fier, imenși bocanci Doctor Martens și motociclete Harley Davidson între picioare! IMAGINE INTERIOARĂ I.Q. superior, Com-pu-te-re! Cultură cyberpunk, technopunk și utopii negative. Neuromantici, neologiști inventivi de limbaje cu noțiuni de argou și jargoane de tehnică digitală. Pseudoyoghini, macho-iști, rambo-iști, violenți. Emo no
NOUA GENERATIE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353334_a_354663]