1,800 matches
-
până au plecat americanii și le-au luat ei. Noi aveam câte un rucsac, aveam și noi ceva, și rușii ne-au zis că ne dau un tren care să ne ducă până În România, numai să le dăm... Au cerut bocanci, țigări... au cerut de toate. Le-am dat. Trenul ne-a dus 15 kilometri, după care nu mai era linie. Apoi au venit niște căruțe: a trebuit să plătim căruțele, să ne ducă nu știu câți kilometri; pe urmă ne-am Îmbarcat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nou al nostru... Nici n-o mai știu, am uitat-o, am pierdut-o; n-am putut-o aduce acasă, că trebuia să fie ascunsă și nu aveam voie să avem hârtie și creion. Multe n-aveam voie. Aveam niște bocanci buni... Că pe ăia ni i-au lăsat, altceva nimic. Și eram la muncă, chiar În timpul mesei, iar un kapo francez... Știți ce era un kapo - erau prizonieri ca și noi, dar alăturându-se nemților, au avut o situație mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
un kapo - erau prizonieri ca și noi, dar alăturându-se nemților, au avut o situație mai bună. Primeau mai multă mâncare și ei ne băteau, nu nemții, ei ne băteau ca să lucrăm, știți? Și un kapo francez mi-a luat bocancii și mi-a dat niște ghete proaste de tot. Eu n-am avut ce face, trebuia să-i dau, că dacă nu mă lovea până la sânge. Era tot rob ca mine. Și când am ajuns În lagăr, Înapoi, era un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost calificată, iar ea - ca ajutor. Dar, riscând viața aia care nu făcea două parale, a venit Înapoi. Pe mine tot timpul m-au persecutat: erau halate de muncă, nu mi-au dat, că sunt comunistă; dacă le-au dat bocanci - vai de capul nostru, erau olandezi, cu talpă de lemn - nu mi-au dat, umblam desculță Încă În decembrie, de Crăciun, și zăpada era până la genunchi. Dar nici n-am tușit - am făcut un TBC după lagăr; 15 ani am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
după el și ne-au dus la o baie. Ceilalți au fost lichidați. Cum are omul tendința proprietății. Am lăsat totul, dar unii mai aveau cinci-șase cămăși pe ei. Cum i-au băgat la baie, le-au lăsat numai pantofii, bocanci, curea și ne-au dat haine vărgate. - Astea vi le-au dat după ce ați făcut baie? - După dezinfecție. Care era păros, Îl tundeau. - Peste tot? - Da. Și dădeau cu o soluție foarte usturătoare. Mie nu mi-au dat, că la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Eram sigur că tata este, deși a spus că nu ne Întâlnim acolo... Nu, nu veneam sub nici o formă. Și așa am plecat spre casă. Am ajuns de la Carei la Cluj, apoi la Târgu-Mureș cu un rucsac În spate, doi bocanci foarte mari, de ski pe care Îi căram după mine... Aveam toate actele. Aveam un rucsac de armată maghiară, uniformă franceză, o șapcă... La Târgu-Mureș - unde să mă duc? Că, normal, nu eram din oraș. Când cobor intru În vorbă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mi-au dat voie - am avut un băgăjel cu medicamente pe care l-am dus, din Sighet, doi câte doi, cu un prieten ce a murit În octombrie, În Valea Donului. Ei, la Dachau mi l-au luat. Am avut bocanci bunicei, de iarnă, dar s-a terminat... Bocanci cu talpa de lemn, care erau prea mici... - Ați putea descrie cum se vedea lagărul Înainte de a intra În curte? Era luminat, era Încă noapte? - Era spre noapte. Deja nu mai era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu medicamente pe care l-am dus, din Sighet, doi câte doi, cu un prieten ce a murit În octombrie, În Valea Donului. Ei, la Dachau mi l-au luat. Am avut bocanci bunicei, de iarnă, dar s-a terminat... Bocanci cu talpa de lemn, care erau prea mici... - Ați putea descrie cum se vedea lagărul Înainte de a intra În curte? Era luminat, era Încă noapte? - Era spre noapte. Deja nu mai era soare, iar luminile erau aprinse. Și am văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din ăștia, de drept comun. Și ăia ne-au tuns și ne-au uns... Apa aia era cu formol: când am ieșit de acolo nu mai puteam merge, că mi se Înroșise toată pielea. Mi-au dat o pijama, niște bocanci de lemn, care erau mai mici, mergeam greu - și acum am degetele Încovoiate -, fără chiloți, fără șapcă, fără nimic și: „Afară”. - Nu vi s-a permis să mai păstrați nimic? - Nu. Tot ce am avut a rămas În curte, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În Comitetul Internațional, și cu care mă vedeam - chiar a doua zi mi-a adus o pâine. Știți ce Înseamnă o pâine Întreagă? Noi, care aveam, așa, o pâinică, ne pomenim, toți clujenii, cu o pâine Întreagă. Mi-a schimbat bocancii - că venisem cu bocancii ăia mici, de aur și acum degetele Încovoiate. Tot timpul Îmi curgea nasul. Făcusem o cardită reumatică, iar aici cunoșteam niște oameni care aveau grijă de mine și eu puteam avea grijă de ei. Totuși, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu care mă vedeam - chiar a doua zi mi-a adus o pâine. Știți ce Înseamnă o pâine Întreagă? Noi, care aveam, așa, o pâinică, ne pomenim, toți clujenii, cu o pâine Întreagă. Mi-a schimbat bocancii - că venisem cu bocancii ăia mici, de aur și acum degetele Încovoiate. Tot timpul Îmi curgea nasul. Făcusem o cardită reumatică, iar aici cunoșteam niște oameni care aveau grijă de mine și eu puteam avea grijă de ei. Totuși, am tratat - să nu spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Încă din timpul șederii În țară ați fost instruiți? - Când am fost mobilizați, o instruire rapidă de o lună și ceva, nimic deosebit, instrucție militară. Și am fost semi-militarizați, adică aveam șapcă militară, palton militar, hainele erau ale noastre. Și bocancii erau militărești. Hainele erau ale noastre, dar cu banderolă galbenă. - Purtați banderolă galbenă? - Da, da. De la Început. - Populația civilă evreiască nu purta așa ceva? - Nu, numai militarii de peste graniță. - De ce credeți că s-a simțit nevoia de a apela la acea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dumneavoastră civile... - Au ieșit de la etuve și ne-au fost aruncate În fața ușilor. O Învălmășeală, să Îți cauți lucrurile, să vezi care sunt ale tale... Alții, care le aveau mai proaste, eu știu, poate luau mai bune. Să-ți nimerești bocancii care să ți se potrivească... Era greu să-ți găsești bocancii tăi. După tevatura asta am intrat În drepturile de deținuți. Și a doua zi dimineața, ceaiul ăla, mă rog, ce era, negru... și cu lingura aia de supă, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În fața ușilor. O Învălmășeală, să Îți cauți lucrurile, să vezi care sunt ale tale... Alții, care le aveau mai proaste, eu știu, poate luau mai bune. Să-ți nimerești bocancii care să ți se potrivească... Era greu să-ți găsești bocancii tăi. După tevatura asta am intrat În drepturile de deținuți. Și a doua zi dimineața, ceaiul ăla, mă rog, ce era, negru... și cu lingura aia de supă, ce era, și cu un sfert de pâine, nu mai țin minte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lor au venit nemții. Au fost dați jos feroviarii maghiari și au intrat feroviarii nemți. Și atunci am auzit o conversație Între trei feroviari maghiari: „Pe ăștia Îi duc undeva În Polonia, unde-i dezbracă În pielea goală, rămân numai bocancii și pe urmă nu știm ce fac cu ei...”. Și atunci am zis: „Domnule, dacă găsesc ăștia ceasul ăsta, măcar să nu-mi ia ceasul”. Am aruncat ceasul afară din tren. Pe gemulețul ăla mic care era la vagoanele de marfă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
știam cine este șef, cine nu este, cu cine poți să te cerți, cu cine nu poți să te cerți, nu exista nici un fel de opoziție. Tata avea niște cizme frumoase - din prima i le-au luat. Eu aveam niște bocanci extraordinari, care m-au ajutat mult să scap din lagăr. Până În ultima zi m-au ținut. Era foarte important cum ești Încălțat În viața lagărului. Era esențial. Ei, noroc că eu sunt un pic dezordonat - nu Îmi curățam pantofii, așa că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
caute hainele pe care le-am avut. Ele aveau aici numărul, dar la pantaloni nu aveau număr sau la cămașă. Și: „Asta e cămașa mea, asta e a mea...”. Era cu scandal... Mai erau Încurcături. - Mai aveați acea pereche de bocanci? - Da, până În ultima zi i-am avut. - Ce relații ați avut cu paza? - În general, În lagăr, nu aveai nici un fel de relații. Deci un muritor de rând, nu vorbesc de Blockaltester sau de Lageraltester. Dar, În general, tu ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pietroiul era tot acolo. Dar parcă era ceva pe pietroi. Putea să fie tot plicul meu, hârtia mea, dar nu mai era Postenkette acolo. Era mai Încoace cu vreo trei metri. Mă fac că Îmi leg șireturile la celebrul meu bocanc, m-am dus și am văzut că era un plic: l-am luat și l-am băgat În buzunar. „Africanul” era chiar acolo - a urlat la mine și a tras câteva gloanțe În pietroi. Din pietroi mi-au intrat schije
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
încît linguroiul de alamă se rupse în locul unde era lipit de braț, lovitură ratată, care nu mă descumpăni, apucai marmita care mai avea în ea borș și i-o vârâi pe cap, în timp ce îl izbeam cu picioarele la țurloaie, cu bocancii duri și nu mă oprii până nu-l văzui la pământ. Ridicai apoi liniștit scrisoarea de pe jos, o vârâi în buzunar și revenii la locul meu să-mi mănânc ciorba. Am făcut amândoi trei nopți de carceră, cu reproșul sec
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ne spulbere orice iluzie, să știm de pe acum că nimic nu-mi va ajuta, să nu mai cheltuim degeaba și bani cu avocatul... Mă lăsă să-mi fac chiar un geamantan, în care Matilda vîrî rufărie, pulovere, o pereche de bocanci... "Nu te neliniști, îmi șopti ea, o să mă zbat să te scot cât mai repede... Nu se poate, doar n-ai făcut nimic... Ne îmbrățișarăm, intrai in dormitorul fetiței, o sărutai și ieșii fără să mă mai uit înapoi, să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zise Matilda. Bărbierește-te, fă o baie... ai timp s-o vezi... ustensilele tale au rămas acolo așa cum le-ai lăsat..." Nu, zisei, las-o să se sperie, vreau s-o văd..." Și intrai în dormitorul ei călcând greu cu bocancii mei scorojiți de ani, numai a bocanci nu mai arătau. Mă întîmpină o tăcere ferită, de sanctuar. Matilda aprinse totuși hotărâtă lumina. O văzui pe fetiță în patul ei, cu fundul în sus, pe brânci, într-o poziție chinuită, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ai timp s-o vezi... ustensilele tale au rămas acolo așa cum le-ai lăsat..." Nu, zisei, las-o să se sperie, vreau s-o văd..." Și intrai în dormitorul ei călcând greu cu bocancii mei scorojiți de ani, numai a bocanci nu mai arătau. Mă întîmpină o tăcere ferită, de sanctuar. Matilda aprinse totuși hotărâtă lumina. O văzui pe fetiță în patul ei, cu fundul în sus, pe brânci, într-o poziție chinuită, dar cu chipul senin, vârât în pernă. Dormea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stat degeaba. Vin îndată să-ți aduc pijamaua și halatul..." Veni să mă întrebe dacă o las să mă spele pe cap. "Trebuie să te tunzi, îmi spuse în timp ce mă săpunea, păduchi ai?" "Probabil!" " Am aruncat tot, și palton, și bocanci..." "Rău ai făcut, vroiam să le păstrez ca amintire." "Ba trebuie să uiți tot... O să-ți povestesc de ce ai luat trei ani..." "Trebuia să iau mai mult?" "Cel puțin șapte, căci așa am aflat, pentru nimic se dă trei ani
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce îl apuca pe gardian când i se spuneau numere care treceau de o mie, de pildă 1.003, cum era al meu, începea să urle, ieșea afară și începea să ne care la pumni în figură și lovituri cu bocancul în fluierele picioarelor, cu înjurături de o mare inventivitate. Am înțeles repede, însă, că individul nu știa să scrie astfel de numere, și unul dintre noi ne scăpă de furia turbată a acestui semianalfabet, pronunțând nu o mie trei, ci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
somn asemănător plumbului pe care îl dislocam din galerii, dar o mână mă zgîlții și mă smulse din el: la carceră! Era același gardian din seara trecută. Încercai să-mi arunc pe umeri mantaua și să-mi vâr picioarele în bocanci: nu, fără manta și bocanci! În cămașă și desculț. În carceră simții primejdia: ăsta spusese ieri, ciocănindu-mi tâmpla cu vătraiul, că acolo ar trebui să mă lovească. Ar trebui, asta însemna că nu putea, dar mă putea lichida vîrîndu-mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]