985 matches
-
până la gardul dinspre ograda conacului, din care numai câțiva stâlpi se mai aflau în picioare, se îngrămădeau toți oamenii curții, cu Isbășescu în frunte și cu argații la urmă. Nevasta logofătului și bucătăreasa Profira plângeau cu sughițuri multe, dar fără bocete gălăgioase, rușinate parcă de răceala lui Grigore. Ochii lui, roșii și tulburi, cuprindeau în aceeași privire amândouă coșciugurile. Erau la fel de mari, din același lemn, parc-ar fi fost comandate de mult. În sufletul tânărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. Gânduri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care-l creștea și cu găinile. A trăit liniștit în singurătatea lui pe care singur și-a ales-o până spre anii’90, când cineva a trecut pe cărare și a auzit urletul de jale al câinelui, ca un bocet, dar nu a lui Medor, care murise cu ceva timp în urmă. Omul a intrat în curte și l-a văzut pe Pustnic pe prispa casei, rezemat cu capul de perete. Nu mai sufla în barba lui de călugăr. Alături
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
aflat următoarele : „în cazul în care nu reușim să depășim pierderea unei persoane, o metodă folosită și de către psihoterapeuți este realizarea unei scrisori de «rămas-bun» prin care persoana îndurerată are șansa de a transmite un gînd neîmplinit. În mediul rural bocetul servește acelorași scopuri”. Ei, păi exact asta voiam să spun și eu ! Desigur, putem să mergem mai departe cu asemănările și să spunem că bocetul este și el tot un „serviciu funerar” (cu atît mai mult cu cît bocitoarele sînt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prin care persoana îndurerată are șansa de a transmite un gînd neîmplinit. În mediul rural bocetul servește acelorași scopuri”. Ei, păi exact asta voiam să spun și eu ! Desigur, putem să mergem mai departe cu asemănările și să spunem că bocetul este și el tot un „serviciu funerar” (cu atît mai mult cu cît bocitoarele sînt de regulă plătite). Sau, răsturnînd perspectiva, că un astfel de serviciu online nu este decît „externalizarea” bocetului. Dar oare totul poate fi „externalizat” ? Da, îmi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai departe cu asemănările și să spunem că bocetul este și el tot un „serviciu funerar” (cu atît mai mult cu cît bocitoarele sînt de regulă plătite). Sau, răsturnînd perspectiva, că un astfel de serviciu online nu este decît „externalizarea” bocetului. Dar oare totul poate fi „externalizat” ? Da, îmi răspund singur, dar exact această constatare mă pune pe gînduri... Pentru a nu rămîne însă prizonierul propriilor mele simțiri, am căutat să văd ce spun și alții. Și iată ce am găsit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prescria acest număr de zile - și apoi, după ce a dat de mâncare mulțimii și a pus capăt doliului, a urcat la templu” (Josephus, Antichități iudaice 17.200). Cutuma doliului de șapte zile vine chiar din Scriptură: Iosif „a ținut un bocet de șapte zile pentru tatăl său” (Gen 50,10); cu privire la rămășițele regelui Saul și ale fiului său, israeliții „au luat oasele lor, le-au îngropat sub tamariscul din Iabeș și au postit timp de șapte zile” (1Sam 31,13). Jelirea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fost rândul lui Spiridon să iasă din spital. Ar urma deci să se reîntoarcă la regimentul lui, ceea ce o face pe madam Ana să se zbată, de o săptămână de zile, cum spune poporul, ca în gură de șarpe. Pe lângă bocetele ei, au urmat rugămințile lui Margot. Chiar Sophie a venit după dejun să ne sfătuim ce se poate face... Deși ea neagă, sunt convins că boala lui Spiridon a fost un fals, ticluit cu domnul Ialomițeanu, ca și permisia de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar putea numi mai degrabă vedenii, și multă colivă. Și foarte multe sticle de vin regional, ascunzînd acest belșug improvizat cu care sînteți obișnuiți și pentru care Îi mulțumiți În fiecare zi Luminatului. Sticlele n-au avut pace și, de sub bocetele femeilor adunate În prispa casei, a Început să se audă un zumzet de voci, ieșind din niște chipuri un pic cam Îmbujorate. Un pic cam prea. Te-ai nimerit la masă Între Mona, care a ținut să-ți arate că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ridică În scripeți Învierea. CÎnd nu s-a putut, sîngele meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ridică În scripeți Învierea. CÎnd nu s-a putut, sîngele meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
fumul de țigară a prins În răsuflarea sa o albină harnică... Trei zile a zumzăit În pieptul celui dus dintre vii lucrătoarea, necontenindu-și zbaterea nici cînd mortul a fost coborît În groapă, era un alt prohod mai vesel lîngă bocetul Înfundat al rudelor, un contrapunct viu și săltăreț care nu contenea din capcana pe veci Închisă. Au dus fără să știe o mare cîntăreață la groapă. Asta e sigur... Exuvii din duminica orbului Îmi strepezesc mîna, ochiul se-nhăitează cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
M-am uitat, și iată că o mînă era întinsă spre mine, și ținea o carte în chip de sul. 10. A desfășurat-o înaintea mea, și era scrisă și pe dinlăuntru și pe din afară; în ea erau scrise bocete, plîngeri și gemete. $3 1. El mi-a zis: "Fiul omului, mănîncă ce vei găsi înaintea ta, mănîncă sulul acesta, și du-te de vorbește casei lui Israel!" 2. Am deschis gura, și mi-a dat să mănînc sulul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
luat pe ăl mare rușii. Cum? Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga și n dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o fi spus că-i născut pe meleaguri basarabene, că are prieteni acolo și ăia, în joacă nejoacă l-au ...Doamne ferește
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
încrețită de griji, se străduia pe cât putea să le asigure hrana zilnică. Dar nu arareori, aceștia se culcau aproape flămânzi. A venit războiul. Tatăl a plecat pe front și nu s-a mai întors. Soția lui a primit înștiințarea cu bocete. I-a făcut pomenile toate după rânduiala creștinească, din sărăcie, așa cum a putut și ea, s-a îmbrăcat în negru, și deși în vârstă de numai 26 de ani, a trebuit să ia pe umerii ei firavi povara creșterii celor
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
cu brazi de nuntă; la fel și la casa miresei au fost puși în poartă doi brazi falnici, ca toată lumea să știe că aici are loc o nuntă, aici, unde cu zece ani în urmă, tot de Crăciun, se auzeau bocete de înmormântare. * * * Au trecut șaizeci de ani de atunci. La poalele dealului numit Gheboaia, este o casă frumoasă cu două nivele, cu gard metalic și cu fântână în curte. Aici a fost cândva casa Sărăcuților, iar acum locuiesc în această
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
înălțime. Le am numărat atent, erau nouă. Am tras un scaun lângă masă și m-am așezat cu palmele pe genunchi, ca la veghe. „Draaagoș“, am spus (vorbeam, nu știu de ce, pe nas; din gură îmi ieșea un fel de bocet trist și fonfăit), „unde ai lăsat copiiilul ? L-ai dat de sufleeet ?“. El nu mi-a răspuns, dar eram sigur că mă auzea. „Îți arde și ție de joaaacă ?“, am continuat eu, „sau poate că nu te interesează și vrei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vorbea despre fuga în Egipt așa de frumos de parcă ar fi fost și el de față atunci când îngerul l-a vestit pe Iosif să-și ia „pruncul și pe mama lui“ ca să-l scape de urgia lui Irod: „Plângere și bocet mult... Rahela își jelea copiii și nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.“ Epiharia și-a șters ochii și n-avea cum să bănuiască, văzând că nou venitul se uită când și când spre ea, că motivul pentru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în templul din Chak Chak, o dâră de apă lingea peretele de vreo mie patru sute de ani și spuneau despre ea că e lacrima prințesei Banou, ascunsă în stâncă: îi rămase în cap că femeile storc plâns și din piatră. Bocetul maică-sii îi amorțea gândul, dar nu putea să îl creadă definitiv. Ea și taică-său aveau jurământ să treacă împreună pe podul Kimvat, așa că și plânsul era numai o supărare. Mama lui muri în scurt timp, de tristețea schimbării
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
voiesc, mândruță, eu. 170 Taci, puică, nu zice - așa, Că așa te-oi blestema De luna pe cer a sta, Stelele că vor pica Și pământul că s-a - ntinde Și blestemul meu te-a prinde. 205 {EminescuOpVI 206} I. BOCETE 171 Frunză verde lemn uscat, S-a dus Iancu la vânat Să vâneze - o căprioară, Căprioară roșioară Și pe la bot gălbioară. Căprioară n-a vânat, Iancu singur s-a - mpușcat. Bucură-te mănăstire Că Iancu vine la tine, Nu vine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
facă nimică - cela gătise de făcut, ceia crăpase. Așa mergând el la iazul cela, era strașnic palat făcut de draci, unde țineau banii; și pe apă mergea o casă făcută strașnic de mândră și-n casa ceea s-auzea un bocet. S-o luat ș-a-nceput cu luntricica a merge ș-a ajuns la casa aceea. Casa ceea, când a intrat, era un fecior de-mpărat prins de draci și-l muncia acolo-n toate zilele. 23* 355 {EminescuOpVI 356
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe linia orizontului urmări coborîrea soarelui galben în apă. Noaptea se lăsă brusc și aduse cu ea o singurătate mai intensă decît cunoscuse vreodată în spațiul cosmic. În tot cursul nopții, marea se jelui pe plaja neînsuflețită, un fel de bocet etern al apei care întîlnește pămîntul. Iar dimineața, în timp ce se înălța din nou pentru a-și continua călătoria, planeta se desfășură îndărătul lui prin pustiul acela întunecat din jurul soarelui ei, încă o odraslă nelocuită a lumilor pe care le zămislise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ajunge la lumină. Ceilalți mureau deoarece, deasupra, copacii victorioși își uneau frunzișurile și nu mai permiteau nici unei raze să coboare. Pentru ca să apară un copac trebuia să moară unul din cei vii. Și cu ce necruțătoare simplitate se întîmpla asta! Fără bocete și fără spaime. În golul fiecărei morți reîncepea, liniștită, viața. A fost prima oară când m-am gândit că moartea este un aliment. Că viața digeră moartea și o preface în viață. Așa cum florile care cresc în noroi prefac duhoarea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
păcat să-și piardă timpul când sânt atâtea meserii de făcut. Mi-am amintit și de o întîmplare pe care mi-o povestise Dinu, despre o femeie căreia îi murise bărbatul de cancer și care spunea tuturor la înmormîntare, printre bocete fără lacrimi și grija de a nu fi cumva furată de rudele mai puțin pioase, cum scumpul ei soț o certase, " Stricato, nu mă mai tîrî pe la toți doctorii, că oricum o să mor", după care a îngenuncheat teatral în fața sicriului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
satele din sud ca să-i învețe pe negri cântecele populare pe care le învățase la Biblioteca Congresului. Negrii, se pare, preferau muzică mai contemporană și dădeau drumul tare și sfidător la radiourile lor cu tranzistor de câte ori Myrna începea unul dintre bocetele ei lugubre. Deși negrii au încercat să o ignore, albii i-au arătat mult interes. Bandele de sărăntoci și de țărani au gonit-o din sate, i-au tăiat anvelopele și au biciuit-o puțin peste brațe. A fost urmărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Starea ei era atât de jalnică, durerea ei atât de palpabilă, Încât ceilalți au privit-o cu uimire. Femeia era o bocitoare, plătită dinainte să vină și să plângă În casa mortului, jelind oameni pe care nu-i văzuse niciodată. Bocetul ei era atât tulburător, Încât celelalte femei nu s-au putut abține să nu izbucnească și ele În plâns. Trezindu-se astfel Înconjurată de un furnicar de străini cerniți (până și maică-sa arăta ca o străină În momentul ălaă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]