640 matches
-
prima telegramă pe care o primesc în viața lor. A venit grabnic ca o primejdie. S-a întâmplat ceva catastrofal. Bătrânul ajunge în chip logic la încheerea aceasta. Și pleacă la târg să vadă copiii, să vadă primejdia, pe când bătrâna bocește în urmă-i. Vine spăimântat, și, intrând la nepoți, nici n-are curajul să întrebe ce a fost, cine-i bolnav, cine a murit... Rămâne în pragul ușei, cu ochii întrebători. S-a întors chiar în acea zi să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a plânge cu lacrimi și nu se mai putea mângâia. Stolnicul Gavriluță și-a prins nevasta cu unul. Cela a fugit; ea s-a făcut moartă, la pământ. Iubind-o ca un prost ce era Gavriluță a început a o boci; până ce ea a deschis un ochi. Ce este? o întrebă. Eram să mor de spaima ta. Ș-acum ești mai bine? Nu știu; tot mi-i frică; m-ași face bine și ași învia dacă mi-i jura ceva... jur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în discuție, și cele „de moartă” există o similitudine a scenariului: „pe marea revărsată înoată un cerb sau un bour între ale cărui coarne, într-un leagăn de mătase, șade moarta și coase: «Sta Mița, răposata,/ Și cosea și se bocea»”. Explicația pe care o găsește reputatul etnolog este bazată pe transferul ulterior de semnificație de la apele începutului la apele ce despart lumea viilor de cea a morților. Funcția psihopompă a bourului este analizată și de Octavian Buhociu și aceasta vine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
venit la Bogata cu mașina sa, cu Anica soția lui și cu mama sa Alexandrina. El a mai avut o soră Victorica, dar care n-a vorbit cu el 6 ani. Și la moartea sa a venit și l-a bocit. Și a mai avut 3 frați cu care nu s-a putut înțelege și când a murit el, au venit și l-au mustrat așa mort: "Bine că ai murit, că ai crăpat, că toată viața te-ai fudulit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Și să le părăsească. Și când fetițele Palide, învinețite, chircite de foame, Jalnice bătrâne timpurii Abia născute, abia înțărcate curând Lovise ar fi încercat să meargă culcate într-o ladă Bătută-n cuie, au fost acoperite cu pământ Amanda a bocit tare Cu glas prelung, în prag de geamăt: Un urlet tremurat, Cu multe aii, miaii, vaii, niaii, Care printre euhh și uhhh prelungi Mai lăsa și loc de fraze (ce spune omul la durere): Da' aiasta nu-i de îndurat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vreau să exemplific, ei sunt la vedere. O cultură matură își cerne valorile în timp și dacă nu se rătăcește complet. Așa că și actualii beneficiari ai unor conjuncturi extraliterare favorabile vor fi aduși, cu timpul, la valoarea lor reală. Noi bocim că nu avem un Nobel, dar nu facem nimic cu adevărat să ne exportăm cultura Se zice că o carte are trei dușmani : focul, apa și propriul conținut. În acest sens credeți că reevaluarea literaturii române din patru decenii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
avea de ce să ne pese, cultura româna ar fi cunoscută în străinătate așa cum ea este și și-ar dobândi respectul de sine și respectul altora pe valorile reale pe care le are. Știi povestea aceea, cu drobul de sare... Noi bocim că nu avem un Nobel, dar nu facem nimic cu adevărat nici să ne exportăm cultura, nici să obținem prețiosul premiu, dacă pe ăla-l poftim. Poți face portretul robot al scriitorului român care va lua Premiul Nobel? În ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dacă văduva plânge suficient de mult ca mărturie a regretului și devotamentului ei, dacă nu, apăreau cele mai răutăcioase comentarii și se lansau zvonuri urâte, privind infidelitatea, relații extraconjugale, etc. Așa a apărut categoria bocitoarelor de meserie, care urlă, plâng, bocesc pentru bani, folosind lozinci stereotipe ca „te-am văzut printre morminte” pe care le strigă în cimitir în timpul slujbei înhumării. În viața tineretului au fost multe exemple de nenorociri datorită acestui „ce-o să zică lumea”. Tineri care nu reușeau sau
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Și vai, când ne prindea bătrânul, ne amenința că “ne arată el nouă când se întoarce acasă”. Bineînțeles că glumea ca să ne bage în sperieți, dar noi nu ne-am dat seama de asta decât mult mai târziu. Și fugeam bocind amândouă în brațele ocrotitoare ale bunicii, milogindu-ne cu toate puterile să ne scape de crudă soartă a mersului pe nuci. Zâmbetul acela cald și mieros ce ni-l înfățișa și acum îmi unge inima ofilită de trecerea anilor... Casa
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
că alta-i ruda mea de sânge. Țara mea de dincolo de Prut, Numai lacrima dacă-ți mai este scut, Numai dorul te mai apără de rele, Țară tristă-a Pruturilor mele. Mi se-ngăduie și-acum, ca mai-nainte, Să bocesc cu câteva cuvinte. Trec pe stradă, necăjit, și-mi zic: 116 94 Of, mai bine mut decât peltic! Iar scripturile gândite de străbuni Mi se zice c-ar fi pline de minciuni și că viitorul meu a fost trecut, Țara
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
e drept, aproape tot: dreptul la plânset nu ni s-a luat. Visez de pe acum să plec la anul în Bucovina zărilor cărunte: să stăm cu Zegrea și cu Tărâțeanu în jurul unui foc pe-un vârf de munte. și să bocim de stârpea românească a locurilor astea ca o rană— eu, mut, în limba mea moldovenească, ei, mulți, în în limba lor bucovineană. Ne întâlnim ades. Dar când e-n toi o nuntă sau vreo sfântă sărbătoare— simțim cum curge Prutul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
uita la noi, iar ea a Încercat să-mi dea un picior și, fiindcă eu trăgeam de ea, și-a pierdut echilibrul și a căzut pe podea. În timp ce fugeam Înapoi spre oraș, urmăriți de o ceată de petrecăreți furibunzi, Alberto bocea cît Îl ținea gura pierderea vinului cu care, În altă situație, bărbatul - acum furios - ne-ar fi făcut cinste. LA PODEROSA II TERMINA SU GIRA Ultima tură a motocicletei La Poderosa a II-a Ne-am trezit devreme, ca să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
gâdil la subsuoară. S-au enervat și-au început: că stau cu orele în baie și mă preocupă toate prostiile, că nu mi-e capul decât la bairamul de diseară și la țoale, și tot așa, până am început să bocesc. Frate-meu mi-a luat apărarea. După aia a stricat totul, zicându-mi că arăt chiar drăguț cu cornu’ ăla în frunte și lasă, Șerban nici n-o să-l vadă cu ochelarii lui. Am făcut azi-noapte prostia să-i povestesc
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de ceilalți colegi cu care călătoream, sunt sigur că ar fi râs cu poftă pe baza micului meu vis. Păstrând astfel tăcerea am crezut în acest vis care peste ani a devenit realitate. Cabana Gărâna Țăranul Confort 1 Cine pierde bocește mortul Moș Mitruț În așteptare Circarii La lumina felinarelor Păsările unui artist Sculptorul COSTEL IFTINCHI sculptor, pictor, fotograf Data nașterii: 4 octombrie 1967, Iași Domiciliul: Sos. Națională nr.42D, Bl A2, Sc. A, Et.4, Apt. 3, Iași, 700605 Site
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
munte mă deosebește de tine. Tu stai și plîngi pentru ce se va Întîmpla Într-o bună zi acolo sus, dar ce-ai zice dacă pruncii Înainte de a Învăța numele mamei lor ar Învăța numele morții și ar Începe să bocească? Pentru tine, Cassandra, nu mai e nici o deosebire Între viitor și trecut... Și ar porni iarăși pe potecă În sus. Da, soarta mea e să rămîn În vale și să văd numai nenorociri. Dar cel mai mult mă face să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pentru a-ți desăvârși cariera, că ai plecat pentru doi ani și n’a fost deloc vorba să vin să te văd între timp, că întreținem desperat o atmosferă supraîncălzită de efuzii sentimentale, în loc să luăm viața pieptiș și bărbătește, ne bocim pentru o situație pe care am vrut-o arzător amândouă și care e cea mai bună pentru tine, că bunul Dumnezeu te-a comblat cu frumusețe, inteligență, energie, că ai cucerit Parisul cum ai vrut, că dacă suntem sănătoase ne
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
culoarea și titlul cărților. Eu zic că au suflet, iar mie - care aproape că m-am lipsit de strictul necesar în septembrie, luna cea mai cumplită de la plecarea ta, dar n-am vândut o carte - îmi vine tot timpul să bocesc după scumpele mele volume dispărute. Închi puie-ți că îți completasem seria Proust și mai cumpărasem și altele de la anticari. Vai, au luat tot. Nu am încă puterea să mă țin tare în fața ta, dar așa am fost în fața celorlalți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
al XIX-lea, Ion Nenițescu a descris această „breaslă” de evreice, care improvizau la capul mortului „bocete Într-adevăr frumoase”. „Între aceste bocitoare, unele ar fi adevărate artiste cu privire la scoaterea În relief a faptelor bune ale răposaților pe care Îi bocesc” <endnote id="(258, p. 577)"/>. Dar nu numai „evreicele bocitoare” erau celebre În Salonic, ci și evreicele cântărețe și dansatoare. Fără participarea unui astfel de grup, nu era de imaginat vreo sărbătoare sau vreun eveniment social <endnote id="(665, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu acareturi aveam... Într-o noapte, pojarul a mistuit mândrețe de târg, că n-a rămas din el decât un morman de ziduri afumate, grinzi arse, tăciune și cenușă fumegândă. Muierea mea nu-i zi de la Dumnezeu să nu-l bocească. Cum să-l uit și cum să-l iert? Te faci frate și cu dracu' până treci puntea, mormăie Luca Arbure. Fățărie, nefățărie, n-o putem trece, singuri nici eu fără el, nici el fără mine, glăsuiește Ștefan. Puntea suspinelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cupcici... Ceee?!... L-au belit! Dumnezău să-l ierte... A fost un om tare cumsecade, îl căinează Isaia cu jale în glas. Nu! Nu poți să-i faci una ca aiasta, intervine Alexa înfiorat. Ne pedepsește Dumnezău... N-ați aflat?! bocește Isaia, perfid, îndurerat. Sărmanul boier Alexa... I-a și înmugurit salcia. Fie-i țărâna ușoară, își face el cruce, cu smerenie. Ar trebui să-mi săruți mâinile! le spune apoi brusc pe un ton sever. Nici nu se va lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și buzduganul la spinare. Mă cheamă Vodă-Ștefan!! Ai grijă de tine!! Să ne vedem sănătoși!! Și cu Petrică alături, pornesc la luptă cântând: "Hai frați! Hai frați! La năvală dați!" Savastița se lasă moale pe buturugă și izbucnește în hohote, bocește văitându-se încetișor: Mitrică, Mitrică, iar te-ai dus și m-ai lăsat... Lasă, maică Savastiță, o consolează Niculaie. Lasă, se întoarce el... Moșu-i dat naibii. Scapă și d-aiastă dată. Parcă eu n-aș merge? și își flencăne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce stăteau grele să se prăvălească. Și eu?! Eu ce să fac?! Eu cum să trăiesc?! Să trăiesc numai și numai ca să-ți ud lespedea cu lacrimi?! O vezi tu pe Voichița grasă, bătrână, trăind numai și numai ca să te bocească, să-ți țină parastasele?! O vezi tu, pe Voichița să... să... Oprește-te! strigă Ștefan... Fii cuminte Voichiță, îi vorbește el apoi molcom, cu blândețe, mângâindu-i părul. Rostul unui Domn este să-și apere țara. Și... și chiar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se laudă Duma. Negrilă, când a văzut fierul înroșit, a prins limbă și a mărturisit toată urzeala hitleniei. Rumoare... Apoi, pe ușă, îmbrânciți de oșteni, se împleticesc cei trei hicleni, sângerați, cu fețele umflate, cu cămeșile sfâșiate... După ei, Sora, bocind, mușcându-și pumnii, despletită, umflată de plâns, se prăbușește la picioarele Doamnei Maria, care o ridică și o îmbrățișează. În genunchi, netrebnicilor!! îi brutalizează Duma. Lasă-i... și Ștefan îi contemplă, așa cum stau îngenuncheați, înfricoșați, cu capetele plecate. Cât p-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de repede, fiindcă i se strânseseră o grămadă de treburi și n-avea timp de pierdut... Și parcă s-ar fi auzit: Ce-i? Oare ce-i cu tine? Isprăvește odată, mă-nțelegi, muiere proastă ce ești! Nu te mai boci! Tu, mămucă, trezește-te, mă-nțelegi? Eu, cum s-ar zice, am murit; acum nu mai are nici un rost; că e cu adevărat! Ce bine-i să stai așa întins... Eu, adică, mă-nțelegi, nu de asta îți vorbesc; tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Colegul nostru, Coromilas, foarte excitat în fruntea coloanei, vorbea tot drumul despre soarta îngrozitoare a sărmanilor eleni asasinați necontenit de bulgari. În piața centrală din Gradobor așteptau cei care mai supraviețuiseră, în genunchi, cu brațele ridicate spre cer, jeluind și bocind în hohote. Din șea, Coromilas adresează frumoase cuvinte de condoleanțe și îmbărbătare în grecește acestei grămezi umane care îl împresoară și-i sărută mîinile, mulțumindu-i... în bulgară! Stupoare generală: funcționarul turc care îi însoțea pe consuli le explică atunci
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]