650 matches
-
Potop devenise un om vrednic de toată lauda. Percepția asta a mea a fost întărită chiar de soția lui Vasile Potop care, mergând, cucernică, în urma carului mortuar, după ce preotul sfârșea cântarea, trecând la glume cu dascălul, madam Potop, plângând amarnic, bocind de sălta toaleta de pe ea, spunea în sfârșit, am priceput eu adevărul despre soțul ei: Că n-a fost soț și tată mai vrednic decât tine, Vasile! Că numai eu știu, Vasile, eu și copilașii, câtă dragoste ai revărsat tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chiar și acum, să nu deschid un nenorocit front al vorbelor... Lasă-l în mă-sa, nu-l alunga, am auzit, într-un târziu, cum îi zicea un paznic de cimitir colegului său. E vreun țicnit de-al lui, care bocește așa cum se pricepe. Nu cred că-i periculos... Când să ies din cimitir, m-au ajuns acordurile de vis ale lui Milică. Scosese vioara și îmi răspundea. Am dat să mă întorc, dar glasul binevoitorului de dinainte a fost ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
stare să preia frâiele puterii. Mama ei, Țara, fusese dintotdeauna o femeie timidă și slabă, iar în acele momente dificile reușea cu greu să accepte că pierduse totul într-o singură noapte; până în prezent, nu făcuse altceva decât să-și bocească soțul și fiică. — În primul rând trebuie să alegem un regent, spuse în cele din urmă înțeleptul Hiro Tavaeárii, dând glas simțămintelor tuturor. Iar eu îl propun pe Navigatorul-Căpitan, Miti Matái. — Îți mulțumesc mult, răspunse acesta cu naturalețe, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
găleata era la buza ghizdelelor, un puradel scapă mînerul opritor de la roată și, ca din pușcă, este lovit mortal. Ion aleargă, ia copilul în brațe și răcnește neputincios în timp ce micuțul se stinge. O durere infinită cuprinde familia Chimir. Cînd toți boceau în casă, băiețelul cel mai mare intervine: Tata, tu ai văzut ce scrie acolo? Unde? Pe partea dreaptă a fîntînii. Ce scrie? Hai să vezi. Ion citește și înjură. Apoi înjură și citește, după care decide: Prostii. Nu cred în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bună. Dar nepoata dumitale cum se mai descurcă? Și-a găsit femeie la copil? — Da de unde. Vrea să-l aducă la mine. Auzi, Într-o garsonieră cu bătrîna aia de și-a pierdut mințile dă tot că stă și-mi bocește toată ziua după fii-su ăla dă la Constanța care nici nu vrea să știe dă ea și nici nu mai mănîncă da-n schimb să scoală odată cu găinile și-mi cotrobăie pîn bucătărie, de nu mai am parte nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
priceput și-a încercat să pună cartea înapoi de unde o luase, spunând poftim, uite, e-n ordine, vezi? Nici n-o să-ți dai seama. În cele din urmă, m-a ținut pur și simplu în brațe cât timp eu am bocit și-am știut că și el plânge, dar în tăcere, lacrimile curgând șiroaie pe fața lui aspră, țepoasă. Clio s-a înecat pe când făcea scufundări în largul coastei Paros. Afurisite scufundări. Văzuse un fluturaș publicitar al școlii de scufundări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
iar în locul lor se înalță munți de teamă. Părinții simt că înnebunesc pentru că sunt nevoiți să cumpere lucruri noi. Unii se poartă necolegial, fiindcă își suspectează colegii. Au loc denunțuri și interogatorii. Peste tot întâlnești elevi care plâng. Fete care bocesc și băieți care se smiorcăie pe coridoare, la toaletă și în sălile de științe ale naturii. Fără nici un rezultat. Se dau palme. Sophie coboară treptele și, ajunsă afară, se urcă într‑un taxi, de parcă toată ziua n‑ar face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îmi pare bine că nu mai plec în America, fiindcă vara asta o să învățăm împreună pentru școala pe care ai s‑o faci tu la seral. Dar, ca de atâtea ori, nu spune nimic, ci plânge doar, ca proasta. Anna bocește în gura mare de față cu oamenii ăștia străini care au muncit toată ziua și, ca atare, seara au și ei dreptul la liniște; în hohotul ăsta de plâns se revarsă și sufletul ei măcinat aproape de tot, care dovedește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Băsescu. Fără Brucan, fără Năstase și Mitrea, fără nea Puiu, fără Andreea Esca, fără Paler, fără Țopescu, Voiculescu, Constantinescu, fără Mutu, Teoctist, 3 SudEst, Lucian Mândruță, fără regele Mihai, fără Paleologu, fără Ceachir, fără toți Încremeniții ăștia! Unii aristocrați și bocind În principii, alții ticăloși sadea. Cu toții - lipsiți de imaginație. * Oare cum de nu prevăzuserăm asta? Că vom ajunge de stânga, vreau să zic. Era clar de la bun Început: idealiști, oferindu-ne textele masselor, ușor anticlericali, simpatizând cu emigrația proletară română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
competență extraordinară. Niște incompetenți, foarte competenți, sau niște competenți, foarte incompetenți, depinde unghiul din care privești problema competenței. Boc e cel mai bun și cel mai prost premier pe care l-a avut vreodată România. Sau premieri, mă rog, că „Boci e mai mulți", cum a descoperit de curând Marean Vanghelie ... Udrea e cea mai deșteaptă, cea mai frumoasă, cea mai proastă și cea mai urâtă femeie politician. E blondă și brunetă în același timp, e un ministru prost și un
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fază a călătoriei spre Băneasa. Străzile de lângă Herăstrău și Arcul de Triumf erau liniștite. Parcă eram în alt oraș. După care povestea a reînceput. Mai întâi au început să se smiorcăie pasagerii de lângă mine. Dar în câteva minute tot autobuzul bocea. Eu eram singurul care stătea impasibil, în timp ce bărbații săreau să deschidă geamurile, iar femeile își întindeau rimelul pe față, luând înfățișări gotice, de walkirii. Mai multe voci îi trimiseră la origini, sau între ele, pe mineri, pe politicieni. Mulți coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în loc să facă ordine unde trebuie, ptiu, că nu mai văd să conduc de la gazele astea lacrimogene și doar încăierările s-au terminat de acu’ două zile, ce naiba?! Cu geamurile închise era și mai rău. Mă umfla râsul văzându-l cum bocea aplecat peste volan, cu ochii apropiați de parbriz, disperat să fie atent la trafic. Îmi era și teamă să nu-și dea seama de la ce i se trăgeau toate. Gândindu-mă la toate astea și mușcându-mi buzele să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ciocănaru. Un car cu patru boi căra trupul bulibașei; lângă sicriu stăteau drepți șase țigani cu prosoape la umăr. Fanfara cartierului Socaram scotea din acordeoane-țambale-trompete-tromboane sunete când sfâșietoare, când repezite, nărăvașe. Cinci țigănci grase în fuste largi roșii-verzi-albastre și gri boceau trăgându-se de chica despletită. Soliman sfârșise de mâna unei petarde băgată într-o sticlă și privită îndeaproape. Bum! Se zice că în cădere, protectorul curvelor, al copiilor schilodiți de pe Rue Montparnasse și al șmenarilor din Madrid și Ibiza, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bălăriilor aveau pe ele stropi reci. Poate că o furtună de vară participase și ea la spectacolul acelei zile, urmele ei existau și dovada s-a păstrat În memoria atât de firavă. Nefericita lui păzitoare ieșise și ea din casă, bocind, imediat după el. Chiar a fost surprins că ea și noaptea Îl are În grijă și că ei, cei din casă, au trimis-o atât de repede să-l caute. Se auzise mai devreme și un zgomot de motor oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din buchetul de flori, lăsă caii să meargă Înainte cu hățurile agățate de loitră, Își scoase pălăria și veni În spatele căruței. Ridică un preș care se afla tot timpul acolo În spatele căruței și În locul descoperit așeză florile. Femeia Începu să bocească În urma căruței și abia atunci voi, toți copiii de sub umbrar, ați ieșit și ați alergat după căruță bocind. Era clar că cineva, probabil un copil, murise de curând, poate chiar În timpul scurtei furtuni care vă alungase din pădure. Nici chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
veni În spatele căruței. Ridică un preș care se afla tot timpul acolo În spatele căruței și În locul descoperit așeză florile. Femeia Începu să bocească În urma căruței și abia atunci voi, toți copiii de sub umbrar, ați ieșit și ați alergat după căruță bocind. Era clar că cineva, probabil un copil, murise de curând, poate chiar În timpul scurtei furtuni care vă alungase din pădure. Nici chipul, nici corpul celui mort nu se vedeau de jos, erau probabil scufundate În iarba cosită, iar loitrele căruței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
scurtei furtuni care vă alungase din pădure. Nici chipul, nici corpul celui mort nu se vedeau de jos, erau probabil scufundate În iarba cosită, iar loitrele căruței erau foarte Înalte. Ceva ți se păru ciudat În momentul În care bărbatul, bocind și el, dar scoțând un fel de răgete, ridicole și nemuzicale, se Întinse pe spate lângă cel mort. O auziseși pe femeie strigând mai devreme: Da, Niculae, Niculae! Ți-ai Închipuit imediat că bărbatul din căruță nu putea fi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
imediat că bărbatul din căruță nu putea fi decât fiul bătrânului Învățător, fiul mai mic, cel cu mințile risipite, cel născut după prima permisie pe care o avusese bătrânul. Dar cine era femeia și, mai ales, cine murise, pe cine boceați voi În acel cortegiu grăbit? Caii mergeau În continuare la trap, voi toți erați desculți și fugeați după căruță, totul avea același ritm ca și furtuna care tocmai trecuse. Când tocmai Îți conștientizai aceste noi ipoteze și Întrebări, ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sub un nume sonor, de circulație internațională. Trecând cu autobuzul 448 pe lângă palatele de la Săftica și Balotești, pe lângă impozanții lei de ghips păzind grădini industriale de vinete și ceapă, orice autohton poate înțelege de ce doamna Garofița Mihai se pune pe bocit încă de dimineață. ─ Aoleuuu, Mihăiță, aoleuuu, ne iau suedejii puiul, mă omule mă! Ce ne facem, vai de noi și de noi? Și într-adevăr pe la prânz două dudui de la Ocrotirea Copilului se și înființează la ușa familiei Mihai. Garofița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ai zis deja două. Mai zi șase, poftim, să se facă opt. ─ De ce opt? Credeam că e numărul tău preferat? Dubla spirală? ─ Ai dreptate. „Măsoară o milă dintr-o parte în alta Degeba își caută loc să se-ascundă Astfel bocindu-se și periscopându-se Se târăște pe coasta întunecată a lunii. A cercetat fiece deget din ea. Și cred Că argintiul ei e argintul salivei de melc.” Mi se face pielea de găină, zice Arion. Și mie, zice delfinul. La care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe Toader zvârcolindu-se și ridicându-se din car luându-se după ucigași, așa fără cap. Criminalii au fugit și au stat ascunși o vreme până când s-a mai liniștit lumea. Tot în acest timp femeia și-a îngropat mortul, bocindu l ca orice soție cu copii: Of, Tudorică, Tudorică, toate păsările cântă, numai păsărica mea, n-o mai bea, n-o mai mânca, nici de cântat n-o mai cânta ... Scoală, scoală, Tudorică, cu glasul de păsărică și mă du
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe Aron la ea acasă pentru a nu-l lăsa singur. Anghelina s-a măritat cu Vasile al lui Dodu și au făcut nouă copii. Aron a murit la vârsta de 96 ani și a fost înmormântat creștinește. L-a bocit mult Anghelina, nepoata lui. Vasile Tonu Fiul lui Ion Tonu și al Limbiatei, Vasile Tonu, s-a căsătorit cu Rarița din neamul Fandaracilor, femeie de statură semi mijlocie, albă la față, pe când Tonu era de statură mijlocie și brunet, cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și se așeză lângă mine pe podea și Își puse brațul pe după umerii mei și zise: — Hai, Joe, bătrâne. Scoală-te și să mergem afară să așteptăm ambulanța. Ne-am dus la poartă și eu Încercam să mă opresc din bocit și George Îmi ștergea fața cu batista lui; stăteam cumva mai În spate În timp ce mulțimea ieșea pe poartă, când doi tipi se opriră lângă noi și unul dintre ei număra niște bilete de pariuri și spuse: — Ei, și-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Da’ poate că n-oi merge tot timpul așa ca cel din urmă cotonog... Nu mi-o spus mie doctorul și... sora ceea că am voință și am să merg drept ca un flăcău? Mi-o spus! Atunci de ce mă bocesc ca o babă?... Numai să îndrăznească unul să mă supere cu așa vorbe, că și-o găsit nașul! Da’ ce, eu am ajuns de râsul oricărui neisprăvit? Să îndrăznească numai!...Poate că l-a pune pe vreunul Michiduță să chițcăie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Dochițăăă! Dochițăăă! Ardeee! Până să iasă Dochița din casă, a găsit un măturoi prin apropiere, a alergat la căpiță și a început să adune omătul moale din jur, aruncându-l peste foc. Între timp, smulgându-și părul din cap și bocind în gura mare, a ieșit și Dochița. Lasă bocitul! Ia o găleată, adu apă din șanț și arunc-o peste foc! ... Când în locul căpiței a rămas doar un morman de cenușă fumegândă, Toaibă s-a așezat pe o buturugă din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]