1,700 matches
-
proclamat, împotriva „”, „”. Conform Ceka, au avut loc 22 de execuții în primele șase luni ale lui 1918, și în ultimele șase luni. Victor Serge estimează că înființarea Ceka, cu procedurile ei secrete, a fost cea mai gravă greșeală a puterii bolșevice. El consemna, însă, și că tânăra republică trăia sub „pericol de moarte” și că teroarea albă precedase teroarea roșie. El spunea că Dzerjnski se temea de excesele Ceka-urilor locale, și că chiar cekiștii au fost de multe ori împușcați pentru
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
cartierele din Petrograd, mereu înfometată și exasperată, se va răscula din nou, de astă dată împotriva puterii născute în octombrie. Un alt factor a mai fost și ideea de a demonstra în mod spectaculos adversarilor de orice fel că puterea bolșevică poate persista chiar și în afara epicentrului său din Petrograd. La 27 martie 1918, Ceka a fost însărcinată cu delictele de presă. Hotărârea a permis accentuarea considerabilă a cenzurii presei nebolșevice. În perioada 11-12 aprilie, un val de represiune anti-anarhist a
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
intervenit pentru a preveni prăbușirea totală a frontului de est (primăvara-vara anului 1918). Abia după înfrângerea Germaniei, intervenția lor a căpătat un caracter clar ostil revoluției și regimului bolșevic, și atunci au fost ajutați și susținuți Albii de teama contagiunii bolșevice. Din 1918 până în 1920, Rusia Roșie a făcut obiectul unui embargou drastic al puterilor occidentale, așa-zise „capitaliste”. Cu toate acestea, înfrângerile Albilor și simpatia maselor populare din țările lor față de Revoluția Rusă le-a forțat pe marile puteri să
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
o sexualitate mai liberă a declanșat o mișcare socială numită de către Wilhelm Reich „revoluția sexuală”. Impusă de la bază, ea nu a fost suficient susținută de oficialii mai înalți ai regimului, și și-a pierdut treptat din importanță. Mai general, puterea bolșevică, în special sub conducerea Alexandrei Kollontai, avea să ia măsuri importante pentru a îmbunătăți statutul social al femeilor. În plus față de legislația în materie de moravuri, o serie de decrete recunoșteau încă de la sfârșitul anului 1917 dreptul femeilor la ziua
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Bolșevic avea să reușească să-și impună șeful de stat. Pentru a face acest lucru, ei a trebuit să-i deporteze și să-i măcelărească pe toți adversarii, „contra-revoluționari” și revoluționari. Mii de militanți comuniști, inclusiv majoritatea din „garda veche” bolșevică, eroi ai lui Octombrie și ai Războiului Civil, aveau să fie deportați, și apoi împușcați. Cei mai celebri dintre ei au fost umiliți și discreditați public în procesele de la Moscova din 1936-1938. Pentru a-și afirma puterea, și pentru a
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
sugerat ambasadorului Italiei la Paris, Lelio Bonin-Longare, ca Legiunea Română să fie trimisă în ținuturile românești aflate încă în componența Ungariei, eventual spre a fi subordonată structurilor românești locale de guvernământ. Motivând că trebui să facă față evenimentelor din Rusia bolșevică precum și atitudinii ostile a Ungariei lui Béla Kun, România a solicitat întoarcerea din Italia a foștilor prizonieri de război, etnici români. În noiembrie 1918 Profesorul Mândrescu a cerut italienilor ca Legiunea Română să fie lăsată să plece în uniformă militară
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
28 iunie 1917), a devenit primul secretar pentru probleme militare. Nefiind de acord cu șeful secretariatului general Volodimir Vinnicenko, Petliura a părăsit guvernul și a organizat "Regimentul de Haidamaci ai Ucrainei Libere", care, în ianuarie-februarie, a reușit să stopeze agresiunea bolșevică din Kiev. După lovitura de stat a Hatmanatului din 28 aprilie 1918, Simon a fost arestat și a petrecut 7 luni încarcerat la Bila Țerkva - Biserica Albă. După eliberare, Petliura a participat la răsturnarea regimului Hatmanatului și a devenit membru
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
Petliura (cam 2 divizii) au atacat Kievul, în timpul războiului polono-bolșevic (1919-1921). După succesul inițial, forțele lui Piłsudski și Petliura au fost respinse până spre râul Vistula și spre Varșovia. Armatele poloneze au reușit, în cele din urmă, să înfrâgă trupele bolșevice, dar nu au reușit să asigure și independența Ucrainei. După Pacea de la Riga, Ucraina a fost împărțiră între Polonia și Rusia Sovietică. Petliura a condus guvernul ucrainean în exil, mai întâi din Tarnów și mai apoi din Varșovia. În octombrie
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
Sovietică. Petliura a condus guvernul ucrainean în exil, mai întâi din Tarnów și mai apoi din Varșovia. În octombrie, Petliura și forțele care îi mai rămăseseră alături au fost internați de polonezi la Kalisz. Dată fiind insistența cu care Rusia Bolșevică cerea predarea lui Petliura, la sfârșitul anului 1923, liderul ucrainean, folosindu-se de acte pe un nume de împrumut, a fugit din Polonia, trecând prin Budapesta, Viena, Geneva, pentru ca, până la urmă, să se stabilească la Paris, în 1924. În Paris
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
fapt pentru care a fost denunțat de către liderii naționaliști ucraineni. Armatele polonă și ucraineană, sub comanda lui Piłsudski, au lansat o ofensivă împotriva forțelor ruse în Ucraina. La 7 mai 1920, cu extrem de putin de luptă, au capturat Kievul. Conducerea bolșevică a declarat acțiunile poloneze a fi o invazie; ca răspuns, mii de ofițeri și dezertori s-au alăturat Armatei Roșii, și mii de civili s-au oferit voluntari pentru muncă de război. Sovieticii au lansat o contra-ofensivă dinspre Belarus și
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
sovietice, parlamentul Poloniei, "Sejmul", a format un Consiliu de Apărare a Națiunii. El a fost prezidat de Piłsudski și trebuia să ia rapid decizii în locul Sejmului agitat de partizanat politic. Național-Democrații a susținut, cu toate acestea, că șirul de victorii bolșevice sunt vina lui Piłsudski și i-au cerut să-și dea demisia; unii chiar l-au acuzat de trădare. Eșecul votului de neîncredere din 19 iulie a condus la retragerea lui . La 12 august, Piłsudski și-a prezentat demisia prim-
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
ucrainene, care s-au bucurat pentru scurte perioade de timp de independență. (Republica Populară Ucraineană, Republica Populară a Ucrainei Occidentale și câteva „republici roșii ucrainene”). Teritoriul Ucrainei a fost teatrul de luptă al armatelor Imperiului German, Austro-Ungre, a Armatei Roșii bolșevice, a „albilor” lui Denikin, a celei poloneze și a anarhiștilor lui Nestor Mahno. Încercările ucrainenilor de obținere și păstrare a independenței au fost zădărnicite de o serie de evenimente. Primul a fost înfrângerea suferită în timpul războiului cu Polonia. În 1920
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
după ce a dat asigurări că nu se va angaja în politică. El l-a susținut pe Hitler pentru o vreme sperând și anunțând public că acest om va face pentru Germania ceea ce Mussolini a făcut pentru Italia - punând capăt influențelor bolșevice/marxiste. După ce prietenul său, cancelarul Kurt von Schleicher, a fost ucis în Noaptea cuțitelor lungi (1934), s-a retras din toate activitățile politice. Frederic Wilhelm a trăit ca cetățean particular pe moșia familiei sale de-a lungul celui de-Al
Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei () [Corola-website/Science/321792_a_323121]
-
limba poloneză: Feliks Dzierżyński, în limba rusă: Феликс Эдмундович Дзержинский, în limba belarusă Фелікс Эдмундавіч Дзяржынскі; 30 august/11 septembrie 1877 -20 iulie 1926) a fost un revoluționar comunist, cunoscut pentru că a fost fondatorul și primul conducător al poliției politice bolșevice, CEKA, organism care avea să aibă multe alte nume de-a lungul întregii istorii a Uniunii Sovietice. Dzerjinski s-a născut într-o familie de șleahtici polonezi bogați, pe moșia Kojdanów (numit în zilele noastre: Dziarzhynava), lângă Ivianets și Rakau
Felix Edmundovici Dzerjinski () [Corola-website/Science/302157_a_303486]
-
din Europa. La vârsta de 16 ani, în 1914, se instalează la Sankt Peterburg, la o rudă, unde ia și primele lecții de pictură. Aici îl întâlnește pe Tadeusz Lempicki, tânăr avocat rus, cu care se căsătorește în 1916. Revoluția bolșevică întrerupe brusc această viață fără griji. Pleacă la Copenhaga, apoi eșuează la Paris ca de altfel, majoritatea emigranților ruși. Pierderea reperelor inițiale ale vieții duce la dezagregarea căsătoriei. Soțul său refuzând să muncească, Tamara se hotărăște să-și ia soarta
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
de guvern să susțină astfel de prelegeri, cel mai probabil datorită trecutului său socialist. În vara anului 1916, armata italiană a reușit să cucerească de la austrieci orașul Gorizia, după mai multe ofensive sângeroase. În toaman anului 1917 însă, după ce Rusia Bolșevică a semnat Tratatul de la Brest-Litovsk, germanii și austro-ungarii au transferat în Italia numeroase forțe care nu mai trebuiau pe frontul de răsărit. Italienii au fost respinși spre vest, fiind nevoiți să se regrupeze pe linia râului Piave. Pe linia râului
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
("Mart qırğını" în azeră), este prima parte a seriei de masacre împotrivă populației azere provocate de trupele militare alianței bolșevice (Sovietul din Baku) și ale partidului extremist Federației Revoluționare Armene „Dașnakțutiun” în Azerbaidjanul de Est (1918). Pe vremurile acelea azerii nu dispuneau trupele militare fiindcă toți cetățenii musulmani din Imperiul Rus erau scutiți de slujba militară în schimb unei taxe
Masacrul din Martie () [Corola-website/Science/309187_a_310516]
-
au intrat până la urmă 3 regimente. Inițial rolul său în acțiune s-a rezumat la misiuni de pază și de menținere a ordinii periclitate de trupele Armatei Ruse - aflate în debandadă după Defecțiunea Rusă, precum și de curățare de structuri militare bolșevice a Basarabiei, după proclamarea independenței acesteia. Succesiv defecțiunii ruse și înainte de ieșirea forțată a României din război, a existat o tentativă de transfer a Corpului de voluntari pe Frontul de Vest, contramandată însă după iscălirea preliminariilor Păcii de la Buftea și
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
Ruse, aflate în debandadă. La începutul lunii ianuarie 1918, 3 batalioane de voluntari alături de efective de grăniceri - constituind cu totul o forță de 4 batalioane, au primit ordin de a pătrunde pe căi pașnice în Basarabia evitând lupta cu unitățile bolșevice. Motivul ales a fost acela că unitățile sunt dislocate pentru a prelua de la Armata Rusă și a păzi diferite depozite de alimente și armament, scopul lor fiind însă acela de a întări forța voluntarilor ardeleni veniți de le Kiev pentru
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
ruși, unii dintre voluntari reușind să scape după câteva săptămâni, iar restul s-au retras luptând, spre Prut. După proclamarea independenței Basarabiei, în cadrul Armatei Române unitățile "Corpului de Voluntari Ardeleni-Bucovineni" au ajutat la curățarea și izgonirea peste Nistru a trupelor bolșevice. Împrejurările nefavorabile asociate cu încheierea Armistițiului de la Focșani și mai apoi cele asociate cu negocierile de pace din primăvara anului 1918, au făcut ca dezideratul grupării tuturor voluntarilor ardeleni și bucovineni să fie temporar, imposibil. Mai mult, odată cu începerea tratativelor
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
că franceză, germană și engleză, precum și limbi clasice că latină, elina și ebraica. A studiat filosofie și istorie la Universitatea din Odessa, ulterior fiind gratificat cu licenția docendi de majoritatea Școlilor superioare din Rusia. În anul 1920, din cauza instaurării revoluției bolșevice, pleacă în exil împreună cu familia. El face parte din marea familie a "intelighenției" ruse, din care amintim nume precum Nikolai Berdiaev, Serghei Bulgakov, Vladimir Lossky, Alexander Schlemann, Vladimir Nabokov, Marină Țvetaeva etc. Din anul 1925, este numit profesor de patristica
Gheorghe Florovski () [Corola-website/Science/309580_a_310909]
-
război mondial, Polonia și-a recucerit independența după 123 de ani de divizare. În timp ce puterile occidentale învingătoarea proclamau sprijinul lor pentru Polonia independentă, acțiunile lor practice în această direcție au fost limitate numai la scopul slăbirii influenței Germaniei și Rusiei bolșevice în zonă. Un exemplu al acestei atitudini a fost problema Sileziei. Numeroși politicieni francezi și britanici doreau ca întreaga regiune industrială a Sileziei să rămână a Germaniei, astfel încât aceasta să poată plăti mai ușor reparațiile de război către aliații occidentali
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
noastră militară față de Ungaria. Nu că m-aș teme de o acțiune imediată, care o cred pe durata războiului în curs, aproape exclusă: mă tem că tineretul, care voim să-l pregătim temeinic, va cădea pe plaiurile îndepărate ale Rusiei bolșevice, lipsindu-ne foarte mult în cursul socotelilor cu Ungaria”". În perspectiva unui război viitor cu Ungaria pentru eliberarea Transilvaniei de Nord, armata română ar fi fost decimată într-un război inutil și și-ar fi redus șansele. Deși sunt în
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Necrasovca-Veche a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși-lipoveni. La recensământul din 1930
Necrasovca-Veche, Ismail () [Corola-website/Science/318383_a_319712]
-
aceea s-a format „un bloc moldovenesc” care a pregătit unirea Basarabiei cu România. Cu toate acestea dezordinea, jafurile, conflictele sporeau tot mai amenințător. Pe teritoriul dintre Prut și Nistru s-au creat din civili eterocliți și soldați, forțe militare bolșevice, conduse de Kotovski, Levinsion și Pespa. Aceste organizații paramilitare au prins câțiva deputați din Sfatul Țării, iar multi deputați au fost amenințați cu moartea și din această cauză au părăsit Chișinăul. Batalionul de militari transilvăneni care se îndrepta spre Iași
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]