1,255 matches
-
Împreună cu restul lumii, cei trei rămăseseră suspendați în nebunia cinematică ce se desfășura în ralanti, cu lupinguri nesfârșite. Din Câmpiile Centrale, New Yorkul se vedea ca un fulg negru la orizontul cel mai îndepărtat. Armata păzea podul Golden Gate. În bolurile de zahăr ale populației începuse să apară antraxul. Apoi începuseră să cadă bombe în Afganistan. Un crainic din Omaha declarase: A sosit clipa răzbunării și de-a lungul râului se auzise un murmur aspru și unanim de aprobare. Rupp o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi trebuit să rezolve criza din Orientul Mijlociu. O zi abia îi ajungea ca să stea jos și să se gândească la ce trebuia neapărat să facă mâine, efort urmat de puțină odihnă, necesară. Era mai uituc. Putea să-și pregătească un bol cu cereale chiar lângă cel pe care-l lăsase pe jumătate nemâncat. Ea îi spunea de câteva ori pe săptămână că era în concediu de boală, dar refuza s-o creadă. —Trebuie să mă întorc la serviciu, declara el. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care-mi revenea obsesiv în minte era o căpățână de varză plesnind de sănătate, verde-argintie, densă și frumoasă. Nedumerirea lui inițială a căpătat imediat nuanțe tehnice : „Adică salată sau cum?“, așa că am avut prima conversație de viitori părinți deasupra unui bol cu o salată de varză cum numai el știe să facă. De aceea, până azi, orice idee de maternitate îmi reactualizează căpățâna arhetipală, care avea să-mi devină mandală involuntară în lunile următoare, vreo patru ani, cât a durat dublul
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
cadavrelor, au început imediat cercetările. Pe trupurile celor doi nu se vedeau semne de violență, nicăieri nu s-au găsit urme de otravă, nici arme, gloanțe sau cuțite, nici pete de sânge. În încăpere, în afara unui borcan, a unui bol care se spărsese și rămăsese pe podea, totul era în perfectă ordine. Poliția nu poate spune dacă a fost crimă sau sinucidere. Tu, Ana, jurnalisto, crezi că ai putea face ceva, pentru a dezlega misterul? (Stau să mă gândesc și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
spus CINE era Antoniu și CINE era Cleopatra. Numele nu-mi spune mare lucru. Deci: CINE erau ei? Prințul e surprins plăcut: ─ Ai dreptate, Ana, de la întrebarea asta trebuie pornit. Răspunsul corect este: Antoniu și Cleopatra erau doi peștișori din bolul care zace spart pe podea. Ana: ─ Aha, Deci, ei locuiseră în borcanul care se spărsese și acum zăcea pe podea. Nu știm cum a ajuns bolul pe podea, cine sau ce l-a doborât, intenționat sau din greșeală, dar ne
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
întrebarea asta trebuie pornit. Răspunsul corect este: Antoniu și Cleopatra erau doi peștișori din bolul care zace spart pe podea. Ana: ─ Aha, Deci, ei locuiseră în borcanul care se spărsese și acum zăcea pe podea. Nu știm cum a ajuns bolul pe podea, cine sau ce l-a doborât, intenționat sau din greșeală, dar ne putem imagina ce s-a întâmplat în continuare: apa s-a scurs din bolul spart și bieții peștișori, Antoniu și Cleopatra, care nu pot trăi fără
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
se spărsese și acum zăcea pe podea. Nu știm cum a ajuns bolul pe podea, cine sau ce l-a doborât, intenționat sau din greșeală, dar ne putem imagina ce s-a întâmplat în continuare: apa s-a scurs din bolul spart și bieții peștișori, Antoniu și Cleopatra, care nu pot trăi fără apă, au murit. Bravo, Ana! Dar n-am terminat, Prințe. Mai avem de cercetat cum s-a spart bolul. Pentru că nu s-a spart singur. Perfect. Să lăsăm
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a întâmplat în continuare: apa s-a scurs din bolul spart și bieții peștișori, Antoniu și Cleopatra, care nu pot trăi fără apă, au murit. Bravo, Ana! Dar n-am terminat, Prințe. Mai avem de cercetat cum s-a spart bolul. Pentru că nu s-a spart singur. Perfect. Să lăsăm Poliția să răspundă la asta. Pot să-ți spun și a doua ghicitoare? Ana: ─ Bineînțeles. Aștept. Prințul: ─ A doua ghicitoare e o poveste mai lungă. Am citit-o într-o carte
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cele două uși din dreapta sa se deschiseră din nou. Își făcură intrarea cei cinci chelneri Troog și tânărul. Chelnerii Troog aduceau pahare înalte, transparente ce conțineau ceva lichid; în mâna tânărului se afla o ceașcă și o farfurie, și un bol cu frișcă. "Cafea?" - se întrebă Gosseyn. Cafea era. Așezată repede pe masă de mâinile care luară apoi farfuria de omletă. Chelnerii Troog strânseră și ei farfuriile aduse mai devreme. Interesant că băiatul, ieșind împreună cu colegii săi străini, nu privise spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Defunctul era așezat în mormânt împreună cu diferite oferte, depuse pe băncuțe, alături de trup sau chiar ca obiecte personale ale celui mort (cf. polemica din Sir 30,18-19). Majoritatea lucrurilor găsite în morminte sunt obiecte din ceramică de uz comun, precum boluri, sticle, borcănașe, lămpi cu ulei, oale, vase. În afară de acestea se găsesc adesea și obiecte dragi defunctului sau care îl caracterizau cât timp era în viață (arme, ustensile, instrumente de lucru sau domestice, sigilii, brățări, inele, cercei etc.) sau alte obiecte
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fur nimic, zise el apărîndu-se. Nimeni nu le vrea. — Ar trebui să-ți fie rușine, un băiat atît de bine crescut ca tine! Trecu pe lîngă ea cu farfuria încărcată, dar a doua zi, în jurul prînzului, ea îi aduse un bol mare, acoperit, și-l puse la capătul stranei spunînd: — Poftim prînzul. — Nu era cazul să faceți asta, doamnă Coulter, zise el iritat. Ea pufni și ieși, apoi făcu același lucru în fiecare zi cu excepția zilei de vineri, cînd îi lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acoperit, și-l puse la capătul stranei spunînd: — Poftim prînzul. — Nu era cazul să faceți asta, doamnă Coulter, zise el iritat. Ea pufni și ieși, apoi făcu același lucru în fiecare zi cu excepția zilei de vineri, cînd îi lăsă două boluri. Domnul Rennie, decoratorul, sosi într-o seară și zise din senin: — Mai aveți nevoie de ajutor? — Mai mult ca oricînd. — Bine. O să vin cîteva seri pe săptămînă. începu să se schimbe în salopetă, iar Thaw, care începuse să plîngă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că are nevoie de hrană doar cînd abia mai putea ține pensula. Momentele cele mai ciudate și mai visătoare se petreceau la distanță de pictura murală. Stătea la masa de împărtășanie și mînca bucăți din crema de zahăr ars din bolul doamnei Coulter, în vreme ce bătrînul pastor îl privea îndelung și murmura: — O, da, ești un adevărat artist. Un artist adevărat. Mai tîrziu se afla într-un magazin de artă aglomerat din centru, furînd tuburi de vopsea fără grabă sau panică. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pat era mic, dar confortabil. Lîngă el apăruse o masă cu farfurii acoperite pe o tavă. Lanark se simțea mai degrabă epuizat decît înfometat, dar după ce stătu o vreme, dădu la o parte șervetul din curiozitate. Sub el era un bol cu supă roșie din coadă de bou, așa că luă o lingură și începu să mănînce. Indexul nostru începe cu trei cuvinte de care nimeni n-are nevoie — Voi începe, spuse iluzionistul, prin a-ți explica fizica lumii în care trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așezată în stânga ferestrei, se aflau adunate câteva obiecte; necesitatea de a le enumera, pe care o încerc acum, nu este de natură descriptivă. Ea face parte poate dintr-un ritual pregătitor menit să reunească ceea ce, aparent, desparte. Iată-le : Un bol de sticlă, vid, rotund și transparent. La stânga lui, o statuetă arhaică : Cibele, șezând; vremea i-a ros trăsăturile, multiplicându-i-le sub vălurile ștergerii care îi subliniază melancolica nepăsare; senină și calmă, ea își ține mâinile în poală. La stânga ei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să se petreacă atât de simplu.“ Îi aprinseseră soba și picoti în căldura surcelelor care scânteiau. Se-nnopta devreme, dar tot mai erau două ore până la șapte. Chiar în dreptul lui, lângă pat, se zărea un tablou cu cireșe într-un bol de pământ și pătrunse în el cu papilele limbii, apoi cu corpul întreg, ca într-o hipnoză. Ajutoarea bucătăresei era acolo, cu șorțul ei și cu rădăcinile părului mirosind a fiertură. — Câți ani ai? Ești de-aici, de prin satele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dar care nu părea prea profundă. Nu-i mărturisise asta ei, Însă În cercurile masculine exista o denumire specifică pentru femeile superficiale ca ea: „aperitive“ - sigur, nu constituiau felul principal, Însă erau bune de-o gustare. Pescuind niște anacard din bolul de pe masă, a râs cu poftă pe când Își cuprindea noua prietenă cu brațul: — Ei haide, spune-ne care e codul! — Plictiseala, a spus Caricaturistul Alcoolic dând fumul de țigară afară. Fuioare de fum se ridicau din toate părțile fiindcă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de piele plină cu tutun și a ținut-o ridicată În aer. — Întoarcere la o sută optzeci de grade - a comandat ea rotind punguța și Împrăștiind niște tutun pe masă - și aterizare pe piciorul stâng! Punguța a nimerit drept lângă bolul cu anacard. Apoi repet toată chestia asta Încă o dată pentru a reveni la poziția inițială. Emboîté! — A face balet e ca și cum ai scrie poezie cu trupul, a murmurat Poetul Extrem de Netalentat. S-a instalat o toropeală mohorâtă. Undeva, departe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
umplute cu gogoșari, brânză albă, cașcaval Împletit, brânză de capră, ouă fierte, faguri de miere, smântână de bivoliță, marmeladă de caise făcută În casă, gem de zmeură făcut În casă și roșii cu mentă În ulei de măsline puse În boluri chinezești. Mirosul delicios de börek abia scos din cuptor din cuptor adia dinspre bucătărie; brânză albă, spanac, unt și pătrunjel care se topeau și intrau una În alta printre foile subțiri de cocă. Petite-Ma, care avea acum nouăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În 1915. Pare a fi o călătorie destul de lungă, Însă În ani gulyabani e doar o chestie de câțiva pași. În fața oglinzii, Între djinn și stăpâna lui se află un vas de argint cu apă sfințită, adusă de la Mecca. În bolul de argint e apă argintată, iar În apă se află o poveste, la fel de argintată. CAPITOLUL DOISPREZECE Sâmburii de Rodie Hovhannes Stamboulian a mângâiat biroul din lemn de nuc, lucrat de mână, la care stătuse de la Începutul după-amiezii și a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Francisco; chiar și după multe cine fericite la care era Înconjurat de copii și nepoți, pisoiașul ăla Îi rămânea Întipărit În minte. — Destul, a spus mătușa Banu mișcându-se. Și-a desfăcut vălul de pe cap și a acoperit cu el bolul de argint. — Nu vreau să mai văd asta. Am aflat ce-am vrut să aflu... Dar n-ai văzut totul, s-a Împotrivit domnul Bitter pe un ton aspru. Nu ți-am povestit Încă despre păduchi. — Pă...pă-duchi? s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ton aspru. Nu ți-am povestit Încă despre păduchi. — Pă...pă-duchi? s-a bâlbâit mătușa Banu. Hotărârea care-o determinase să pună capăt acestei ședințe părea s-o fi părăsit. A ridicat vălul și s-a uitat din nou la bol. — O, da, păduchi, stăpână, e un detaliu important, a spus domnul Bitter. Îți amintești partea În care mica Shushan a dat drumul mâinii fratelui ei și s-a pierdut dintr-odată În mulțime? A luat păduchi de la o familie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
copiilor li se dădeau nume noi. Așa s-a Întâmplat și cu Shushan. Toată lumea o striga acum Shermin. I se dăduse chiar și o poreclă: 626. — Ce-i de-ajuns e de-ajuns, a spus mătușa Banu acoperind din nou bolul de argint cu vălul ei și uitându-se la djinn cu o privire lungă și pătrunzătoare. — Da, stăpână, cum dorești, a murmurat domnul Bitter. Totuși ai pierdut cea mai importantă parte a poveștii. Dacă vrei să asculți și partea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dreptul să le știe? Mătușa Banu a rămas tăcută. Îi va spune vrodată lui Armanoush povestea pe care o aflase În noaptea asta? Chiar dacă ar fi vrut, cum i-ar fi putut spune că văzuse povestea familiei ei Într-un bol de argint plin cu apă și că i-o arătase un gulyabani, cel mai rău dintre djinni? Oare Armanoush avea s-o creadă? În plus, chiar dacă o credea Într-adevăr, nu era mai bine ca fata să nu afle niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu siguranță dacă pământul este la fel de atotobservabil. Dacă aceasta este o scenă pe care se dă spectacol după spectacol pentru Ochiul Divin, pot să existe Între ele momente În care cortinele sunt trase și un văl transparent acoperă suprafața unui bol de argint. Istanbulul e un potpuriu de zece milioane de vieți. O carte deschisă, cu zece miloane de povești Învălmășite. Istanbulul se trezește din somnul său agitat, gata pentru haosul orei de vârf. Din momentul ăsta sunt prea multe rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]