1,211 matches
-
ca buzele lui reci și trupul gigantic s-o înlănțuiască pe Ioana, asupra căreia se decise în final, observă lângă ea o altă ființă, mult mai mică, dormind chircită și cu gura larg deschisă. Era cineva care nu puțea, nu bolborosea în somn și nici nu avea trăsături respingătoare la prima vedere - și o primă vedere fu tot ce-i trebui străinului. Se repezi la ființa adormită și se contopi cu ea, eliberând toată presiunea care-l chinuise. Gemu din greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Îmi place că sunteți un om rațional. Asta înseamnă că există o speranță pentru Whipie. - Există o speranță pentru orice... pentru oricine... sigur că există... Reporterul zgâria de zor mânerul scaunului și se uita speriat la soldați și la Frank, bolborosind cuvinte la întâmplare. Trebuie să existe o speranță... - Veniți cu mine, vă rog, spuse într-un târziu Frank întinzându-i mâna. Devenise dintr-o dată foarte serios, ca un om pe care îl preocupă o mulțime de gânduri. Gărzile erau pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ai fi zis capul vrăjitorului din Oz uitându-se la omul de tinichea, și fata a făcut scamatoria că a strigat Beni și s-a apropiat, micșorându-și capul până la dimensiunile lui, așa că au putut să se sărute. Beni a bolborosit ceva și a strigat încă ceva, din care n-am mai înțeles decât „...dracului cu lumina lor cu tot”, a aruncat țigara și a plecat. Fata a rămas cam aiurea, brațele îi atârnau în aer, și atunci am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ea (poate ca pentru noi?), cu o voce atât de slabă, că parcă nu făcea decât să respire melodios. Conducătorul nostru era ea. Semnalul popasurilor ea îl dădea, fugind înainte și așezîndu-se pe câte o bancă de pe malul pârâului, care bolborosea naiv la cascadele minuscule, formate de pietre mai mari. Și tot ea dădea semnalul plecării, ridicîndu-se brusc. Își desfășura viața intens. Îmi umplea ochii și sufletul cu existența ei. Într-un loc ferit din cărare, unde patru bănci alcătuiesc un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Păcatele mele ! - După asta ai luat-o frumușel prin țarnă până la gară. - Da’ unde se află ! - Ai încărcat binișor cartofii de pe rampă și-ai tuns-o la vale, pe drumul Iloaiei. Cine era de pază ? atacă brusc plutonierul. - De pază ?! bolborosi uimit bătrânul. Milițianul ciocăni cu degetul în foaia de pe birou. - Informație precisă. - Zău, dac-am furat cartofe ! Să n-am parte de babă, să ardă casa și să mă găsească scrum în jar, dacă știu eu ceva, se jelui moșneagul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
aveți voie să consumați alcool în perimetrul campusului ? Abia atunci mi-am dat seama că pornisem să o caut pe Dana cu sticla de Chardonnay în mână. Am răsuflat ușurată. Tipul era doar omul lui Bachus. Îmi cer scuze, am bolborosit eu. Nici măcar nu mi-am dat seama. mă duceam să caut o prietenă și... — Vă rog să nu se mai repete, pentru că voi fi nevoit să vă amendez. Acum, vă rog să-mi dați sticla. Trebuie să v-o confisc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
despăturită și făcu semnul crucii peste corpul ei. Apoi Își luă de jos trusa medicală și se grăbi din nou să coboare pe scări. Căldura precedă focul. Smochinele adunate În maldăre pe chei, neîncărcate la timp, Încep să se coacă, bolborosind și mustind. Dulceața lor se combină cu mirosul de fum. Desdemona și Lefty stau cât pot de aproape de apă, ca toți ceilalți. Nu există scăpare. Soldații turci Încă mai sunt la baricade. Oamenii se roagă, Își ridică brațele, implorând vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei spălăcite, invadându-i camerele și stingând candela care ardea În hol. Un vânt rece care flutura paginile cărții de vise a Desdemonei, pe care ea o consulta, căutând interpretarea unor vise din ce În ce mai coșmarești. Vise despre microbi ai copiilor, care bolboroseau, se divizau. Despre creaturi hidoase care se Întrupau din spumă albă. Acum evita orice fel de partidă amoroasă, chiar și vara, chiar și după trei pahare de vin băute la vreo onomastică. După un timp, Lefty Încetă să mai insiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trebuie să-i protejez identitatea.) O vedeam la ora de gimnastică, unde era scutită. O vedeam la masa de prânz, Într-o criză de râs isteric. Aplecată peste masă, Încerca s-o lovească pe glumeața În cauză. Din gură Îi bolborosea laptele. Îi ieșiră și pe nas câțiva stropi, făcând pe toată lumea să se pună și mai tare pe râs. Apoi o vedeam după ore, mergând pe bicicletă cu un băiat necunoscut. Se cățăra pe șaua bicicletei În timp ce el stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asta. Când m-am trezit, Obiectul se dăduse deja jos din pat. Era În bucătărie și se uita la tatăl ei, care făcea un scrob. Pregătirea de scrob era ritualul domnului Obiect din diminețile de duminică. Prezida peste grăsimea care bolborosea, iar Obiectul se uita periodic În tigaie și spunea: ― E atât de scârbos! În curând Își făcu de lucru peste o farfurie de scrob și mă convinse și pe mine să mănânc. ― O să am niște arsuri infernale, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe lângă ruinele cu zugrăveală albastră ale unor case ca din Malte Laurids Brig-ge, pe lângă bătrâne întorcînd mirate capul după mine, am înaintat cu moartea în suflet printre curți cu plozi în cărucioare și fetițe lovindu-și palmele câte două și bolborosind, am evitat privirea țigăncii din balconul sprijinit pe doi cherubi de ipsos cojit și am ajuns în fața casei de la numărul 66. Astăzi ea nu mai există, cartierul tot a fost demolat, înainte ca să pot face măcar o fotografie. Coloane la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tata, care venea pe trei cărări, sculat din somn, în chiloți, fără ochelari pe nas, și a apărut și mama, a ieșit din baie, udă, doar cu un prosop în jurul corpului. Eu încercam să le spun despre djini (ca să înțeleagă), bolboroseam, tremuram și mă încurcam în cuvinte, ne clătinam toți trei ca pe-o corabie în furtună, mama mă strângea la piept, mă mângâia pe păr, a înțeles deodată ce era cu djinii și mi-a zis că e cutremur. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bancă, să-i descriu însușirile și, ce e drept, am tăcut un timp, m-am mișcat de pe-un picior pe altul (mamă, ce teniși Drăgășani aveam!), ea s-a răstit „ce te bâțâi atâta?!“, iar eu am izbutit să bolborosesc „e un elev silitor“. Doar nu era să-i explic câte știa Pătrașcu Luigi! A consimțit, „mda, mda, poate fi un imbold...“, însă puțin după aceea, când s-a ridicat și el, și-a tras nasul și m-a recomandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
săptămână cu ea, într-un sat din apropierea taberei militare. Ca doi porumbei, și-au visat clătite, au gângurit în bucătăria de țară, au dat puțin din aripi și, cu chiu, cu vai, au pus ceva pe foc. Zeama din tigaie bolborosea și scotea fum, nu se lega și nu se rumenea deloc, până când baba care-i găzduise le-a zis cu milă: „Puneți, maică, și niște făină în laptili ăla“. 3. Miracolul văratic al combinatului de la Ișalnița În anii de început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
amabila lui gazdă: nu-l gratificase măcar cu un singur cuvânt”. Dar, atunci când se aștepta mai puțin - deja adormise - Carla trase plapuma de pe el articulând abea auzit: „E timpul să te scoli... N-ai auzit soneria ceasului?” Tony Pavone tresări, bolborosind Încruntat. „ Te credeam plecată...” Se răsuci de câteva ori În așternut, făcând considerabil efort de-a deschide ochii. Reuși s’o privească rugător: „Fă-mi te rog un ceai, În mod sigur... am răcit!”. Carla surâse ironic. La trei ore
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În rostogolire și, se Întâmpla să piardă, accesele de isterie se amplificau răsunător punând la grea Încercare nervii celor prezenți. Deodată se descălță de un pantof, Începând să lovească mâna ghinionistă până ce o Împroșcă cu sânge...! Încălță din nou pantoful, bolborosind pentru cine era dispus să-l asculte. „În seara asta, am ghinion...!” Dramatică situație. Înfricoșat la maximum, Tony Pavone nu mai știa dacă respiră...! Jocul se desfășura la cea mai Înaltă tensiune, În timp ce imaginația sa, propulsa la dimensiuni incredibile iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ne-ai dat cu desăvârșire uitării...? După cum vezi, toate paharele sunt goale...Mai schimbă și tu câteva cuvinte cu domnul inginer, care după cum știm cu toții e prietenul domnului Doctor „ Mănânce-l viermii pământului!!”, Îi fulgeră lui prin minte. Tony Pavone, bolborosi: „Ce pot spune? Fascinat de tăria și evoluția acestui joc de noroc, efectiv am uitat de... existența mea !” La rândul ei Gironda execută ordinul, făcând plinul paharelor și se Întoarse cu intenția de a pleca, dar bărbatul ei o reținu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
funcționează după „fabrica de Împachetat fum!” - după al meu Însă, am intrat În dormitor la, unu și jumătate...!” „Ce ghinion...! Probabil ceasul meu...” Îl duse la ureche, Îl scutură de câteva ori cu aerul celui mai nevinovat om din lume bolborosind. „Da, parcă funcționează...” „Nu te mai osteni...” - Îl scoase Carla din Încurcătură. „Să admitem totuși, ceasul tău tocmai În seara aceasta s’a dereglat dar, cu o chemare telefonică nu puteai să mă anunți...? Ori poate le-ai găsit pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu două săptămâni În urmă...? Dacă atunci când vi-i la mine faci alergie, te avertizez:, te Înșeli amarnic...Pe mine nu mă poți păcăli după bunul tău plac. Spune, ți-e foame, așez masa...?” Încercă să-i raspundă Însă nu bolborosi decât unele cuvinte fără Înțeles. Atunci Îi făcu un semn negativ cu mâna În timp ce privirea lui bolnavă Îi cerea Îndurare. Carla Însă, În furia ei oarbă nu Înțelese ori nu vroia să Înțeleagă primejdia de moarte În care Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fel de substanțe dăunătoare corpului omenesc! În concluzie, peștele e comestibil...!” Fiecare cuvânt rostit de laborantă avea o rezonanță sinistră, În care bolnavul rămase buimăcit. Se desmetici Însă repede, verificînd inscripția de pe ușă care corespundea cu locul unde se aflau, bolborosind cu vocea sugrumată de emoție, de incertitudine. „Imposibil...!! E o confuzie...!! Îmi da-ți voie să văd Înscrisul cu ochii mei...!?” Femeia făcu ochii mari ascuzând la spate registrul. Preciză cu vocea evident iritată. „Străinii n’au acces... Bună ziua...” - mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la barăci, planul de producție În perioada iernii era ratat, iar muncitorii lui să-și caute de lucru În altă parte producând o serioasă degrigoladă În activitatea lui profesională. Din moment ce sabia avea două tăișuri, urma so manevreze cu suficientă precauție.Bolborosi cu vocea sugrumată de emoție. De acord. Mâine dimineață aduc o parte din bani iar la primirea barăcilor restul...! Ai altă propunere...?” „Mai Încape discuție? Întodeuna am avut Încredere În cuvântul tău...Cum primesc banii, putem ridica marfa. Să-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să te grăbești... Timpul trece...” Tony Pavone se Înroși până În vârful nasului. Îi era rușine de el, de situația umilitoare În care Îl azvârlise năzdrăvanul lui Șef de Șantier, de fata de alături care nu avea vină.Reuși totuși, să bolborosească unele cuvinte de scuză „Îmi pare rău domnișoară... Ști-ți...Deocamdată...” Înțelegând greșit, țiganca, articulă cu o dezinvoltură dezarmantă. „Dece nu spui omule...Asemenea cazuri sunt frecvente...! Va trebui totuși să te grăbești...!” Se răsuci rapid, strecurându-i o mână
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe Gică Popescu după el. Cum depozitul de vinuri nu se afla prea departe, se năpustiră În biroul de lucru al Directoarei Tatiana,cu evidente eforturi de-a se menține pe verticală. Făcând un mic efort de voință, tony Pavone, bolborosi. „Tatiana, Tatiana...! Sărmanul de mine, te iubesc! Nu am rezistat tentației alergând să te mai văd odată.Te iubesc mult...!!” Amabila femeie realizând cine de fapt vorbește, le mai puse la dispoziție o sticlă cu vin, sperând să fie lăsată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Foarte curios...!” Ospătarul mulțumit de ciubuc și de diferența de bani de la Încărcarea notei de plată, aduse rapid sticla de vin aburindă Încercînd să umple paharele Însă, Gică Popescu i-o smulse din mână, oferinduși serviciul. Reuși cu greu să bolborosească. „Aduc un prinos de recunoștință prea frumoasei noastre fete care ne suportă În acestă avansată stare de ebrietate. Vă sărut mâinile, domnișoară...!” Paulică ridică paharul străduindu-se să-l țină În echilibru, ciocnind zgomotos paharele În timp ce Tony Pavone se ridică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nimic de ascuns, deci nu are de ce să-mi fie teamă...!” Evident, surprins de refuzul categoric,Mingoti afișă o mutră Înfricoșetoare În timp ce din ochii săi congestionați scăpărau scântei de ură, de dezamăgire.Făcu un efort să pară cât mai relaxat, bolborosind. „În ce mă privește, am conștiința Împăcată. Pentru binele care mi la-i făcut, am Încercat să-ți dovedesc prietenia... Te avertizez Însă la modul cel mai serios, refuzul tău te va costa mult mai mult. Salutare...” Tony Pavone era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]