1,186 matches
-
primele care au avut de suferit. — M-am întrebat adesea cum arată elefantiazisul, zise dr. Board. Mi se pare că Shelley avea o fobie față de boala asta. Dr. Cox avea cu certitudine o asemenea fobie. Stătea într-un colț și bolborosea repezit, iar directorul-adjunct îl îndemna să se adune. — O expresie bine aleasă, remarcă dr. Board, acoperind icnetele de oroare stârnite în timp ce Judy, care acum era în mod clar gravidă în luna a douăsprezecea, își continua transformarea. Minoic timpuriu, nu ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
său și așezat, de la naștere, în alte condiții, se dezvoltă normal, fără porniri ucigașe. Oarecum normal... de fapt. Devine un câine de extremă umilință. Da, pot fi îmblânziți. Prin scoaterea din sălbăticie. Arată o blândețe mută, umilă. Cutremurătoare... Da, da, bolborosi vizitatoarea, dada, sigur, dădu din cap Irina și încă îngâna dada și bunicuța confirma, dada, când începuse deja să se retragă, lunecând, parcă, pe acest refren bâlbâit, repetat, în ritmul pașilor ce se retrăgeau de-a lungul culoarului, spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
liber, la un arhitect, pentru că familia nu-i mai putea plăti taxele și cheltuielile școlare. Da, da, acest Claudiu, de neclintit, și în dimineața când soția arhitectului, prietena Didei, năvălise, supramachiată peste petele adânci, vineții, de sub ochii de tigroaică. Tiranul!... bolborosea, sughițând de plâns, neconsolată. Eminentul politehnician, dragul Mircea Claudiu, pe care îl adorase, auzi, adorase, nu mai vrea să o vadă și nu doar atât, o caftise, auzi, o caftise. Se mai întâmplase și altă dată, da, se mai întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înlănțuită, cotropită de bucurie și spaimă. Goi, sub cearșaf, nu se descleștară multă vreme. „Nu, asta nu ne pot lua“, șoptea, stins, ațâțător, sacadat, Irina. „Asta nu, nu ne pot lua. Tot ce ne-a rămas. Tot, atât. Atât, tot“, bolborosea, sughițând stins, de plâns și de plăcere, în perna în care își înfundase părul rebel și sârmos, de aramă. „Știam, știam că tu...“ Îl așteptase, prin urmare. Nu degeaba se ferise el de întâlnire, zadarnic se ferise. Mâinile tremurau, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Kremlin. Nimeni nu-l mai poate convinge, azi, că Sfântul Visarion Visarionovici a dispărut, cu adevărat, că Numele lui a devenit chiar prohibit, periculos de pronunțat, deși uriașa sa umbră ocrotește și activează continuu subterana noastră surdomută. Continuă să-și bolborosească rugăciunile și să-și facă cruce, în numele celui mai iubit părinte și al celui mai iubit fiu și al sfântului duh fără moarte. Dă din cap, neîncrezător, la toate informațiile și sfaturile și injecțiile ce i se administrează. Uneori, copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cum vor întâlni ei eu moartea, cine va fi alesul? Cum se îndreaptă spre viitor, adică spre moarte? N-avem nemuritori, nici posteritate... Un veac fără nemuritori și fără posteritate? Cum își reîntâlnesc trecutul, părinții, premisa. Adică viitorul, adică moartea. Bolborosea fără șir, ca un bătrân senil, și erapalid, bătrân, supt de insomnie. Un fanfaron, o gogoașă, asta era, un fâs, ce să mai vorbim. Un înlocuitor, într-o lume de înlocuitori. Neimplicat, un intermediar, un palavragiu cabotin și imatur. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
este o acțiune nouă, urgentă, acum, care trebuie declanșată la toate nivelele Asociației. Trebuie dezbătut în toate filialele Codul eticii și echității socialiste. În toate organizațiile, cu fiecare membru, la toate nivelele. — Codul? Cum, dezbatere? Păi, membrii sunt... se trezi bolborosind, imprudent, ziaristul care nu era ziarist. De fapt, de fapt... încercă, repede, să se corecteze detectivul... de fapt, știți, am venit numai să... Îmi pare rău, sunt în întârziere, repeta, agasată, tovarășa, ridicându-se în picioare. Mergeți la tov Ionel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
broască, întorcându-se să-și ia umbrela, răzbiseră, parcă, scrâșnind, cuvintele pornite cu câteva zile în urmă. Obișnuitele vorbe ale coanei Veturia ajunseseră abia vineri la Don Dominic, în intervalul abia perceptibil dintre cele două rotiri ale cheii. Broasca ușii bolborosi, parcă, sătulă de atâta complicitate: „A plecat! Parcă a plecat profesorul“. Cuvintele stăruiră mult în urma sa, înmulțindu-se, atrăgându-se în asocieri noi. „A luat scrisoarea? Parcă a luat scrisoarea, profesorul...“ Dacă țineai neapărat, puteai desluși și asemenea împerechere. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deja în rama ușii de intrare care se clătina, zidurile planșeul ferestrele oamenii, da, ieșiseră toți la uși, se auzeau strigăte, țipete, plânsete, carcasa trosnea, se țineau de rama ușii, zvârliți dintr-o parte în alta, „ca în ’40, cutremur“, bolborosea bătrânul și erau la pământ și nu se mai termina. „Sub grindă, sub grinda ușii trebuie stat“, bătrânelul se ținea de canatul ușii, tros trosneau grinzile planșeele stâlpii, nu se mai termina pendularea ghiontul încolo încoace, carcasa trosnea, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Irina și Dominic, Irina și Dominic“, descânta preoteasa. Gura de jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vancea privea drept în ochii doamnei care privea drept în ochii detectivului. Da, da, înțeleg, încercă să bâiguie adolescentul. — Deci, pogromul acela e o confuzie, profesore. Dar nu mă plâng. Dimpotrivă, sunt mândră, să știi. Da, da, înțeleg, încercase să bolborosească nepăsătorul care nu era destul de nepăsător. — Mândră și bucuroasă. S-a dovedit că barbariin-au reușit să ne egalizeze, cum voiau. Nu au izbutit să spulbere diferențele, cum promiteau. Dumneata înțelegi, cred... Presupun că înțelegi. Nu mă lamentez de ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atent, prea atent. Nu clipea, nurespira, să nu tulbure imaginea, să nu devieze cuvintele. Dar ațipea, iarăși ațipea... Se încleștă de marginea băncii, aproape lăcrimă din cauza încordării, nu cumva să clipească, să năruie totul, dar izbucnise deja bruiajul, ziua își bolborosea, neobosită, mizeriile... cum s-o amuțești, cum s-o ignori... S-a dus fata morgana, s-a spulberat hipnoza, gata. Alte voci, undeva, în preajmă, alte voci. Dispăruseră, iată, dispăruseră. Reațipi, sleit, împăcat cu lenea și soarele. Se trezi iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acum de-a binelea și le văd căzând în praful de pe jos - efemeride sărate, globulețe lucitoare care se întunecă o clipă, apoi dispar în pământ. — De ce-ai făcut-o? întreb. — Îmi pare rău, spune ea, ținându-mă strâns și bolborosindu-mi în cămașă. Tare, tare rău. Parcă am înebunit, unchiule Nat, și până să-mi dau seama ce fac, am și făcut-o. Mama mi-a povestit de Pamela. E o femeie rea și n-am vrut să merg acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Mă pregătesc să chem pe cineva de la pază și protecție, pentru că nu prea-mi place atitudinea tipului ăstuia. —Trezește-te. Doamne, Katie, nu-mi vine să cred că iar ai adormit. Până la urmă nu e un fan. E Tim. —Scuze, bolborosesc eu. Sunt așa de obosită. Chiar sunt. Și nu doar pentru că am stat toată noaptea trecută să servesc pasageri. Nu. Sunt sătulă de viața mea. Și de Tim. Și de părinții mei. Deodată îmi dau seama că m-am săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Cu inima bătându‑mi nebunește, mă scufund în scaun și încerc să mă ascund după Wall Street Journal. Dar e prea târziu. Kent m‑a văzut deja. Îi cade falca de uimire și vine repede la mașină. Ciocănește în geam, bolborosind ceva și gesticulând insistent. — Rebecca! Ai greșit direcția! strigă, în clipa în care las geamul în jos. Guggenheimul e în cealaltă direcție! — Serios? spun pe un ton șocat. O, Doamne! Cum s‑a întâmplat una ca asta? — Spune‑i șoferului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
deschis. De o parte și de alta a autostrăzii, culmile acoperite de măslini pitici, argintii, cu petele albe ale satelor străvechi, cocoțate În vârf. — ...Ațipit?!... Ei, aș! Fii sigur că ai dormit de-a binelea! Cred că ai și visat... Bolboroseai ceva, ca atunci când vorbești În somn românește... Mai vorbește, oare, românește În somn, așa cum crede Christa? Ce spui, dragul meu? Ce spui...? Spune-mi și mie... vorbește mai tare... vreau să Înțeleg și eu ce spui... De când nu mai vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-i erecția, și vinul ieftin de Chianti băut În trattoria unde se Întâlnea, ritualic, de aproape zece ani, cu pribegi, ca el, l-au excitat atât de tare, Încât, În timp ce-și smulgea hainele de pe el, i-a povestit, bolborosind, Înfierbântat, ritualul de nuntă din țara de unde plecase. De ce făcuse asta? Era flatat de felul În care descendenta unei familii cu diplome și blazoane vechi de trei sute de ani se lăsase total În voia metecului, a ausländer-ului sau după cheful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ci, dimpotrivă, ținuta banală de oraș. * — ...Mă duc eu la Lumi, să văd dacă nu au ele țigări... Cred că v-ați dat seama, dragi ascultători, că ne aflăm În mijlocul celei de-a doua reprize și că acela care a bolborosit această frază a fost tot temerarul Mihnea. Rewind. — Mă duc eu la Lumi să văd dacă nu au ele țigări... — Mai bine te-ai duce În pat, dacă dă portarul peste tine, În halul În care ești, ăia suntem! — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ce vor, ce caută. Îți băteau În ușă, cereau o brichetă, dădeai tot timpul de ele, așteptând În hol, În câte un fotoliu. Era un joc clar, În care știai la ce te expui. Dar aici, nu... Cineva care dispărea, bolborosind ceva, probabil o scuză. Simt din tăcerea ta că nu mă crezi, dar... Chiar ți se pare posibil să greșească cineva permanent ușa? Gărdulețul de leandri care taie În două autostrada, culmile Împădurite urcând spre cer, trunchiurile contorsionate ale măslinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trăsura sau sania goală, sau când el cobora bălăngănindu-se pe picioare, căzând și vomitând pe alee sub ochii slugilor, terfelit și terfelind tot ceea ce atingea. Vizitiul tocmai strângea blănurile din sanie când apăru și Iancu. Nu se clătina, nu bolborosea, nu se prăvălea pe alee. Stătea sub bolta porții drept, cu fruntea descoperită și netedă, cu obrazul înseninat. Îi simți transfigurarea ca pe o mângâiere. O percepu cu sufletul și toată negura amintirilor se risipi. Iancu zâmbi, apoi făcu, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un amestec complicat și delicat de mirodenii - triumfuri minunate ale artei celei complexe și delicate a asezonării. O singură grăunță din ceva, un mugure de altceva, un vârf umed de deget muiat ușor într-un flacon și apoi în ceaunul bolborosind, un degetar ras, o cutie de chibrituri rasă, o coajă de nucă de cocos plină, colorată în roșu închis și violet intens, cu un condiment gălbui și prăfos, întregul amestec fiind uneori amestecat o zi sau două pe cărbuni ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
creștea, pe măsură ce devenea mai sigură de ceea ce făcea, un singur miros era suficient cât să-i înnebunească. Departe de a o trimite la un azil de nebuni, se învârteau lacomi în jurul ei, încercând să arunce o privire în oalele care bolboroseau sau să-și bage degetele printre grămăjoarele de mirodenii din piatra de măcinat. Numai că ea îi alunga cu sălbăticie. Nu-i pentru voi, nu-i pentru voi, le declara pe un ton princiar, iar aceștia dădeau înapoi simțind autoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ochi conturați cu kohl și omizi cu figuri de clovni cu nasuri rotunde, bărbi false și picioare caraghioase; creaturi făcute din frunze și sepale, petale și praf de polen. Le privea parada nesfârșită, tremurînd, sărind, zburând, ieșind parcă din ceaunul bolborosind al vreunui magician, cu sclipitul și strălucirea de bijuteriii a... a cui? A esenței de vânt și de iarbă? A luminii soarelui și a apei? Când mama sa îi aduse cina lângă sistemul de pârghii, Sampath privi în jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și Tort... Un val de oboseală murdară se înălță și răbufni pe chipurile oamenilor. 25 În livadă, între timp, lucrurile erau remarcabil de liniștite. Într-un colț, într-o oală, ceva scotea aburi și fierbea cu o bolboroseală delicată. Deja bolborosise toată noaptea, pregătindu-se pentru sosirea celor care urmau să prindă maimuțele. Kulfi dormea lângă oală. Pe când oamenii erau absorbiți de prinderea maimuțelor, își zicea, într-un fel sau altul, fie va lua, fie va fura, fie va face în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]