834 matches
-
a abținut de la câteva tandrețuri în public, potrivit AFP" (ziare.com, 12.02.2008); "Tandrețuri între Blaga și Diaconescu" (Ziua, 9.05.2008). Unele exemple recente provin chiar din literatură: forma singurătățuri - "cu singurătățuri împărțite în două" (Cecilia Ștefănescu, Legături bolnăvicioase, ed. a II-a, 2006) - nu era înregistrată nici măcar în Dicționarul limbii române (DLR, Tomul X, Litera S, 1990). Nu pare însă o creație personală a autoarei; pe bloguri și forumuri se găsesc alte cîteva atestări, probabil independente: "mă refer
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
fior liric, reprimat însă deîndată. Proza lirică "nu mă prinde", propoziție ce întărește încă o dată opinia lui despre critica literară, situată în afara creației. întrucât anii aceia îi resimte ca dureroși, nu zăbovește prea mult asupra lor, preferând vârsta adultă. Copilul bolnăvicios, ferecat în inhibiții, a devenit un tânăr sociabil și un spirit matur, nu o dată contestatar. Lecturile abundente și variate i-au format un gust literar sigur, pe care criticul nu se sfiește să-l declare, cu exces de modestie, ca
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
săpate de timpuriu în piele, două tușe groase împrumu-tîn-du-i aerul unei ființe suferinde. Tenul măsliniu, cu toată întunecimea de fundal pe care o dă feței, nu reușește să micșoreze stridența cearcănelor, întărind și mai mult impresia că dunga de culoare bolnăvicioasă din jurul ochilor e semnul unei maladii neștiute. Sprîncenele sunt stufoase și late, ca două arcuri de cerc mărginind dedesubt două găuri neguroase. Aripile nasului se lățesc neîngăduit, acoperind inestetic un obraz care, e limpede, este prea mic pentru a le
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
pe evrei de pe tărâmul economic, pe care ei sânt aproape deplini stăpâni. Tăria de caracter, schinteia de vitalitate, credem că le are poporul românesc, și astfel sperăm, pentru dânsul, că va putea să o rupă odată cu vechile deprinderi false și bolnăvicioase și să adopte o direcție sănătoasă în viața publică. Le-am zis și le mai zicem acestea; acestea sânt ideile și credințele noastre asupra reorganizării statului nostru, a cărei nevoie grabnică, cu prilejul cestiunii izraelite, o simte astăzi toată lumea. Reacțiune
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
azi că se simte adânc jignit prin cuvintele mele, eu nu pot vedea în aceasta decât o probă despre acea exagerată susceptibilitate prin care evreii germani se deosebesc de consingenii lor din Anglia și Franța. Suscepiibilitatea aceasta e atât de bolnăvicioasă încît nu mai știi la urma urmelor ce nume să alegi cu caresă-ți fie permis de a numi pe concetățenii noștri izraeliți. De zici semit ți se răspunde că e o grozavă insultă; de zici izraelit o foaie din Bresslau
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nici nu sunt încă cu totul îndeplinite, atunci ne apucă deznădăjduirea și, îngroziți, ne gândim că viermii nu se pot prăsi decât acolo unde e ceva putred. Dacă luptăm, lupta nu e împrotiva d-lui Frederic Dame, ci împrotiva curentului bolnăvicios în virtutea căruia niște scrieri de felul Oștenilor români pot să fie gustate. Lupta e poate zadarnică; dar în sfârșit, ne facem și noi, în felul nostru, datoria de români. [15 noiembrie 1877] [""ROMÎNUL" RĂSPUNDE LA BĂNUIALA... "] "Romînul" răspunde la "bănuiala
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mi s-a părut că apare ceva. „Ei? Ei?“, mi-a dat coate Maria, proptindu-se de cadă. Încă puțin și făceam baie amândoi. Printre șuvițele alea de femeiușcă, pictate cu-o grație și-o furie cum numai un artist bolnăvicios, care trăiește cu modelul lui în gând, poate să-ți arate, se întindeau niște liniuțe verticale, una lângă alta, despărțite prin spații milimetrice. N-aveau nimic în comun cu portretul: pur și simplu, lângă urechea fetei, ca o podoabă discretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
porii deschiși, săpau printre riduri și puncte de grăsime, mutau alunițe din loc, dezlipeau fondul de ten, înfloreau pete albinoase sub rujul vișiniu al buzelor. Arsura lor desfigura chipurile cele mai curate, intrând prin piele și colorând obrajii în pasteluri bolnăvicioase, gri, albe, roz prăfuit. Nici un fard nu părea suficient de gros, nici o pudră n-avea atâta consistență cât să le ascundă urmele. Nanobacteriile se hrăneau cu orice le ieșea în cale, fără mofturi și fără pretenții: epidermă, fire de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
naiv, se uita și el pieziș la prinț, însă parcă nu aștepta mare lucru de la răspunsul acestuia. Nu știu cum să vă spun, zise prințul, dar mi s-a părut că are multă patimă în el și că această patimă e chiar bolnăvicioasă. De fapt, încă nu-i înzdrăvenit. N-ar fi exclus ca de la primele zile petrecute în Petersburg să cadă iarăși la pat, mai ales dacă se pune pe chefuit. — Da? Așa vi s-a părut? se agăță generalul de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu aprobarea primăriei, femeia vindea șnururi, ațe, tutun, săpun, tot felul de nimicuri ieftine, dar cu acest negoț se întreținea. Era bolnavă, cu picioarele umflate, așa că ședea tot timpul pe scaun. Marie era fiica ei, de vreo douăzeci de ani, bolnăvicioasă și slabă; se îmbolnăvise de mult de oftică, însă tot mai umbla pe la casele oamenilor, unde se tocmea zilnic la muncile cele mai grele: freca podele, spăla rufe, mătura curțile, rânea grajdurile. Un comis-voiajor aflat în trecere a sedus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era singură în salon, îi ținea companie Varvara Ardalionovna; amândouă croșetau ceva și discutau cu un musafir, Ivan Petrovici Ptițân. Nina Alexandrovna părea cam de vreo cincizeci de ani, avea fața slabă, trasă și cearcăne mari sub ochi. Arăta destul de bolnăvicioasă și amărâtă, însă chipul și privirea ei erau destul de plăcute; de la primele ei cuvinte, se vădea clar că are firea serioasă și plină de o veritabilă demnitate. În pofida tristeții pe care o afișa, se simțeau în ea fermitatea și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la care omul e aproape bucuros de ea, se lasă fără măsură în voia ei și simte chiar o plăcere crescândă, indiferent de consecințe. Prințul, ajuns în dreptul ușii, dădu să se întoarcă și să-i răspundă, dar, văzând după expresia bolnăvicioasă de pe fața celui care-l jignise că aici nu mai lipsea decât picătura care ar umple paharul, se răsuci pe călcâie și ieși. După câteva minute, judecând după gălăgia care se auzea din salon, își dădu seama că în absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bizară. În dorințele ei, Nastasia Filippovna era întotdeauna impetuoasă și necruțătoare de îndată ce se decidea să și le exprime, chiar dacă ar fi fost dorințele cele mai capricioase și mai inutile pentru dânsa. Și acum era parcă isterizată, se agita, râdea febril, bolnăvicios, mai ales la obiecțiile ridicate de Toțki, care era alarmat. Ochii ei negri începură să scânteieze, pe obrajii palizi se arătară două pete roșii. Expresia posomorâtă și dezgustată de pe chipurile câtorva musafiri îi ațâța, poate, și mai mult această dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
v-a întrebat de ele... De altfel... Scuzați-mă, domnule Ferdâșcenko. — Începe odată, Ferdâșcenko, vorbești îngrozitor de mult și niciodată nu termini ce ai de spus! îi porunci Nastasia Filippovna, iritată și nerăbdătoare. Toți remarcară că, după recentul acces de râs bolnăvicios, devenise brusc morocănoasă, ursuză și irascibilă, ceea ce n-o împiedica să stăruie cu o încăpățânare despotică pentru satisfacerea acestui capriciu imposibil al ei. Afanasi Ivanovici suferea teribil. Îl înfuria și Ivan Feodorovici, care, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de dinaintea „Balanței“, parcă începea subit să caute ceva împrejurul lui. Uită de asta, chiar pentru mult timp, câte o jumătate de oră, și deodată iar privește cu neliniște și caută de jur-împrejur. Dar, de îndată ce-și surprinse această mișcare bolnăvicioasă, absolut inconștientă până atunci, care pusese de mult stăpânire pe el, brusc, îi mai licări în fața ochilor încă o amintire, care îl intrigă nespus: își aminti că, în clipa când remarcase că tot caută ceva în jur, stătea pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poate cu doar cinci minute în urmă, în fața ferestrei acelei prăvălii, nu cumva i s-o fi năzărit, n-o fi confundat ceva? Oare există în realitate prăvălia și marfa? Doar într-adevăr se simte astăzi într-o dispoziție deosebit de bolnăvicioasă, aproape la fel cum i se întâmpla la începutul crizelor fostei lui boli. Știa că în perioada de dinaintea crizelor i se întâmplă să fie neobișnuit de împrăștiat, adeseori confundă obiectele și chipurile, dacă le privește fără o atenție deosebită, încordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
putea permite îndoieli. Doar nu visa vedenii anormale și inexistente în acel moment, ca și cum s-ar fi drogat cu hașiș, opiu sau vin, care înjosesc rațiunea și sluțesc sufletul! Toate acestea le putea cântări cu înțelepciune după ce ieșea din starea bolnăvicioasă. Clipele acestea erau tocmai un singur efort neobișnuit al conștiinței de sine- dacă ar trebui să exprimăm această stare într-un cuvânt -, a conștiinței de sine și în același timp a simțirii propriei ființe, în modul cel mai nemijlocit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lebedev. Tocmai aici e secretul. Și Lebedev zâmbi ironic. — Secretul cui? — Secretul dumneavoastră. Singur mi-ați interzis, luminate prinț, să vorbesc în prezența dumneavoastră... îngăimă Lebedev și, încântat de faptul că a împins curiozitatea interlocutorului până la o stare de nerăbdare bolnăvicioasă, încheie brusc: de Aglaia Ivanovna se teme. Prințul se încruntă și tăcu cam un minut. — Lebedev, zău că renunț la casa dumitale, spuse el deodată. Unde-s Gavrila Ardalionovici și soții Ptițân? La dumneata? Și pe ei i-ai atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
apăsați spre casa ei, urmată de toți ceilalți. Exact peste un minut pe terasa prințului reveni Evgheni Pavlovici, extrem de surescitat. — Prințe, chiar nu știți ce înseamnă asta? Nu știu nimic, răspunse prințul, stăpânit și el de o încordare extremă și bolnăvicioasă. — Nu? — Nu. — Nici eu nu știu! râse deodată Evgheni Pavlovici. Zău, n-am avut nici un fel de relații cu ea în legătură cu polițele, pe cuvântul meu de onoare!... Dar ce-i cu dumneavoastră, leșinați? — O nu, nu, vă asigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rămână ceva, așa că e imposibil ca oamenii să nu-și râdă de mine... uneori... nu-i așa? Părea să aștepte un răspuns și o hotărâre, uitându-se împrejur. Toți stăteau cuprinși de o adâncă nedumerire provocată de această ieșire neașteptată, bolnăvicioasă și, parcă, în orice caz, nemotivată. Dar ieșirea servi drept pretext unui episod ciudat. — De ce vorbești așa aici? strigă deodată Aglaia. De ce le vorbești lor? Lor! Lor! Părea înfuriată în ultimul hal: ochii ei scăpărau scântei. Prințul stătea mut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Fața acestui domn, care părea să aibă vrei douăzeci și opt de ani, smeadă și uscată, încadrată de favoriți negri, cu bărbia rasă oglindă, mi s-a părut destul de cuviincioasă și chiar plăcută; era posomorâtă, cu privirea posomorâtă, dar cu o nuanță bolnăvicioasă de mândrie care se irita cu prea multă ușurință. Când am intrat, a avut loc o scenă ciudată. Sunt oameni care, în susceptibilitatea lor supărăcioasă, găsesc o desfătare extraordinară și mai ales când aceasta ajunge în sufletul lor (ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deja concluziile, toți parcă ar ști ceva ce el nu știe; Lebedev îl trage de limbă, Kolea îi face o aluzie directă, iar Vera plânge. În cele din urmă, înciudat, dădu din mână a lehamite, zicându-și: „Blestemata de suspiciune bolnăvicioasă!“ Fața i se însenină când, după ora unu, îi văzu pe Epancini, care intrau la el ca să-i facă o vizită „de câteva clipe“. Aceștia într-adevăr intraseră pentru câteva clipe. Ridicându-se de la micul dejun, Lizaveta Prokofievna anunțase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
naivi când cred că, prin diversiuni ce n-au a face nimic cu obiectul în sine, sunt în stare a ne abate din calea noastră. "Romînul", după procedarea tot atât de naivă pe cât de comună a ziarului "Independance roumaine", vorbește de teorii bolnăvicioase, de institute filantropice, de medici speciali în privire-ne. Să presupunem că așa ar fi. Că autorul acestor șiruri e nebun, e bun de legat și de dus la Mărcuța. Rămâne mai puțin adevărat ceea ce-a zis? Asta-i
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
afaceri, precum comis-voiajorul lui Arthur Miller în perioada lui de glorie, sau precum absentul domn Wingfield din The Glass Menagerie, dar aproape de bunicii din partea mamei, de mamă și de sora sa, Rose, modelul pentru personajul Laura Wingfield. Copil sensibil și bolnăvicios, protejat de mamă și familie, ridiculizat de tată și de alți copii, viitorul dramaturg se refugia în menajeria sa de cuvinte, scriind poezii și povestiri încă din anii preadolescenței. Ca și Truman Capote un deceniu mai târziu, Williams își construiește
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
abilităților literare ale regelui. Basilikon Doron nu a fost scrisă pentru supușii regelui, ci numai pentru prințul Henric„în cazul în care nu ar fi trăit suficient de mult încât să ajungă să îl instruiască. Regele Iacob era o fire bolnăvicioasă și supraviețuise mai multor tentative de asasinat. Regele i-a cerut tipografului său, Robert Waldgrave, să păstreze secretul asupra acestei cărți și a comandat o ediție de numai șapte exemplare. Cu toate acestea, cartea și toate informațiile conținute de aceasta
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]