927 matches
-
la rândul lui putea avertiza celelalte grupuri. - Domnule Grosvenor! La auzul vocii pătrunzătoare, nexialistul se trânti mașinal, lovindu-se zdravăn, dar se ridică imediat, căci recunoscu glasul căpitanului. Ceilalți se ridicară și ei, furioși. - La naiba, asta nu se face! bombăni unul dintre ei. Grosvenor se apropie de videocomunicator și, fără să-și ia ochii de pe coridorul din fața lui, întrebă: - Da, căpitane? - Fii bun și coboară numaidecât la etajul șapte! Pe coridorul central. - Da, domnule. Grosvenor porni, stăpânit de presimțiri rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pomeni întins în zăpadă, supărat ca atunci când se trezea cu fața la cearșaf. — Vasăzică mata’ iar ai căzut! a spus cu glas tare băiatul, scuturându-și chipiul roșu, de comisionar. Ți am zis de-atâtea ori să te uiți pe unde calci, bombăni cu vocea lui mică, dar cu un ton de bătrân prost dispus. De anul trecut, de când mergea la școală, tonul acesta de învățător i se lipise de limbă și nu mai scăpa de el. Obiceiul de a vorbi cu el
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
loc și se lipi de celelalte trei, ca o pecete. Tânăra repetă manevra, dar toate cele patru picioare se repezeau la loc. — O, Doamne, parrcă-i vie! se miră Jacques, rotunjindu-și ochii. — Vie, vie, dar fără uger, m-am uitat, bombăni stăpânul animalului. Cine-i prostu’ ăla care face o vacă fără uger? Picioarele cred că au un arc sau ceva. Am văzut lucruri din astea la jucăriile pentru Crăciun, din gazetă. Îți arăt, am numărul acasă, i l-am cerut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în timp ce Florence se unge cu untdelemn pe față. Toate demachiantele i se par falsificate. În felul acesta, poți să-ți dai seama, draga mea, dormitorul lor miroase totdeauna a salată. Când lui îi cad ochelarii pe covor, Florence oftează și bombăne ceva prea puțin măgulitor. Mă întreb de unde cunoaște atâtea cuvinte vulgare. Tatăl ei a fost un domn foarte bine. În fiecare zi juca biliard și bea trei sticle de chablis. Pretindea că-i stimulează digestia..." ― Un pahar cu apă, mormăi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
încadrat de lațe puține, era verzui. Herpesul se întinsese, semăna acum cu un crater. Bătrâna clătină capul. "E tare urâtă biata fetiță." ― În fond, ce-o să facă nenorocita asta cu banii? întrebă Matei după ce ușa se închise. ― O să hrănească pești! bombăni Popa. Mulți, zglobii și tinerei! Campioni la înot, cu coada pe moațe și Trabant. Râse răutăcios: O să le cumpere și un acvariu confortabil ca un cavou de lux. O să vedeți! ― Vai, copii! îi admonestă dulce bătrâna. De ce vorbiți așa? * Vâlcu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
uitau în jur impresionați de sărăcia interiorului. O masă șchioapă, două scaune ieftine, divanul cu arcurile stricate, un bec simplu fără abajur care atârna sinistru din mijlocul tavanului. Ibricul de cafea se răcise pe reșou, alături de mașina de scris. ― Aha! bombăni Grigore Popa. Uite cine consuma electricitatea! Melania Lupu se îndreptă. Gâfâia. Își trecu degetele străvezii peste fruntea asudată. ― Încă puțin și înțepenea. Norocul nostru că s-a îmbrăcat înainte. Surîse: Sinucigașii sânt cocheți, țin la toaleta lor. O prietenă de-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aveți? ― Se dă în vânt după jeleuri, rade cam la jumate' de kil pe zi, filme cu cowboy și motanul Mirciulică! Așa-i cheamă. În fiecare seară, îi citește din Andersen și Frații Grimm. Duminica povestește Scufița Roșie. O aud bombănind până noaptea târziu. Conchise bătând cu degetul în tîmple: Soni... Cristescu își privi mâinile înguste apoi ochii i se opriră la vârful pantofilor. ― Sînteți convins că Panaitescu s-a sinucis? ― Bine, dar... Sculptorul apucă strâns de spătarul unui scaun: Orice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în jurul gâtului. ― E un ger crîncen! Răsuflarea tulbură sticla rece, iar pentru câteva clipe cuvintele rămaseră agățate de geam. Adăugă bîțîindu-se de pe un picior pe altul. ― Și o lună! Ca un dovleac congelat. Privi spre ceilalți încîntat de comparație. Popa bombăni ceva. Își ștergea tot timpul nasul umed cu o batistă dubioasă, mototolită în mănușile de lâna, apoi consulta rezultatul. ― Măcar dacă am avea un radiator... ― Or să se mire al naibii cei de la Miliție când vor vedea că n-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Își șterse lacrimile. Știți ce a făcut? A împrăștiat peste tot zvonul că se desparte de bărbatu-său. Lumea a compătimit-o. Fiecare a consolat-o cum a putut. După aceea, au felicitat-o pentru că se împăcaseră... ― O istorie tâmpită, bombăni Matei. Știu un singur lucru! În casă nu-l putem ascunde. Îl descoperă cât ai clipi. ― De ce în casă? ― Hm, n-ai decât să dai perdeaua la o parte ca să vezi caraliii. Sîntem filați zi și noapte. ― Știu, domnule Matei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
slabă, cu privirea visătoare, care mie mi-a plăcut foarte mult. Tata, însă, nici nu s-a uitat bine la ea că i-a și trântit ușa în nas, mințind: "Locul nu mai e liber, domnișoară". Apoi s-a îndepărtat bombănind: "Asta a greșit adresa. Căuta o mînăstire". În schimb, cum a zărit-o pe Luchi, i-au scânteiat ochii. Era cam șleampătă, dar masivă, impunătoare, cu șolduri late și cu părul lucios și negru. "Cum ai zis că te cheamă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dar, vorba Călugărului, nu toți pot participa la împărțirea plăcerilor pământului; lor, bătrânilor, nu li se permitea să meargă în cătun. Era limpede că dacă nu mă dovedeam la înălțimea unui privilegiu care lor le era interzis, Mopsul ar fi bombănit: "Ce, ăsta-i bărbat?", iar alții i-ar fi ținut isonul: "Simpatic, drăguț sculptorul, dar..." complimente care în urechile mele ar fi sunat mai degrabă a injurii. Nu mă simțeam un ticălos autentic, cu sufletul destul de bine tăbăcit încît să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un păduche. Hai, cară-te", s-a întors spre mine. Dar eu nu vroiam să mă mișc deloc. "N-aveți decât să vă cărați voi. Eu aicea rămîn". Și m-am așezat jos ca să nu priceapă pricina curajului meu. Au bombănit și s-au dus". O aventură hazlie și picantă, dar cu un final mai puțin vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dar ochii îi străluceau mai departe. De abia aștepta să continui, recunoscător că-mi pierdeam timpul cu el, să-i povestesc. A fost primul din azil pe care am experimentat plăcerea de a fi ascultat cu admirație. Singur Mopsul mai bombănea, închipuindu-și că răutățile lui nu ajungeau la mine: "Pietrarul ăsta nu valorează cât un cartof degerat din moment ce Bătrânul nu l-a chemat la el de când a sosit, și a trecut ceva timp, dar face pe nebunul și se plimbă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și obosit. "Semeni cu cineva", i-am zis. "Cu cine?" "Nu-l cunoști. M-am grăbit să beau vinul care mai era în sticlă ca să putem pleca mai repede de-acolo, să scăpăm de șoareci. "Să ieșim prin spate", a bombănit Dinu, clătinîndu-se. Ne-am pomenit, beți amândoi, pe marginea mlaștinei. Dinu a început să țopăie, gata să alunece în ea. Mie îmi era rău și stăteam puțin mai departe. Poate altfel m-aș fi dus și eu să dansez în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
crampe îngrozitoare?" Altul ar fi strâns somnifere, câte să omoare un bărbat în putere, dar într-o dimineață le-ar fi aruncat în mare, să doarmă peștii somnul de veci. Până ce Bătrânul s-ar fi scârbit. "Niște viermi, ar fi bombănit el. Cum să fie demni niște viermi?" Dezgustat, ar fi început să apară din ce în ce mai rar pe coridoare. Era dezamăgit și se considera chiar jignit. Apoi n-a mai fost zărit deloc. S-a retras în sala cu oglinzi și n-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vremea când umblam fără nici un rost, înainte de a intra la meșterul de cruci, am văzut un tânăr ridicîndu-se cu greu de pe scaunul de lângă mine. Am crezut că era beat și, temîndu-mă că se va rostogoli peste mine, m-am ferit bombănind: "ăsta a luat-o de dimineață ca să nu piardă vremea". Abia după aceea am observat că tânărul, îmbrăcat cu un trening jerpelit și cu un tricou roșu, n-avea ambele mâini de la umeri, iar un picior era de lemn. Frizerul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gândești la nimic. Ca păduchii. Sau ca broaștele. Atunci nu ți se mai întoarce stomacul pe dos. " Îți aduci aminte ceva și te umflă rîsul: Am auzit că Aristide de câte ori se îmbată rău, înainte de a cădea cu capul pe masă, bombăne aceleași cuvinte: "Și-acum la treabă!" După care adoarme". Dar văzând că omul din fața ta n-a gustat gluma, devii serios: "Ce ușor ajunge omul porc, Dinule". Îți vâjâie capul, ai un gust rău în gură, ai vrea să te
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că golul din jur se extinsese. Cei mai mulți dintre bătrâni mă evitau încă și mai vizibil decât înainte, stimulați poate și de comportarea mea ciudată din ultima vreme. Anton mă acuza că mă purtasem execrabil față de Laura. "Proasta l-a iubit, bombănea el. Așa sânt femeile. Iubesc pe cine nu merită." Diavolii din mine au început imediat să se agite, să scoată capul. Mă sfătuiau, îmi șopteau la ureche: "Arată-le că nu-ți pasă. Vrei să-i dai satisfacție Mopsului? Sau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe masă. ― Vreau două. Cu ochii fixați în ochii mei, Bătrânul mi-a întins cărțile cerute. Le-am luat și le-am așezat lângă celelalte. Nu-mi era gândul deloc la joc, așa că n-am dat atenție faptului că el bombănea nemulțumit, din ce în ce mai furios, plîngîndu-se de ghinion. Jucam mecanic. Și am înmărmurit în clipa când am constatat că, fără voie, câștigasem. Mi-au căzut cărțile din mână. Eram palid ca un mort. El m-a privit cu o ură nestăpânită. Avea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe care și-l Închipuise Întotdeauna ca pe un căpcăun pe jumătate negru, pe jumătate alb ce avea În loc de ochi două zaruri rotitoare. Apoi a aruncat zarul: „trei doi“. La naiba! Neputând să mute și-a strâns pumnii și a bombănit nemulțumită. — Biata de tine! a exclamat Armanoush. Asya a pus piesele negre rămase pe margine pe când asculta un vânzător ambulant care țipa afară cât Îl țineau plămânii: — Stafide! Am stafide aurii. Pentru puști și bunici fără dinți, stafide aurii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fusese Întotdeauna un cititor Împătimit de ziare, nu fusese niciodată mai interesat de politică. — Deci partidul ăsta conservator care e la putere pare să-și piardă influența. Ce șanse are să câștige alegerile următoare? — Ticăloșii! Sunt o adunătură de mincinoși, a bombănit bunica Gülsüm În loc de răspuns. Ținea În poală o tavă pe care se afla o grămadă de orez pe care Îl alegea, Înainte să-l gătească, În caz că erau prin el pietricele sau coji. Nu știu decât să le facă oamenilor promisiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trecut, n-am mîncat niciodată o tartă atît de bună“. Parcă o aud și acum pe mama prietenului meu, Robert Dumont, tare la matematică, dar zero la franceză: „Ar trebui să iei exemplu de la François, vezi ce frumos se exprimă“. Bombănind, Robert Îi răspunsese că era ușor pentru mine, tata era scriitor (al lui era colonel de infanterie). CÎnd i-am dus tatei la control o compunere de care eram destul de mulțumit, mi-a spus, după ce a citit cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
FOX, și e exact În direcția opusă. Îmi pare Îngrozitor de rău că trebuie să fac asta, dar sunt nevoită să vă las aici. — Cum? Nu-mi vine să cred! zise Kitty. — Dar ne-ai promis că ne duci la aeroport! bombăni Desert Rose, masându-și Încă ușor fruntea. Vreau să zic, nu ne datorezi nimic, nici vorbă, dar ai promis! Nu pot să pierd ocazia asta! Dacă nu mă duc acum, data viitoare sună pe altcineva. Așa stau lucrurile În branșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mic și că nu era nici o problemă. Și dacă nu ne invită nicăieri? Unde dormim? — Nu-ți face griji, zise Desert Rose cu un zâmbet de călugăr Zen, găsim noi ceva până la sfârșitul zilei. — Cum să găsim, dacă nu căutăm? bombăni Kitty scoasă din sărite de calmul prietenei sale. — O să găsim, ai Încredere În mine. Am fost În India, În Africa, În multe țări, se rezolvă Întotdeauna. După Încă un tramvai luat la Întâmplare, telefonul lui Desert Rose sună și fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să avem o zi fără Charlie. E ultima mea zi aici. Nu vreau să-i permit să mi-o strice. Nu mai suport nici măcar să-i aud numele. Îmi pare rău, dar astăzi vreau doar să fiu fericită. Desert Rose bombăni nemulțumită, dar promise. Kitty o simțea atât de plină de Charlie, de parcă era un balon umplut până la refuz, gata să explodeze. Simțea nevoia să-i murmure numele În fiecare secundă, altfel s-ar fi sufocat cu gândurile legate de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]