1,815 matches
-
Guderian li s-a răspuns rapid, avioanele "Luftwaffe" atacând țintele în 15-20 de minute. Grupul aerian 8 (VIII. "Fliegerkorps") dotat cu avioane Junkers Ju 87, destinat sprijinirii atacului Grupului de Armată A prin Ardeni, a menținut continuu o escadrilă de bombardiere și una de avioane de vânătoare gata de decolare pe pistă. În medie, aceast grup aerian putea să intervină în cel mult trei sferturi de oră de emiterea cererii de sprijin. Armata terestră germană a abordat soluția atacului „forțelor combinate
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
luptă, 487 de transport și 50 de planoare fuseseră destinate sprijinirii Grupului de Armată B, în vreme ce 3.286 avioane de luptă fuseseră repartizate Grupurilor de Armată A și C. Principalul obiectiv al aviației germane era asigurarea sprijinului aerian prin atacurile bombardierelor în picaj și a celor medii. În 1940, "Luftwaffe" era o forță aeriană cu numeroase aeroporturi amplasate pe un teritoriu întins, fără o doctrină centrală care să îi reglementeze strict acțiunile. Singura directivă clară a "Luftwaffe" era sprijinirea strategiei naționale
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
al numărului de aparate de zbor, aliații erau inferiori germanilor. "Armée de l'Air" dispunea de 1.562 de avioane, iar RAF Fighter Command trimiseseră pe continent 680 avioane de vânătoare, în timp ce RAF Bomber Command a contribuit cu 392 de bombardiere. Cele mai multe aparate aliate erau modele depășite din punct de vedere tehnic, precum avvionul Morane-Saulnier M.S.406. Aliații puteau opune puternicelor Messerschmitt Bf 109 doar aparatele franceze Dewoitine D.520 sau britanicele Hawker Hurricane. Pe 10 mai 1940, pe front fuseseră
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
franceză a atins cote de producție remarcabile, cu o capacitate de aproximativ 2.000 de aparate. Flota aliată suferea însă de o lipsă cronică de piese de schimb. Doar 29% (599) aparate de zbor erau complet operaționale, din care 170 bombardiere. Gradul scăzut de disponibilitate a aparatelor aliate a făcut ca germanii să aibă în fapt o superioritate numerică evidentă în cazul bombardierelor cu un rapot de 6:1 În cida tuturor acestor dezavantaje, "Armee de l'Air" a avut rezultate
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
lipsă cronică de piese de schimb. Doar 29% (599) aparate de zbor erau complet operaționale, din care 170 bombardiere. Gradul scăzut de disponibilitate a aparatelor aliate a făcut ca germanii să aibă în fapt o superioritate numerică evidentă în cazul bombardierelor cu un rapot de 6:1 În cida tuturor acestor dezavantaje, "Armee de l'Air" a avut rezultate peste așteptări în timpul Bătăliei Franței, cu o rată a aparatelor doborâte de 2,35:1; with almost a third of those kills
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
a frontului. Din acest motiv, forțele aliate s-au retras în Belgia pentru apărarea capitalei Bruxelles. "Luftwaffe" a avut superioritatea aeriană deasupra Olandei prin alocarea unui număr mare de aparate de zbor. Pentru atingerea obiectivelor propuse au fost mobilizate 247 bombardiere de capacitate medie, 147 avioane de vânătoare, 424 avioane de transport Junkers Ju 52 și 12 hifroavioane Heinkel He 59. "Militaire Luchtvaartafdeling" (ML - aviația militară olandeză) dispunea de 144 avioane de luptă, dintre care aproximativ o jumătate a fost distrusă
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
eșuat, iar forțele neerladeze au fost obligate să se retragă de pe Linia Grebbe până pe Noua Linie de Apă. Armata olandeză, cu efectivele puțin afectate de pierderile umane, a capitulat în seara zilei de 14 mai, după bombardarea Rotterdamului de către "Luftwaffe". Bombardierele Heinkel He 111 ale "Kampfgeschwader" 54 (Escadrila de bombardament 54) a distrus centrul orașului într-un atac al cărui scop a rămas controversat. Armata olandeză a ajuns la concluzia că situația sa militară este fără scăpare, iar continuarea luptei nu
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
A să fie foarte vulnerabil la atacurile aeriene franceze, dar aliații nu au profitat de șansa de a distruge coloanele germane. Deși Gamelin era bine informat cu privire la situația de pe front, aviația de vânătoare franceză era incapabilă să asigure protecția necesară bombardierelor în condițiile în care germanii își asiguraseră superioritatea aeriană în regiune. Francezii au încercat fără succes să operească înaintarea blindatelor germane în bătălia de la Maastricht, suferind pierderi grele. În doar două zile, efectivele bombardierelor franceze a fost redus de la 135
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
era incapabilă să asigure protecția necesară bombardierelor în condițiile în care germanii își asiguraseră superioritatea aeriană în regiune. Francezii au încercat fără succes să operească înaintarea blindatelor germane în bătălia de la Maastricht, suferind pierderi grele. În doar două zile, efectivele bombardierelor franceze a fost redus de la 135 la doar 72 aparate de zbor. Pe 11 mai, Gamelin a ordonat diviziilor de rezervă să întărească forțele din sectorul Meuse. Datorită amenințării reprezentate de atacurile "Luftwaffe", transportul trupelor pe calea ferată s-a
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
pe parcursul a opt ore de luptă, de dimineața până seara. "Luftwaffe" a executat cel mai intens bombardament de aviație din toate timpurile și unul dintre cele mai puternice de-a lungul întregului război "Luftwaffe" a repartizat două "Sturzkampfgeschwader" (escadrile de bombardiere în picaj) pentru această operațiune. Piloții germani au efectuat aproximativ 300 de misiuni de atac împotriva pozițiilor franceze. În același timp, cele nouă "Kampfgeschwader" (escadrile de bombardament) au executat 3.940 de misiuni de luptă. Unele dintre bunkerele avansate nu
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Generalul Gaston-Henri Billotte, comandantul Grupului de Armată I, apreciind corect gravitatea evenimentelor de la Sedan, a cerut distrugerea podurilor de pe peste Meuse prin bombardamente de aviație, afirmând că „peste ele va traversa ori victoria, ori înfrângerea!”. În decursul aceleași zile, toate bombardierele ușoare aliate au efectuat atacuri asupra celor trei poduri, dar acestea nu și-au atins ținta. În plus, 44% dintre bombardierele aliate au fost distruse în timpul acestei misiuni. Heinz Guderian, comandantul "XIX. "Armeekorps", și-a exprimat pe 12 mai dorința
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
prin bombardamente de aviație, afirmând că „peste ele va traversa ori victoria, ori înfrângerea!”. În decursul aceleași zile, toate bombardierele ușoare aliate au efectuat atacuri asupra celor trei poduri, dar acestea nu și-au atins ținta. În plus, 44% dintre bombardierele aliate au fost distruse în timpul acestei misiuni. Heinz Guderian, comandantul "XIX. "Armeekorps", și-a exprimat pe 12 mai dorința de lărgire a celor trei capete de pod la cel puțin 20 km. Superiorul său, Ewald von Kleist, i-a ordonat
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
nivel de discutare și planificare a operațiunilor combinate cum nu avea să mai fie vreodată de-a lungul războiului. O analiză a campaniei demonstrează că forțele terestre au trebuit să aștepte în medie în jur de 45-75 minute pentru intervenția bombardierelor Ju 87 și doar 10 minute pentru intervenția bombardierelor Henschel Hs 123. În dimineața zilei de 20 mai, Maurice Gamelin a ordonat trupelor prinse în capcana din Belgia să lupte pentru ieșirea din încercuire, să se îndrepte spre sud și
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
nu avea să mai fie vreodată de-a lungul războiului. O analiză a campaniei demonstrează că forțele terestre au trebuit să aștepte în medie în jur de 45-75 minute pentru intervenția bombardierelor Ju 87 și doar 10 minute pentru intervenția bombardierelor Henschel Hs 123. În dimineața zilei de 20 mai, Maurice Gamelin a ordonat trupelor prinse în capcana din Belgia să lupte pentru ieșirea din încercuire, să se îndrepte spre sud și să facă joncțiunea cu trupele franceze care ar fi
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
aviația militară franceză era pe punctul să se dezintegreze. "Armée de l'Air" a continuat să efectuarea de acțiuni de bombardament aproape de una singură. Între 5 și 9 iunuie au fost efectuate 1.815 misiuni, dintre acestea 518 fiind ale bombardierelor. Numărul misiunilor a scăzut constant, odată cu creșterea pierderilor materiale și umane care nu au mai putut fi recuperate. RAF a încercat îndepăreteze "Luftwaffe" de frontul francez efectuând 660 de misiuni împotriva unor ținte din regiunea Dunkerque, dar pierderile britanicilor au
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
înlăturate alte propuneri. Ținta esențială urmărită de Yamamoto era eliminarea portavioanelor americane pe care le percepea ca fiind amenințarea principală asupra întregii campanii din Pacific. Această îngrijorare a fost amplificată acut în cursul raidului Doolittle (18 aprilie 1942) în care bombardierele B-25 Mitchell lansate de pe portavionul Hornet au bombardat ținte din Tokio și din alte câteva orașe japoneze. Raidul, deși nu a avut o importanță militară prea mare, le-a produs japonezilor un șoc psihologic și a arătat inconsistența apărării din jurul
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
de pe nava de reparații Vestal, care fusese și ea avariată în atacul de la Pearl Harbour, încă se aflau la bordul portavionului, pe când acesta ieșea în larg. Pe Insulele Midway staționau patru escadroane aparținând Forțelor Aeriene ale Armatei Statelor Unite ale Americii, formate din bombardiere B-17 Flying Fortress și câteva bombardiere B-26 Marauder. Flota din Midway avea 19 bombardiere SBD Dauntless, șapte avioane de vânătoare F4F-3 Wildcats, 17 bombardiere SBU-3 Vindicators, 21 de avioane de vânătoare F2A-3s și șase bombardiere TBF-1 Avengers, ultimele constituind detașamentul
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
fusese și ea avariată în atacul de la Pearl Harbour, încă se aflau la bordul portavionului, pe când acesta ieșea în larg. Pe Insulele Midway staționau patru escadroane aparținând Forțelor Aeriene ale Armatei Statelor Unite ale Americii, formate din bombardiere B-17 Flying Fortress și câteva bombardiere B-26 Marauder. Flota din Midway avea 19 bombardiere SBD Dauntless, șapte avioane de vânătoare F4F-3 Wildcats, 17 bombardiere SBU-3 Vindicators, 21 de avioane de vânătoare F2A-3s și șase bombardiere TBF-1 Avengers, ultimele constituind detașamentul VT-8 de pe portavionul "Hornet". În acest
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
Harbour, încă se aflau la bordul portavionului, pe când acesta ieșea în larg. Pe Insulele Midway staționau patru escadroane aparținând Forțelor Aeriene ale Armatei Statelor Unite ale Americii, formate din bombardiere B-17 Flying Fortress și câteva bombardiere B-26 Marauder. Flota din Midway avea 19 bombardiere SBD Dauntless, șapte avioane de vânătoare F4F-3 Wildcats, 17 bombardiere SBU-3 Vindicators, 21 de avioane de vânătoare F2A-3s și șase bombardiere TBF-1 Avengers, ultimele constituind detașamentul VT-8 de pe portavionul "Hornet". În acest timp, ca urmare a participării la bătălia din
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
în larg. Pe Insulele Midway staționau patru escadroane aparținând Forțelor Aeriene ale Armatei Statelor Unite ale Americii, formate din bombardiere B-17 Flying Fortress și câteva bombardiere B-26 Marauder. Flota din Midway avea 19 bombardiere SBD Dauntless, șapte avioane de vânătoare F4F-3 Wildcats, 17 bombardiere SBU-3 Vindicators, 21 de avioane de vânătoare F2A-3s și șase bombardiere TBF-1 Avengers, ultimele constituind detașamentul VT-8 de pe portavionul "Hornet". În acest timp, ca urmare a participării la bătălia din Marea Coralilor, portavionul japonez Zuikaku se afla în portul Kure
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
ale Armatei Statelor Unite ale Americii, formate din bombardiere B-17 Flying Fortress și câteva bombardiere B-26 Marauder. Flota din Midway avea 19 bombardiere SBD Dauntless, șapte avioane de vânătoare F4F-3 Wildcats, 17 bombardiere SBU-3 Vindicators, 21 de avioane de vânătoare F2A-3s și șase bombardiere TBF-1 Avengers, ultimele constituind detașamentul VT-8 de pe portavionul "Hornet". În acest timp, ca urmare a participării la bătălia din Marea Coralilor, portavionul japonez Zuikaku se afla în portul Kure, așteptând înlocuirea avioanelor. Nu era niciun avion disponibil pentru că Marina Imperială
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
obosite. Portavioanele lor au fost constat implicate în operațiuni începând cu 7 decembrie 1941. Unele din aceste portavioane au participat și la raidurile asupra orașelor Darwin și Colombo. Cele mai multe avioane de atac care urma să fie folosite de japonezi erau bombardierele în picaj Aichi D3A ("Val") și bombardierele torpiloare Nakajima B5N ("Kate") acestea din urmă putând fi folosite și pentru a lansa bombe. Cele mai importante avioane de vânătoare de pe portavioane erau Mitsubishi A6M2 Zero ("Zeke"). Oricum, portavioanele din cadrul Kido Butai
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
în operațiuni începând cu 7 decembrie 1941. Unele din aceste portavioane au participat și la raidurile asupra orașelor Darwin și Colombo. Cele mai multe avioane de atac care urma să fie folosite de japonezi erau bombardierele în picaj Aichi D3A ("Val") și bombardierele torpiloare Nakajima B5N ("Kate") acestea din urmă putând fi folosite și pentru a lansa bombe. Cele mai importante avioane de vânătoare de pe portavioane erau Mitsubishi A6M2 Zero ("Zeke"). Oricum, portavioanele din cadrul Kido Butai aveau flotilele de avioane incomplete. Din diferite
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
Kate") acestea din urmă putând fi folosite și pentru a lansa bombe. Cele mai importante avioane de vânătoare de pe portavioane erau Mitsubishi A6M2 Zero ("Zeke"). Oricum, portavioanele din cadrul Kido Butai aveau flotilele de avioane incomplete. Din diferite motive, producția de bombardiere Aichi D3A fusese mult redusă, iar producția de bombardiere Nakajima B5N fusese oprită. Astfel că nu existau avioanele necesare pentru completarea lipsurilor. De asemenea, multe din avioanele folosite în operațiunile militare din luna iunie 1942 erau în serviciu încă de la
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
a lansa bombe. Cele mai importante avioane de vânătoare de pe portavioane erau Mitsubishi A6M2 Zero ("Zeke"). Oricum, portavioanele din cadrul Kido Butai aveau flotilele de avioane incomplete. Din diferite motive, producția de bombardiere Aichi D3A fusese mult redusă, iar producția de bombardiere Nakajima B5N fusese oprită. Astfel că nu existau avioanele necesare pentru completarea lipsurilor. De asemenea, multe din avioanele folosite în operațiunile militare din luna iunie 1942 erau în serviciu încă de la sfârșitul lunii noiembrie 1941; deși bine întreținute, aceste avioane
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]