682 matches
-
vreme. Deci jumătate din față e îmbuibată, jumătate lihnită. Descoperirea am făcut-o de cum am deschis ochii. Am simțit boala în mine. M am speriat și, desculță, m-am dus până la oglindă. Și-acolo am văzut o fată cu o bonetă caraghioasă, roz, de sub care ieșeau șuvițe negre, obrazul bombat, iar în albul ochilor tot felul de vinișoare roșii, cum sunt desenate uneori în cărțile de anatomie ale lui papa. Semănau cu rămurișul și mă jenau ca praful. Ce o mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prieten al copiilor. Nu știu de ce, dar omul îmi părea un pic altfel decât ceilalți. De pildă, obișnuia să iasă în fața blocului, în "țarc", într-un costum curios, de o culoare gri-deschis, cu dungi late și negre. Avea și o bonetă, în același ton, în vreme ce în picioare târa niște papuci ciudați, cu talpa din lemn. Vreau, zicea Onuț, să nu pierd contactul cu atmosfera de "acolo". Când mă duc iar la ei, vreau să am acomodarea făcută. La urma-urmei, m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dezbrăcatele din revista secretă a lui Geo, cea pe care o frunzăream prin parc... Ah, ah, ah!: legătură sentimentală, dragoste, magnet curat, nu alta! Există viață și după plictiseală!... În gardă: "7 săbii!..." Și ce săbii! Un domn pișicher, cu bonetă și ciuboțele roșii, le ducea în brațe către o destinație misterioasă... Voce de Donna Mona, cu doi de n, nu puteam uita asta, deși nu înțelegeam: "Fii pe fază, pentru că altfel vei fi păcălită, înșelată. Un pic de viclenie feminină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de domnul Eckman, pe care-l urmâri iar În imaginație de la birou În apartamentul lui foarte modern, În toaleta strălucitoare, În baia cu argint aurit, În salonul cu tapiserie luminoasă, unde nevasta lui stătea și cosea, cosea, făcând veste, pantaloni, bonete și ciorapi pentru Misiunea Anglicană. Domnul Eckman era creștin. Cât era linia ferată de lungă, coșurile Înalte scoteau flăcări. Dogoarea lor nu pătrundea prin peretele de sticlă. Era teribil de rece - o noapte de aprilie precum o ilustrată de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o privire spre cel de sub cearșaf, apoi, luându-și bicornul și periuța de dinți, ieși pe coridor. Afară, Îngrijitoarea Îl pocni absentă cu mopul peste botul lucios al cizmelor. Împăratul o ghilotină din ochi, imaginându-și cum capul strâns În bonetă se rostogolește pe podeaua udă, dar se lipi de zid când femeia Înălță către el o privire aspră. Drept, cu măreția autoimpusă a omului scund, care nu-și permite să irosească nici un milimetru din statură, Napoleon Bonaparte Își strecură mâna
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
negri, adânci, mobili, lucioși, pândind, înregistrând, cântărind, înțelegând. Nu clipeau, nu se mișcau. Extraordinară privire ! Da, ăsta era omul așteptat, nu mai putea fi îndoială. Acum dădea din mâini, făcând semn spre cap. Femeia nu înțelese imediat, abia apoi scoase boneta și o așeză alături, pe brațul drept al fotoliului. El continua însă semnele, cu un plus de silă și enervare. Să se degajeze, adică, s-o arunce. Să nu mai vadă, adică, asemenea cârpă. Femeia aruncă peste umăr boneta care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scoase boneta și o așeză alături, pe brațul drept al fotoliului. El continua însă semnele, cu un plus de silă și enervare. Să se degajeze, adică, s-o arunce. Să nu mai vadă, adică, asemenea cârpă. Femeia aruncă peste umăr boneta care se lovi, ca o pasăre moartă, de fereastră, apoi, cu o atingere surdă, de parchet. Încetase s-o privească. Se uita în jos, pe placa de cristal a biroului. Ca și cum n-ar fi vrut s-o jignească privind-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apoi, cu o atingere surdă, de parchet. Încetase s-o privească. Se uita în jos, pe placa de cristal a biroului. Ca și cum n-ar fi vrut s-o jignească privind-o cu prea mare insistență, acum, după ce nu mai avea boneta. Vorbi tot așa, cu capul plecat, fără a ridica privirea. — V-ați mai obișnuit, sper, cu mine. Vom putea discuta. Nu suport pitorescul. Tot ce distrage atenția. Dar boneta ? De ce o pusese să și-o scoată ? Să rămână cu capul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
privind-o cu prea mare insistență, acum, după ce nu mai avea boneta. Vorbi tot așa, cu capul plecat, fără a ridica privirea. — V-ați mai obișnuit, sper, cu mine. Vom putea discuta. Nu suport pitorescul. Tot ce distrage atenția. Dar boneta ? De ce o pusese să și-o scoată ? Să rămână cu capul ras, lucios ca o bilă ? Femeia îl privi, iritată. Încercase, pentru o clipă, să-l judece logic. Ar fi fost cea mai simplă cursă. — Am insistat să se facă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ai fost cuminte. Nu l-ai provocat. Cuvintele abia se auziră, atât de încet murmurate. Mâna tot urca, parcă, de pe umăr spre gât. Vedenia încerca să-i mângâie, delicat, obrajii. Deținuta se trase în lături. — Cine ți-a aruncat aici boneta ? se auzi, parcă, în preajmă. Se aplecase, apucă boneta. O privi cu un fel de duioșie. O ridică, o lovi de pervaz s-o scuture de praf. O perie, apoi, cu palma. O așeză, cu mișcări încete și grijulii, pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se auziră, atât de încet murmurate. Mâna tot urca, parcă, de pe umăr spre gât. Vedenia încerca să-i mângâie, delicat, obrajii. Deținuta se trase în lături. — Cine ți-a aruncat aici boneta ? se auzi, parcă, în preajmă. Se aplecase, apucă boneta. O privi cu un fel de duioșie. O ridică, o lovi de pervaz s-o scuture de praf. O perie, apoi, cu palma. O așeză, cu mișcări încete și grijulii, pe capul ras. Se apropie și mai mult de fereastră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
solicită permisiunea de-a coborî la Blănărie. De câtăva vreme, este obligatorie uniforma halat albastru cu ecuson și fotografie. Peste paltoane, peste jachete de lână, pulovere. Frig, foarte frig... Unii poartă căciuli. Doamna uscată și palidă are pe cap o bonetă de lână. Țintește cu insistență capul ras al inginerului din față sau mustața vecinului său care privește indiferent spre fereastră. Se întoarce, plictisită, cu spatele spre sală. Scoate din poșeta de pe măsuță bricheta și țigările. Aprinde o țigară. — Îl știți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pufăie la timp, de ce consideră o datorie morală să insiste asupra punctului său de vedere. Enumeră, citind de pe o îngustă bandă de hârtie, cazurile în care orice infiltrație și surpare întâmplătoare ar putea antrena... Se apleacă, agitat, spre doamna cu bonetă, vrea neapărat s-o convingă. În fața lor, în dreptul biroului de lângă cuier, două halate aplecate unul spre celălalt. — Nu știu dacă e doar întârzierea sau chiar refuzul maturizării, cum spuneai. Pare mai curând obosit. Am exagerat, formula e pretențioasă, dar maturitatea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vecin. Îi spune că după meciul pierdut întreaga Brazilie a plâns. Fanatism mistic, dar real. — Poate ar trebui luat în serios... Vecinul ridică bila rasă. Da, colegul are dreptate, fanatismul ar trebui luat în serios. De la fereastră, îi urmărește o bonetă din care iese părul decolorat. Început friguros de noiembrie. — Ei, Bulă ajunge, în sfârșit, în audiență la secretarul general... se aude, iar, vocea veselei schioare. Cineva mormăie : „Bulă e erou național, ar trebui să primească o cotă din salariul nostru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unul ducea o brancardă strînsă sul. Doctorul de pe ambulanță era un evreu tînăr cu buze groase, cu bărbia ușor teșită, avea o mustăcioară moale și o expresie cam plictisită, arogantă și indiferentă, Întipărită pe chip. Purta o tunică albastră, o bonetă albastră cu cozorocul ridicat pe frunte și, În timp ce Înainta pășind Încet și indiferent pe pardoseala de ciment, Își vîrÎse deja În urechi capetele stetoscopului și ținea În mînă pîlnia aparatului. Cei doi Însoțitori veneau În urma lui. Aproape toate mișcările doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
regiment de negri din Texas, bărbați voinici și puternici, naivi și neștiutori ca niște copii, incorigibil certați cu disciplina militară. De fapt, echipamentul fiecăruia din ei are un cusur, ceva lipsă, ceva uitat, ceva așezat anapoda... unul și-a pierdut boneta, altul n-are centiron, altuia-i lipsesc doi nasturi de la tunică, altul și-a prins greșit gamela, altul și-a pierdut mare parte din echipamentul din raniță și se arată uimit, În chip stupid și tîmp, de ceea ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apeleze la el cu speranța nezdruncinată și Încrederea copiilor creduli că un singur cuvînt din partea comandantului lor infailibil va rezolva totul: unul Îi spune că și-a pierdut centironul, altul că și-a uitat gamela, altul că și-a pierdut boneta, că și-a răsturnat și și-a descompletat ranița - toți i se adresează, afectuos și incorijibil, cu „Șefule!“ În ciuda Înjurăturilor, amenințărilor și rugăminților lui, a răcnetelor lui disperate cum că trebuie să i se adreseze În termeni militari, iar locotenentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
răcnește el. — Știu, șefule, zise el pe un ton jeluit... da’ mi-a plesnit catarama. N-ai niscaiva sfoară? Niscaiva sfoară! se Înăbușă el. Cum, mă, dobitocule, mă... niscaiva sfoară! zbieră el și, depășit În cele din urmă, Își scoate boneta, o azvîrle pe jos și o calcă În picioare plîngînd. Dar o nenorocire și mai mare Îl așteaptă pe acest om nefericit. Acolo, lîngă vas, la masa unde ofițerii examinează documentele, s-a ivit o pauză Îngrijorătoare, o Întrerupere Îngrijorătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a ivit o pauză Îngrijorătoare, o Întrerupere Îngrijorătoare a ritmului rapid, automat În care soldații se perindă prin fața lor. Șase soldați negri, voinici, au fost opriți, interogați sever și li s-a ordonat aspru să părăsească rîndurile. Locotenentul Își culege boneta de pe jos urlînd: — Ce dracu s-a mai Întîmplat? și se repede spre locul unde cei șase au Încremenit, zdrobiți de durere, cu obrajii proeminenți scăldați În șiroaie de lacrimi. După un schimb aprins de cuvinte cu ofițerii de la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
amintiri dureroase: o ura așa de tare, că nici n-a vrut să stea de vorbă cu ea, și-a luat pălăria și a vrut să plece iar de-acasă, dar ea s-a apropiat de el... măi, și ce bonetă avea și ce breton, că așa se pieptăna, și-l Înlănțuie cu brațele și-i zice cu glas de miere: „Nu mă săruți, Will?“ Ei, Doamne! cînd te gîndești, ce ticăloasă (mi-am dat seama mai tîrziu). Dacă-i sucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cap. Chilot stă lângă farfuria mea, mă privește fix. Nu se clintește de pe suportul de lemn pe care e bătut în cuie ca un G de tipar. Plec cu un sac de covoare, pături, cămăși de noapte, rochii, pantaloni și bonete. Când urc sacul în cârcă, un roi de molii mă încadrează într-o sferă, apoi într-un cub, apoi într-un trunchi de con cu diametrul bazei de 1,2 m. Pe palier, la etajul unu, mă șfichiuiește cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
asta decât să vedeți și să auziți adevărul. Adevărul infanteriei marine deja nu mai exista. Pentru obuzul care vă putea transforma la orice oră În terci n-avea nici o importanță dacă erați Îmbrăcați În kaki sau În bleumarin, dacă purtați bonetă sau beretă, dacă erați sub comanda unor căpitani de rangul III și a unui amiral sau pur și simplu a unor colonei și generali. Popor român salvează-te de la pieire sigură! Ridică-te la luptă hotărâtă Împotriva ocupanților nemți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sau au făcut parte. Nu se poate distinge dacă rănitul poartă vreun acoperământ de cap, În primul rând pentru că el ține, nu se știe de ce, mâna stângă ridicată. Nu-i putem vedea nici figura schimonosită de durere și nici felul bonetei sau căștii (dacă are). În al doilea rând, el ar fi putut s-o piardă când a fost rănit și e de bănuit că un om care tocmai a fost rănit nu mai este așa de preocupat de șapca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
muribund, acoperit cu un pled de culoare cenușie. Alături de pat, În genunchi, un alt bărbat, Îmbrăcat cu o haină militară și având un Început de chelie În partea din față, privește fix. În picioare, În spatele lor, stă o călugăriță cu bonetă albă și purtând un fel de șorț de pieptul căruia atârnă un ceas. Pe bonetă este desenată sau brodată o cruce (probabil roșie - poza e În alb-negru). Grințu-caiet. Împreună cu numitul Grințu Anton din Infanteria Marină, simplu soldat ca grad, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Îmbrăcat cu o haină militară și având un Început de chelie În partea din față, privește fix. În picioare, În spatele lor, stă o călugăriță cu bonetă albă și purtând un fel de șorț de pieptul căruia atârnă un ceas. Pe bonetă este desenată sau brodată o cruce (probabil roșie - poza e În alb-negru). Grințu-caiet. Împreună cu numitul Grințu Anton din Infanteria Marină, simplu soldat ca grad, ne-am ascuns Într-o șură de oameni gospodari și ne-am lungit oasele pe fânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]