6,134 matches
-
cerc și prin tot ce putea el face Își anunța stăpânul. Victor a fost tentat să-l pedepsească dar, imediat a realizat că nu l-a mai văzut pe prietenul său În această stare de delir canin de când armăsarul Catalan (botezat astfel tot de Victor, iubitorul de istorie) și-a rupt piciorul. Încercând să-l liniștească, Victor s-a luat după câine care după o sută de metri s-a oprit pe marginea râpei, l-a invitat imperativ din ochi și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fata că toate câte i le va spune sunt și adevărate, și apoi cum s-o aducă el acasă să-și vadă tatăl?! Nu, nu poate merge așa să se expună, este periculos pentru toți! Chiupul cel mare, așa cum Îl botezase conspirativ Victor, era livid la față, atât cât mai rămăsese neacoperită de badajul neprofesionist al Mariei, transpirat și părea mai degrabă a fi a unui om mort. Respira Încet și sacadat. După mai bine de un sfert de oră, Victor
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
intră directorul Mirel Stânescu și când Ștefan Încercă să rostească un „să trăiți dom’ Mirel”, așa cum obișnuia să-i spună În cerc restrâns, privi cutremurându-se fața desfigurată de ură și mai crâncenă ca niciodată a cumătrului său care Îi botezase fata, pe Sorina. Ochii Întredeschiși aruncau scântei, fața sa de om brunet devenise pâmântie iar buza inferioară ieșise și mai mult Înaintea celeilalte. Își privi cumătrul ca pe un gândac de bălegar și Îi aruncă rece și tăios: Mă, să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
am făcut eu? Te-am adus de la Iași, unde erai Încurcat cu hăitușca aia, ți-am adus familia, ți-am dat apartament bun, butelie, ți-am dat un post pe măsură, te-am trimis În America la specializare, ți am botezat fata care este nevinovată? Ce trebuia să mai fac pentru ca tu să fii cinstit și să lucrezi coret? Cum ai putut tu să-mi faci cel mai mare rău din viață și să mă privezi de câștigarea Ordinului „Erou al
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de vin rubiniu când auzi În spatele său bătăi puternice În ușă și o voce puternică: Deschide, imediat! În numele legii! Victor deschise și În sălița scundă intrară, fără să salute, un maior de miliție corpolent, pădurarul Zota și șeful de post Botezatu. Ultimii au schițat o umbră de salut către gazda care Înțelese totul din prima clipă și nu mai aștepta alte explicații. Tăria sa de jandarm Încercat Îl părăsi imediat și sângele nu-i mai curgea prin vene, Înghețase subit. Maiorul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
obișnuit! A marșat dar Îi era tot mai frică. Dacă maiorul va reacționa altfel decât Își Închipuia. Maiorul Îl mai privi Încă odată lung și străpungător, se Întoarse către ceilalți doi, Îi Întrebă din ochi iar șeful de post, plutonierul Botezatu spuse, așa numai pentru maior: Tovarășe maior, eu v-am spus că l-am suspectat și lam cercetat de mai multe ori, nu am găsit nimic, ba am ajuns să-l respect și să beau În timpul liber câte un pahar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ritualul obișnuit...Până să fie gata mămăliga, Costache a adus în fața fiecărui cărăuș - ca de fiecare dată - țoiul cu rachiu. Abia le-a așezat pe masă, că moș Dumitru s-a și ridicat, cu țoiul în mână: Astă seară îi botezăm pe cei doi flăcăi ca tineri cărăuși. Ei dau de băut și de mâncare...Bine ați venit între noi! Ridicați cu toții țoiul și îl dați peste cap dintr-o dată. Hai noroc și Doamne-ajută! Ca la comandă, țoiurile s-au deșertat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-o!...Te pun să mergi în urma șirului de care și să înghiți tot colbul șleaului. Auzitu-m-ai? Păi cum ești tu apucat ai fi în stare să mă pui la coada trupei. Mai degrabă spune-mi cu ce îl botezăm pe Hliboceanu diseară. Aista-i om umblat, nu un țângău, ca Gheorghe sau ca Alecu... Am eu grijă de asta, dar la Fântâna cu răchiți trebuie să-i spunem că diseară îl botezăm la Crâșma din drum și că el
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Mai degrabă spune-mi cu ce îl botezăm pe Hliboceanu diseară. Aista-i om umblat, nu un țângău, ca Gheorghe sau ca Alecu... Am eu grijă de asta, dar la Fântâna cu răchiți trebuie să-i spunem că diseară îl botezăm la Crâșma din drum și că el trebuie să plătească mâncarea și băutura. Lasă pe mine, că îi spun eu cum devine chestia cu botezul cărăușilor nou veniți între noi și ce datorii are finul. Vezi să nu-i spui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din priviri către Hliboceanu. Stii ce ai de făcut. Numai că, de astă dată, trebuie să schimbi adăugitura... Las’ pe Costache, că știe ce are de făcut. Abia s-au așezat cărăușii la masă cu cel ce urma să fie botezat, că Măriuța a și adus de mâcare. Costache crâșmarul a rânduit ca de obicei țoiurile cu rachiu în fața fiecăruia. Pâcule! Ridică tu țoiul și fă urarea ce se cuvine noului venit în rândul cărăușilor - l-a îndemnat moș Dumitru. Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
purtate într un fel meșteșugit. Le-a așezat în fața fiecăruia, urându-le poftă bună. Moș Dumitru s-a ridicat îndată: Cred că ați băgat de seamă că astăzi a venit cu noi și Iordache. Așa că în seara asta îl vom boteza, cum am făcut și cu ceilalți veniți între noi. Stiți regula. Toiul îl beți dintr odată, fără să răsuflați. Ii clar, Iordache? Ihâ! Mi-o spus Mitruță - a răspuns Cocoșitu. Poate nu i-o fi spus și de păcăleală - i-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-mi plac femeile cu sânii mari. Or, ea... Cum a zis odată Sartre, citez din memorie: Femeia fără sâni e sortită să sufere. Am încheiat citatul. Părerea lui Claude Fernandez Eu chiar țin la imigranți. Altfel, mi-aș mai fi botezat bistroul Aux Immigrants Heureux? De pe urma lor mi-am făcut bruma de avere, pentru ei m-am dat peste cap ca să le fie bine și niciodată sete. În ceea ce-i privește pe cei doi morți - trei cu Lionel, dacă a mierlit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
te apuci de lucru. șase în al doilea loc: apuci zdravăn târnăcopul din corn de rinocer-nordic-alb, reușești să spargi pojghița groasă într-un punct, apoi te apuci pe îndelete să o cojești pe toată, până la lacul colorat, pe care îl botezi pământul, receptiv kanas, mături repejor zăpada rămasă pe pământ, sufli cu obrajii tăi roșiori în sus și fulgii se topesc până la nori, iar norii se împrăștie ca un scrum, vezi clar acum cea mai strălucitoare stea din cele șapte constelații
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
unde te afli, ar fi un bun punct de supraveghere a proprietății tale scumpe și că, în nici un caz, această cetate părăsită nu trebuie să cadă pradă oștirilor dușmanilor tăi. pentru că seamănă mult cu cetatea copilăriei tale, ox te’ tuun, botezi această fortificație, care de acum ține de cuibușorul tău bogat, micul ox. șase în al cincilea loc: după ce te odihnești puțin, contemplând parcela ta de lapte și miere, unde îl vei întâmpina cu atâta bucurie și prosperitate pe prințișorul de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
port pe umeri, tot așa se va întâmpla și când m-oi lua de barbă cu de-alde voi? Măi, să te pui tu cu toți verii și mătușile tale, și cu podoaba voastră de Săcăluș pe deasupra, tot eu vă botez! Înțele su-m-ai? Și-acu' haiti, lipsești de-aici până nu te cioplesc și pe tine și te fac prag de mănăstire, m-auzi? Piei în baltă, balțatule! (Codârlic fuge, dispare după buturugă) Așa-ți trebuie, Dănilă. Ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
socoata cât ai muncit într-o zi. Cine? Daurel, băiete! Daurel! Parastasu’ mamei lui! Dacă tot ai pomenit de Daurel, hai să-ți spun una. Spune, Petrache! Spune! Poate îmi mai trece necazul. Cică un gospodar, neavând de lucru, o botezat copchilul unui țigan. A doua zi, țiganul s-a și prezentat la gospodar: „Cumătre! Împrumută-mi o sută de lei. Deseară ți-i aduc înapoi”. I-a împrumutat omul banii, dar ce era în inima lui numai el știa... Seara
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
realimenteze cu câte un telefon otrăvit, cu o frecvență diabolică. * Simona trecu, în condiții precare, peste două ierni grele împreună cu Răducul ei. Cât timp avea ore la școală, Răducu stătea cu o bătrână de la etajul III pe care ea o botezase Bunica-Poveste. Bătrâna îl îndrăgise mult pe băiețel, însă își ducea cu greu anii ce-i purta în spate. Chiar bastonul în care-și punea toate nădejdile se arăta neputincios în a o ajuta să satisfacă obligațiile acestui serviciu, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a se ivi piedici în drumul spre atingerea scopului râvnit, care, puse laolaltă în balanță, cântăresc mai mult chiar decât însuși scopul! Cu alte cuvinte și fără să mă mai lungesc, voi spune că piedica respectivă era că Eugen fusese botezat în sânul Bisericii Catolice, fusese crescut de familia sa în spiritul dragostei divine și al evlaviei, se socotea un om chiar credincios și nu se știa că păcătuise chiar greu, de multe ori, în viață. Mai mult, cunoscând, după cum am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lăsat mărturie peste veacuri cu privire la timpurile cărora le-au fost contemporani, sau despre care au cules informații. „Bunica Dosia”, adevărată rememorare de pateric, în care vizualizăm iarăși candela, arzând voios în fața icoanei Maicii lui Dumnezeu, în fața căreia, cea care fusese botezată Feodosia, dar era numită „lelica Dosia” și „bunica Dosia”, va trece pragul lumii de dincolo: „Bunica Dosia o privi ultima dată pe Cea prin a cărei inimă trecuse sabia durerii, Cea care îi fusese ajutor în toate încercările vieții și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ce am vrut să spun. - Daaaaa, nu m-am gândit niciodată în modul acesta. Interesantă comparație ai facut! răspunse Maria. - Este cel mai simplu răspuns pe care am putut să-l găsesc la întrebarea ta, zise Ana. Bunica Dosia Fusese botezată Feodosia... Sătenii o numeau „mătușa Dosia”, părinții mei îi ziceau „lelica Dosia”, iar noi, copiii, o numeam cu drag „bunica Dosia”. Eram vecini și știam de la părinți că eram chiar și rude. Când bunica mea, mama tatălui meu, murise, bunelul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o fi Vișinel acela!? Dar tot el își spuse: de ce m-aș teme? Vișinel e băiatul Rafirei, femeie din șatra mea, nu l-am luat îîn rang, în șatră fașă cu toții de la spital? Nu noi l-am crescut, l-am botezat în legile noastre și atunci când a fost bolnav, i-am schimbat numele din Radu în Vișinel ca să-l scăpăm de toate bolile? Eu l-am botezat și a doua oară, trecându-l peste foc și la răscruce de drumuri... De
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
rang, în șatră fașă cu toții de la spital? Nu noi l-am crescut, l-am botezat în legile noastre și atunci când a fost bolnav, i-am schimbat numele din Radu în Vișinel ca să-l scăpăm de toate bolile? Eu l-am botezat și a doua oară, trecându-l peste foc și la răscruce de drumuri... De atunci, băiatul nu a mai fost niciodată bolnav și uite ce flăcău se zidește pe zi ce trece! În noaptea aceea însă, bulibașa Iorgu Stănescu se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
născut în ziua de Joia Verde! - Eu te-am întrebat de Vișinel, nu de Radu, și ce zi e asta, Joia Verde!? - Primul nume al acestui copil a fost Radu, tovarășe colonel, dar fiindcă s-a îmbolnăvit rău, l-am botezat a doua oară, după obiceiul nostru, și i-am dat numele de Vișinel. De atunci n-a mai fost bolnav... - Ei, și? Te întrebam de dată. - Păi cum vă spuneam, de Joia Verde! Dumneavoastră nu știți, dar noi țiganii sărbătorim
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
În plus, în serile când somnul nu-l prindea, printr-o gaură a cortului, putea chiar să vadă stelele de pe bolta cerească. Urmărea atunci minute în șir o steluță mică ce se afla în oiștea Carului Mare, pe care o botezase cu numele iubitei sale Voica. Privind cu nesaț steluța aceea, respira aerul tare al nopților din preajma luncilor sau pădurilor, unde își făcea sălaș pentru un timp șatra. Acolo era lumea lui! Aici, în casa aceasta cu perdele și draperii grele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că acesta nu vrea să vină niciodată în șatra noastră. Ce știe el despre noi? Tot atâta cât știe și Vișinel despre viața lor. Am putea să-l luăm cu forța... Și apoi, mai e ceva: el n-a fost botezat în legea noastră! E ca și cum n-ar fi de-al nostru. Cine știe câtă suferință poartă acest copil în sufletul lui? Dar vom chibzui. Cât despre Vișinel, m-am gândit că va fi mai bine să viețuiască o vreme sub acoperișul casei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]