885 matches
-
pe departe ce a fost calul lui Caligula. El participă într-alt fel la destinele țării. El îi aduce primului cetățean al patriei liniștea atunci când el o pierde. Tovarășul Corbu își riscă integritatea corporală, așa cum s-a întâmplat la Spitalul Brâncovenesc, pentru a decide dacă-l dărâmă sau nu. Scăpat din mașina blindată, tovarășul Corbu s-a trezit în fața instinctelor sale și, auzind cum miorlăie o pisică, a rupt-o la fugă, după ea. Pisica vulgaris sau pisica spitalicensis neștiind ce
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a început dezafectarea, apoi dărâmarea mânăstirii Mihai Vodă (Arhivele Statului), turnul clopotniță și biserică datând din secolul al XVI-lea. Au dispărut și clădirile anexe ale Schitului Maicilor, a cărei biserică a fost mutată. Corpul cel mai vechi al Spitalului Brâncovenesc nu mai există. Fosta clădire a fabricii de pâine Gagel, o clădire foarte solidă, a fost dinamitată. Dar au fost dărâmate și nenumărate case de frumoasă factură clasicistă sau românească cu parter, etaj și grădină de pe strada Sfinții Apostoli. Printre
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
puțin după cutremurul care nici măcar nu-i zdruncinase zidurile sau temelia. Continuându-mi plimbarea prin seara bucureșteană, am ajuns pe Splai, în dreptul Domniței Bălașa. Și ea fusese, și poate mai e periclitată. Alături, largul pustiu pe care se întindea Spitalul Brâncovenesc. Cât de bine se potriveau venerabilul lăcaș și bătrânul așezământ spitalicesc. Acum, biserica a rămas singură, izolată într-un vast câmp, în care nu peste mult se vor înălța blocurile. Dacă o vor cruța marile imobile uniforme, fără niciun caracter
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
îmi amintesc o zi din iarna trecută, când, aflând că a început dărâmarea bisericii Văcărești, am încercat să o mai văd pentru ultima oară. Păzită ca pe vremea în care în incinta închisorii slujea drept depozit, biserica, în care stilul brâncovenesc, chiar după moartea sângeroasă a domnitorului, își atingea plenitudinea, era despuiată de onoare, de coroana ei. În zăpada murdară a curții zăcea catapeteasma! Doborâtă, crucea mai strălucea pe alocuri de vechea ei poleială. Turlele erau desfăcute și zidurile se înălțau
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
distrugerii s-a abătut și asupra altor monumente renumite, caracteristice pentru istoria Capitalei. În 1984 a fost dărâmată, în ciuda protestelor specialiștilor, biserica fostei mânăstiri Cotroceni, ctitorie a lui Șerban Vodă Cantacuzino, domn al Țării Românești între 1678 și 1688. Spitalul Brâncovenesc a împărtășit aceeași soartă în ianuarie 1985. Unul din monumentele cele mai de seamă de tradiție bizantină, o adevărată capodoperă a arhitecturii românești, și anume ansamblul mânăstirii Văcărești clădit de către Nicolae Vodă Mavrocordat, domn în Muntenia între 1719 și 1730
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în 1938, cu examen de bacalaureat. Urmează Institutul Medico-Farmaceutic București, secția Medicina, pe care a absolvit-o în 1947 fiind declarat medic în specialitatea boli interne. Țara de activitate - România. S-a afirmat ca un medic internist deosebit la Spitalul Brâncovenesc din București. LAZAROVICI Grigore Id. S-a născut în 1919 în orașul Bolgrad, județul Izmail (azi Ucraina). A decedat la București. Stud. Absolvent al liceului de băieti Regele Carol al II-lea din Bolgrad în 1939, cu examen de bacalaureat
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
acum pot să mor !” Aflând că biblioteca îi fusese, totuși, confiscată, durerea lui a fost maximă. Tot restul vieții sale a fost o permanentă suferință. Conștient că devenise o povară pentru ai casei, a acceptat să se interneze la Spitalul Brâncovenesc, apoi la Spitalul de specialitate Foișor, cu aparat de gipsat pentru... Morbul lui Pott. A fost operat, tratat, căutat, dar boala s-a agravat, poetul suferind nu numai fizic, ci și psihic, distrus din cauza detenției. O infecție urinară, cu sondă
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
cartea ce o aveam asupra mea, a început să recite, cu voce guturală și gesturi retorice, versurile lui Baudelaire, pe care le știa pe dinafară, uluindu mă. Tanti Ana era găzduită pe vremea aceea într-o aripă a frumosului Spital Brâncovenesc, unde ființa un azil de bătrâni aproape luxos, pus la dispoziția protipendadei (probabil așa prevăzuseră ctitorii) și unde dânsa se strecurase prin „relații“. De la fereastra înaltă a camerei ei ce da spre curtea interioară, sora bunicii ne explica: aia e
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
critic ieșean a impus ideea adaptării formei la conținut și nu invers. Sacralitatea și arta pot fi luate ca un concept universal. Vechiul și modernul își dau mâna, dovadă și faptul că arhitecții români au creat stilul neoromânesc, pe amprenta brâncovenească. La Iași stau alături construcții vechi și noi, Strada Mare sau Lăpușneanu, Cuza Vodă și Anastasie Panu, Costache Negri, Lascăr Catargiu și Sărărie, dar și altele apar ca într-un mozaic policrom și pitoresc. Palatul administrativ (azi al Culturii) pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
latura nordică a viitoarei mari piețe a Națiunii și restructurarea zonei Academiei Române (Marcu et alli 1935: 5155). Atitudinea administrativă față de patrimoniul construit al orașului era diferită de cea a autorilor planului. G.M. Cantacuzino restaura clădiri valorase, realizase deja restaurarea Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia și Își exprimase În scris principiile conceptuale față de restaurarea arhitecturală. Urbanistic Însă, principiul păstrării și prețuirii clădirilor valoroase din punct de vedereistoric nu era Încă statuat clar, mai ales că istoria Bucureștiului părea recentă (Marcu et alli 1935
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
agresivă. Crease cîmpuri militare retranșate la casa verde la marginea Bucureștiului și la Predeal și organizase cuiburi legionare în toată țara. Echipa morții asasinase, în plină zi, pe camaradul lor legionar, Stelescu, ciuruindu-l de gloanțe, în pat, la spitalul Brîncovenesc, unde se găsea bolnav. La Cluj, Ștefănescu Goangă, rectorul Universității, scăpase cu viață ca prin minune de gloanțele studenților legionari. La București, pe strada Sărindar, la ieșirea de la ziarul Dimineața, jurnalistul Blumenfeld-Scrutator fusese crunt bătut, încît a trebuit să fie
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ianuarie 1954 ne-a adus vestea cea mare: Împlinirea familiei. Ce să fie? “Băiat”, spunea Ciuchi; “fetiță”, zicea Muchi. Deci, orice ar fi fost, era așteptat și binevenit. Și Ciuchița a venit În 14 sept. ora 11, la Maternitatea Spitalului Brâncovenesc. Cum să o numim? Născându-se după ziua Sutașului Cornelius, d-na dr. Constanța Adameșteanu, viitoarea nașă de botez ne-a propus numele Cornelia. Eu iam adăugat și numele Mamei, Emilia. Primul nume a Învins, al doilea a rămas doar
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
să arăt studentei Purcăroiu Magdalena, (devenită ulterior Brânzoiu, colaboratoare la disciplină) mi s-a declanșat o criză de apendicită perforantă. Dimineața următoare, d-na dr. Constanța Adameșteanu și Milly m-au internat la Clinica prof. dr. I. Țurai din Spitalul Brâncovenesc, având peste 36 000 leucocite și tensiune foarte scăzută. Operația a decurs bine și relativ repede, până la Înapoierea lui Milly cu cele necesare spitalizării, totul fiind gata. În a doua zi i-am dat Însă o emoție mai mare, făcând
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
care au circulat pe Dunăre și mare, sub pavilionul Principatelor, în secolele al XVII-lea-al XIX-lea, copiau galerele otomane și aveau echipaj românesc, fiind construite pe cheltuiala domnitorului la Galați, Brăila sau Giurgiu. Caicele militare (așa-numitele caice brâncovenești) erau nepuntate, aveau 30-40 m lungime, carenă joasă, velatură simplă triunghiulară, pe un catarg scund, 14 perechi de rame, un tun și echipaj de 31 de oameni. La pupa exista o tendă, acoperită, pentru ofițeri, iar de-a lungul copastiei
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
șef de lucrări la aceeași disciplină. În această perioadă (1918-1919) inițiază pentru prima dată în țară un curs pentru studenții anului I, intitulat „Introducere în studiul medicinii și al istoriei sale”. În anul 1926 funcționează ca medic primar la Spitalul Brâncovenesc din București și medic șef de divizie. Timp de doi ani (1929-1930) funcționează ca profesor de farmacologie la Facultatea de Medicină din Cluj. În anul 1930 este primit, pe bază de concurs, profesor de medicină internă la Clinica I Medicală
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
cronicar, poet și traducător. Este un cărturar care vine „de jos” (părinții lui erau proprietari de pământ în satul Greci, pe atunci în ținutul Vlașca), dar pătrunde în aristocrația munteană a spiritului, fiind unul dintre cărturarii ce au transformat deceniile brâncovenești într-o mare „monarhie culturală”, și în rândul boierimii, prin căsătoria, în 1691, cu Catrina, fiica marelui boier Ivașco Băleanu. Învață - ca și fratele său Șerban - multă carte: stăpânea la fel de bine elina și neogreaca și avea un bagaj bogat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
lui Dosoftei (care i-a stat sub ochi neîncetat) nu dădea peste „vieți” în redacție completă. În cele mai multe cazuri, cel care a făcut ca proloagele de la Iași „să intre” din nou în mineie l-a „îndireptat” doar pe Dosoftei. Deceniile brâncovenești ale literaturii române au avut în G. și un productiv autor de versuri. A scris „stihuri heraldice”, „versuri la stemă” pretinse de protocolul baroc al cărților în a căror apariție a fost implicat. Primul grupaj - Stihuri 8 asupra stemei prealuminatului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
când știrile despre logofătul lui Brâncoveanu dispar). „Scriitorul” domină, se află permanent în avantaj, infuzându-se în zone ce ar fi aparținut de drept cronicarului. Căci G. nu scrie de fapt „istorie”. Ca și cel care va fi scris Anonimul brâncovenesc, el filmează o „viață” (primul compune un roman, autorul celălalt scrie o biografie), este cronicar doar într-un sens foarte apropiat epocilor mai noi, de inscriptor și comentator al unor evenimente. „Istoria” se retrage, la el, în sâmburele său esențial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
a face politică pe picior mare. Curtean desăvârșit, G. agreează și descrie ceremoniile, vădind un ochi atent și o pană capabilă să rețină și să transmită sugestii vizuale. Nu mereu și nu în toate cazurile. Dacă descrierea unora dintre ctitoriile brâncovenești nu îi reclamă decât întrebuințarea unor calificative globale („lucru foarte iscusit”, „foarte ciudat”), secvențele luptelor - și în cronică nu sunt deloc puține (refăcute, cel mai adesea, după relatările unor martori, căci logofătul a fost, probabil, prin apropierea voievodului doar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Brâncoveanu Basarab voievod, dă când Dumnezeu cu domnia l-au încoronat, pentru vremile și întâmplările ce în pământul acesta, în zilele Măriei-sale s-au întîmplat, în Cronicari munteni, II, îngr. Mihail Gregorian, introd. Eugen Stănescu, București, 1961, 5-272, în Cronici brâncovenești, îngr. și postfață Dan Horia Mazilu, București, 1988, 5-237; Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714), îngr. și introd. Aurora Ilieș, București, 1970; Stihuri 8 asupra stemei prealuminatului și înălțatului Domn Ioan Șărban C.B. Voievod, în Biblia, București, 1688
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
recitaluri de cruzime, copii care își surprind mama încuiată în casă cu meditatorul și tatăl în tandrețe cu servitoarea, defilări de „dezmoșteniți ai soartei”, cluburi de box de la mahala, unde sângele face legea, angajarea la Porcărie sau la demolarea Așezămintelor Brâncovenești, plus afluirea finală a tuturor întru dezagregarea Bucureștilor, totul punctat cu mătuși cirozate, ziariști cu statut de nași mafiotici, maidane etc. Nu alta va fi existența eroilor „ținutului de verdeață și răcoare”, recte România, văzută ca un cavou în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
din Cluj. Doctor în medicină, s-a numărat printre primii asistenți ai lui Victor Papillian la Catedra de anatomie a facultății clujene. După refugiul la Sibiu se stabilește și profesează ca medic și director de spital în București (la Spitalul Brâncovenesc și la „Gheorghe Marinescu”). Debutează cu versuri în 1933 la „Hyperion”, iar editorial în 1938, sprijinit de Victor Papilian, cu placheta Către țara ochilor mei, care va inaugura colecția Asociației Scriitorilor Români din Ardeal. Mai e prezent în „Societatea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
scaunului Bucureștilor, înălțându-l, în fine, în 1704, în funcția de mare logofăt. După 1710 nu mai apare în documente. G. a fost unul dintre acei mari boieri cărturari care, împreună cu oameni ai Bisericii, au zidit faima culturală a deceniilor brâncovenești. Ei „făceau” cultură dintr-o superioară plăcere, fiind în același timp convinși de utilitatea demersurilor lor pentru propensiunea spirituală a lumii românești. Lucrând adesea în tandem cu Radu Greceanu, fratele său, G. s-a aflat printre cărturarii care au participat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
care „numai ceriului gurii dau pre scurt gust și plăcere”, ele ascunzând însă, vremelnic și înșelător, o deșertăciune funciară. Doar cele spirituale sunt veșnice - după cum destinate ținerii minte se înfățișează și inițiativele menite „folosului de obște”, concept drag umaniștilor epocii brâncovenești -, celelalte „ca umbra și fumul trec”, marcate de neîntrerupta schimbare căreia îi este supusă și existența omenească, precară, fatal și ineluctabil datată. Pentru Evanghelia greco-română imprimată de Antim Ivireanul la București în 1693, G. scrie și o „epigramă” (sub stema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
lumea pentru a doua zi. (Id., ibid.) Variante, în care aflăm, plasate o zi mai târziu, și detalii referitoare la evenimentele din 14/26 martie 1888: Tot Dealul Mitropoliei era acoperit de mulțime. Pe strada Bibescu-Vodă lume compactă, în fața spitalului Brâncovenesc, pe B-dul Maria lume imensă, în piață miile de oameni fierbeau. (Id., ibid., p.2.) Pe străzi înghesuiala de oameni era enormă. Bucureștiul erea aproape în stare de revoluție. Dealul Mitropoliei, strada Bibescu-Vodă, ceea ce e azi Bulevardul Maria - porțiunea dintre
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]