746 matches
-
buze, semn să păstreze tăcerea, că pianista s-a reașezat și reia partitura la cererea publicului. Mihai nu se mai simte în stare să spună nimic; doar gîndurile lui se agață mereu de ideea că s-a îngropat la Valea Brândușelor... N-a mai fost la Ateneu din vremea studenției, cînd Doamna Ana îi făcea programul fiecărei seri. "Cînd se termină recitalul, numai bine termin și eu treaba la teatru, că-ntotdeauna măturăm sala după spectacol, să nu deranjăm dimineața repetițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe la institut, să-și mai ia rămas bun o dată de la Simona, doar atît, să-i ureze succes unde pleacă... Ba mai bine l-ar fi rugat pe Liuță să-l ducă la gară, să-l urce în acceleratul spre Valea Brândușelor, cum a făcut atunci, cînd l-a băgat în sala Teatrului Național... Avea dreptate Simona: trebuie să se rupă într-un fel de Teona... Femeia stă chiar pe buza malului înalt, cu fața spre larg și cu mîinile în buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
alături de el: o femeie cu ochi mari, albaștri, plini de lumină cînd îl privea; iar vorba ei avea inflexiuni aparte... Azi a văzut-o din nou. Ca atunci, la început... Da, și-a amintit! ...Ajunsese de puțină vreme la Valea Brîndușelor și se simțea străin. Avea prieteni, e drept; veniseră mai mulți stagiari odată, începeau să se cunoască între ei, se întîlneau, dar el simțea nevoia să știe că există cineva cu care să stea de vorbă așa cum o făcea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
din întuneric, îi era tot mai dor de Ella, singura la care se gîndea cu plăcere. Într-o zi însă, a zărit-o pe aleile combinatului. Același mers, aceeași ținută! Nu-i venea să creadă: Ella se afla la Valea Brîndușelor! A alergat după ea. La numai un metru în spatele ei, s-a oprit. Auzind pașii ce s-au apropiat, femeia s-a întors către el. Surprinși amîndoi, s-au privit îndelung. Mihai n-a fost în stare să schițeze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spînzurate spre valuri și cu privirea slobodă către zarea confuză, din care izvorăște continuu vîntul rece și umed. E un sfîrșit mohorît de iarnă. Altădată, la vremea asta, aștepta zilele însorite, să meargă în poienile de lîngă oraș, să culeagă brîndușe. Acum nu mai așteaptă nimic. Poate cîrdul de ciori, să se repeadă asupra lui, să-l sfîșie. Bună ziua! Întîi zărește țeava automatului, apoi botul unui cîine-lup. N-aveți o țigară? întreabă grănicerul. Mihai scoate pachetele Kent cumpărate de la țigancă. Soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
AUTOR: Zaruri de cretă, roman, Editura Junimea, 1976; Ziua magnoliilor viscolite, roman, ediția I-a, Editura Cartea Românească, 1979; ediția a II-a, Editura Junimea, 2008; Cursa rapidă, roman, Editura Junimea, 1982; ediția a II-a, Editura Junimea, 2008; Vremea brândușelor, Editura Cartea Românească, 1984; Sezonul pescărușilor, film despre furtul tezelor de doctorat în Chimie, realizat în 1984 după scenariul lui Constantin Munteanu, interzis la vizionare, ieșit pe ecrane în 1990, distins cu Marele Premiu al Cinematografiei; Teona, roman, ediția I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ale aristocrației, trăiesc ca într-un turn (tren) Babel, dar reușind totuși să comunice între ei, în ciuda tuturor diferențelor. Romanul este construit și pe antiteza permanentă dintre Lumea Veche și Lumea Nouă, reprezentate de doamna Ster, respectiv de Ignat P. Brândușă, aristocrata și parvenitul. Revelionul „cu vânzare“, organizat în casa distinsei doamne Ster, simbolizează de fapt trecerea de la Lumea Veche la Lumea Nouă, cea a tranziției, în care indivizii precum Brândușă se simt în largul lor. Locul aristocrației este luat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Lumea Nouă, reprezentate de doamna Ster, respectiv de Ignat P. Brândușă, aristocrata și parvenitul. Revelionul „cu vânzare“, organizat în casa distinsei doamne Ster, simbolizează de fapt trecerea de la Lumea Veche la Lumea Nouă, cea a tranziției, în care indivizii precum Brândușă se simt în largul lor. Locul aristocrației este luat de o democrație sălbatică, de noua burghezie, ai cărei reprezentanți sunt acei „machos dolofani de extracție dacică sau fino-ugrică, convertiți după Revoluție în traficanți de valută, dotați cu telefoane celulare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
personajelor, bovarice, trăiesc din amintirile Lumii Vechi („Vine o vreme când, vrând nevrând, trăiești din amintiri!... Trecutul, pâinea noastră cea de toate zilele!“), ca „într-un mormânt cu vedere spre viață“, din ce în ce mai îndepărtați de Occident, cu o „cultură minoră“ (pentru Brândușă, o cultură „pedofilă“) și „întâmplări mărunte“. Mulți oameni pleacă din oraș, așa cum este și cazul lui Petru Cain, ceasornicarul evreu, de care locuitorii Apudului se despart cu greu („- Se duce la ai lui, șopti Gheretă îmbunat. ă...ț Numai noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
în jurul revelionului cu vânzare din casa aristocratei Ster, retrasă la țară și obligată să-și vândă tablourile de colecție. Dacă „vechii“ locuitori ai Apudului sunt oameni cărora comunismul le-a confiscat trecutul și memoria, „noii“ burghezi, în frunte cu privatizatul Brândușă, sunt simboluri ale „evoluției“ și ale societății de tranziție. În începutul romanului întâlnim metafora trenului, a trenului care nu duce nicăieri, trenul Babel, sau trenul tranziției. Doar Sebastian Gheretă, poștașul, mai visează la un miracol, la o veste ieșită din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
sus în cer, în întunecimea de brazi și în aburul cel dintăi al zorilor. Îndată după dragostele cucoșilor, în luna lui mai, s-au eliberat de zăpezi adâncurile pădurii și au început să se arare, în luminișuri însorite, dedițe și brândușe. Seva a pornit, spărgând mugurii, în pârău au săgetat păstrăvii după cele dintăi gâze. Atunci a venit domnul Ieronim Dragu de la Sibiu, ca să-l caute pe doctorul Aurel Micu și a poftit pe Ursake Nicula să-l ducă în plantații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dincolo de pereții casei, în față, în spate, dar și pe latura ves- tică împărățesc florile și verdeața. Flori de tot felul, unele băștina- șe, altele aduse tocmai din Insula Reunion, iar o parte din cele ce cresc și pe la noi: brândușe, narcise, stânjenei, ciuboțica cucului, busuioc, gladiole. Un cireș bătrân, un prun tânăr, un dafin și un smo- chin pe rod completează un spațiu ca de grădină botanică, în care ga-zonul ocupă cei mai mulți metri pătrați. Într-un colț al gră- dinii
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
am făcut amândoi opinie separată statornicindu-ne pe coasta unui deal mic din apropiere, unde ne-am făcut căsuțe, câte un perimetru delimitat de bețișoare în mijlocul căruia era pus la mare cinste, câte un buchețel al primilor ghiocei și primelor brândușe culese în acel sfârșit de martie. Lăudândune fiecare cu realizarea proprie, eu am pus capăt acestei rivalități reducându-mi la tăcere fratele. Am așezat ca supliment... estetic și de bogăție obiectul ciudat și frumos, auriu-lucitor capturat la trecerea mea pe lângă
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
decât în cea de dinainte. Și totuși pe Kulfi n-o interesa. Stătea la fereastră și se gândea la lumea boabelor mici de piper, puternic aromate, a scorțișoarei, a mugurilor de trifoi și cassia, a stigmatelor de culoarea șofranului ale brândușelor. Pe pereții din spatele ei se aflau urmele desenelor pe care le făcuse cu atâția ani în urmă, încă vizibile din spatele unui strat subțire de spoială albă. La momentul respectiv, era deja recunoscut faptul că era puțin excentrică, ca să nu spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
chiar ele la cort. O dată a venit o femeie cu fata ei care trecuse de treizeci de ani și nu se mai măritase. Părinții erau foarte îngrijorați și au recurs la descântece, crezând că cineva i-a făcut fetei vrăji. Brândușo, am venit la tine să ne ajuți că uite fata asta a mea, Aurica nu-și mai găsește jumătatea să-și întemeieze și ea o familie. — Are gândul la vreun băiat? — Ar avea, dar nu se leagă nimic. Îi place
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai bine, dar binele ăsta nu va țâne mult. Boala nu-l părăsăște, doar s-ascunde și-l păcălește până-l doboară. Nu-l văd bine. Să ai grijă dă el femeie, că mult n-o duce. — Ce mă fac Brândușo, Brândușo, a început să plângă mama băiatului. Îmi pare rău că-ți spun toate astea. Bine-ar fi să nu să întâmple, dar așa mi-arată ghiocul. — Ce mi-s datoare? Nimic, că nu-i bine ce-am văzut. După
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bine, dar binele ăsta nu va țâne mult. Boala nu-l părăsăște, doar s-ascunde și-l păcălește până-l doboară. Nu-l văd bine. Să ai grijă dă el femeie, că mult n-o duce. — Ce mă fac Brândușo, Brândușo, a început să plângă mama băiatului. Îmi pare rău că-ți spun toate astea. Bine-ar fi să nu să întâmple, dar așa mi-arată ghiocul. — Ce mi-s datoare? Nimic, că nu-i bine ce-am văzut. După câteva
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
început să plângă mama băiatului. Îmi pare rău că-ți spun toate astea. Bine-ar fi să nu să întâmple, dar așa mi-arată ghiocul. — Ce mi-s datoare? Nimic, că nu-i bine ce-am văzut. După câteva luni Brândușa s-a-ntâlnit cu mama băiatului. Era în doliu. Niculăiță murise. Să fi fost o coincidență, o întâmplare sau chiar puterea de previziune a Brândușii? Destul și bine că cele spuse de ea s-au adeverit. În cel de al doilea an
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de flori, unele născute de pământul roditor al țării noastre, iar altele aduse de la mari depărtări și aclimatizate aci. Numele lor atât de fragede și pitorești, țâșnite din seva plaiurilor românești, le statornicește pentru vecie pe covorul nomenclaturii horticole: tufănele, brândușe, crăițe,dalii, pansele, mixandre, cimbnrișor, dediței, părăluțe, stânjenei, romanite, ciuboțica cucului, lăcrămioare, bujori, albăstrele, rurneneală și câte altele, pe care numai văzîndu-le îți amintești de ele. Printre acestea, îți atrag atenția bobocii mândri sau florile învolte ale trandafirilor de toate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
admir frumusețile.Vizitele mele sunt de la un timp mai rare, doar În cele două anotimpuri extreme: anotimpul meu preferat, În care m-am născut- primăvara- când aud mugurii plesnind și iarba crescând, când văd mieii zburdând pe câmpia Înverzită, primele brândușe, berzele statornice care se Întorc la cuiburile lor de ani și ani, puișorii ieșiți din găoace, de la găina-cloșcă, cu puful lor galben, clătinându-se la primii pași (ca un bebe când Începe să meargă) și anotimpul toamna când merg să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
fără să privească în urmă, o rupse de fugă, spre bae, cu pantalonii în vine, trântind cu ciudă, ușa, după el. RĂZBOI ÎN TIMP DE PACE Ai lui Golu trăiau, toți trei, sub același acoperiș: Temistocle - tatăl, Rada - mama și Brândușa - fata. Posedau meserii serioase, de mare valoare, la vremea lor, sigur, pentru timp îndelungat, și plătite bine. Golenii, asemeni colegilor lor de combinat, la fel, specialiști de vârf. Tata -oțelar; mama - contabilă de secție; fata - laborantă. Nu le-a trecut
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mare, de domnișoară, adică. Dar, cu timpul, alte și alte preocupări au luat locul dulcegăriilor copilărești. După ce s-au îndrăgostit: ea de un băiat, iar băiatul de ea. Mai apoi s-au căsătorit. Și au rezultat gemenele. Brândușa A și Brândușa B. Nu mai poposim asupra dragostei ă dintre mămică și zulufii de aur ai brândușelor. În sânul întregii familii, de altfel, se instaurase,încă de la început, un respect și o dragoste fără măsură, așa cum stă bine la români. Totul se
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
copilărești. După ce s-au îndrăgostit: ea de un băiat, iar băiatul de ea. Mai apoi s-au căsătorit. Și au rezultat gemenele. Brândușa A și Brândușa B. Nu mai poposim asupra dragostei ă dintre mămică și zulufii de aur ai brândușelor. În sânul întregii familii, de altfel, se instaurase,încă de la început, un respect și o dragoste fără măsură, așa cum stă bine la români. Totul se desfășura suspect de normal. De ce suspect? Vom vedea, nu tare târziu, de-aici încolo. Să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]