1,323 matches
-
se scaldă zarea în culoare, în șir trec fluturii zburând se umple clipa de candoare. Coboară soarele spre glii la muncă miile-i de raze le țin isonul ciocârlii ce trec în zboruri kamicaze. Albastrul cerul stăpânește trec nouri albi brăzdând înaltul un câine umbra își păzește de lene a uitat lătratul. E vară, vară și viori se-aud din brazdele de fân, se culcă-n cupele de flori bondarii negri și bătrâni. Pe drumuri joaca s-a pornit e-atât
VARA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375813_a_377142]
-
degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice. Citește mai mult Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice.... VII. DILEME ( FRAGMENT 34), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Carlos disimulase degajare și naturalețe pe
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
în: Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului zăpada care cade din înalturi se va grăbi câmpia s-o îmbrace în ritmuri line rupte ca din valsuri cu straturi succesive de cojoace colinele amarnic troienite se vor brăzda de riduri de la sănii și-or tremura sub chiote pornite de țâncii ce-n zăpadă fac mătănii pământu-și va păstra îmbrăcămintea întreaga iarnă și pe săturate ne-om zbengui cât nici cuprinde mintea pe pârtiile albite peste noapte *** Ciclul "Iarna
ZĂPADA CARE CADE DIN ÎNALTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376068_a_377397]
-
-o am ? - Nu-mi place să descos omul .... - Păi îți spun eu ,să nu fii nevoit să mă descoși. Ce să zic,ale tinereții valuri .... Povestea e de-acum 40 de ani. Patruzeci de ani s-au scurs ,mi-au brăzdat obrazul și ploi și vânturi și soare ucigător. Și ea e tot acolo, stă neclintită ca o stâncă ,nu vrea să piară ,îmi amintește mereu că sunt doar un nimic ce nu e-n stare să treacă peste limite. - Mă
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
Toate Articolele Autorului Eu știu c-o să mă uiți de mâine, Dar fiindcă azi îmi scrii o odă, Eu o citesc, că-i pentru mine, Și e frumoasă,e la modă. Chiar dacă anii mi-au nins părul, Și riduri îmi brăzdează fața... Mai savurez din plin umorul, Căci ce-a trecut, e numai viața. Sufletu-mi este încă tânăr Iar viața,eu vreau să mi-o trăiesc. Nu vreau nici anii să-i mai număr, Astăzi inimă,simt că iubesc. Eu
TOAMNA VIEȚII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376664_a_377993]
-
întunecă, se făcu numai bucle întunecate, năpădit de valuri-valuri de nori, împinși unii de către cei din spate, ce se tot revărsau spre cerul încă senin. Un tunet înfundat, îndepărtat, se auzi în surdină dinspre miazănoapte. De asemenea, o lumină scânteietoare brăzdă peste norii negri adunați în partea dinspre Tomnatic, muntele de la apus. Dintr-o dată, vântul prinse putere și începu să clatine nervos crengile pomilor din livadă. Albinele soseau de zor de pe câmp, care cum puteau, să-și caute adăpost în stupii
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > POVESTEA FURTUNII Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1495 din 03 februarie 2015 Toate Articolele Autorului POVESTEA FURTUNII Din orizontul cu nori negri presărat fulgere-orbitoare cerul l-au brăzdat. Sunt atât de aproape de sol, încât ai crede că totul s-a tăvălit pe pământ. Mă-ntreb, deși nu-i nimic mistic, dacă nu mâna zeilor se joacă artistic. Zeii cei mânioși pe sărmana natură, ce se joacă cu degetele
POVESTEA FURTUNII de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372770_a_374099]
-
PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului clipesc pe boltă stele de departe străluminând tăcute noaptea rece și doar arar un fulger le desparte sau cer brăzdând cometa care trece o astfel de minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373183_a_374512]
-
Acasa > Strofe > Atasament > AȘ VREA SĂ FIU COMETĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului Aș vrea să fiu cometă ce brăzdează Prezentul tău în treceri succesive, Tot mii de ani, tu să-mi trimiți misive, Strigându-ți mut iubirea încă trează. M-aș pogorî de fiecare dată, Ori ca alint, ori fulger ce străbate Adâncul venusian, ori nestemate Săruturi, mir pe
AŞ VREA SĂ FIU COMETĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373285_a_374614]
-
seamănă cu mamele lor, așa că Nicolae este o fire mai închisă și o moștenește mai mult pe mama sa. A trecut timpul, dar Nicole și nea Mitică se iubesc și acum, la fel ca în prima zi. Viața le-a brăzdat chipurile, dar lumină din privirile lor nu s-a stins. Ea strălucește și acum, la fel de puternică precum în ziua când s-au cunoscut. Iar ochii lor vorbesc într-o limbă ce nu e nici română și nici franceză. Este limba
O LECTIE DE VIATA DESPRE CE INSEAMNA SA LUPTI PENTRU IUBIREA TA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372096_a_373425]
-
atârna Cât aș fi vrut să fiu acolo, Durerea s-o pot alina. Nu e prea mult, eu știu prea bine Sunt doar un simplu muritor, Dar sufletul așa îmi spune Pentru iubire îți sunt dator. Din rănile ce-ți brăzdau trupul, De cuiele ce-a fost lovit Lumina sfântă a iubirii, Un soare mândru a răsărit. Și nu durerea pământească, Te închina pîn” la pământ, Era durerea sufletească Lumea era toată mormânt. Pentru credință și lumină, Noi oamenii te-am
DURERE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376142_a_377471]
-
Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului O tresărire la primul tunet. Nu se simțea nici o adiere de vânt. Frunzele atârnau în copaci într-o neclintită așteptare. Văzduhul era de un cenușiu plumburiu. Un fulger brăzdă cerul. Al doilea bubuit de tunet se auzi din depărtare. Dar nu ploua. Tună din nou. O picătură de ploaie îmi căzu pe mână, dar nu mai mult. Alt tunet bubui. Mai întâi încet, Cu un mic foșnet în copaci
PLOAIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376212_a_377541]
-
până la lună. Măicuțe aprind candele- s luminate În biserici deschise...în suflet curate, Se citește și astăzi din acatistul iubirii Pentru răni nespălate c-așa -i legea firii. Se aude un sunet de clopot vibrează... Alină tăcerea cu vecernii, cerul brăzdează, Genunchii-s siliți să se-aplece pe trepte A celor ce cad în ispite nedrepte. Referință Bibliografică: Un sunet de clopot / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1343, Anul IV, 04 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
UN SUNET DE CLOPOT de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376266_a_377595]
-
atârna Cât aș fi vrut să fiu acolo, Durerea s-o pot alina. Nu e prea mult, eu știu prea bine Sunt doar un simplu muritor, Dar sufletul așa îmi spune Pentru iubire îți sunt dator. Din rănile ce-ți brăzdau trupul, De cuiele ce-a fost lovit Lumina sfântă a iubirii, Un soare mândru a răsărit. Și nu durerea pământească, Te închina pîn” la pământ, Era durerea sufletească Lumea era toată mormânt. Citește mai mult Azi noapte te-am visat
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
Coroana greu îți atârnaCât aș fi vrut să fiu acolo,Durerea s-o pot alina.Nu e prea mult, eu știu prea bineSunt doar un simplu muritor,Dar sufletul așa îmi spunePentru iubire îți sunt dator.Din rănile ce-ți brăzdau trupul,De cuiele ce-a fost lovitLumina sfântă a iubirii,Un soare mândru a răsărit.Și nu durerea pământească,Te închina pîn” la pământ,Era durerea sufletească Lumea era toată mormânt.... XXIX. CUM SĂ MAI POT TRĂI?, de Ana Maria
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
sfinți Ori veri scăldate-n lumină, Minuni împlinite care îmbină Aduceri aminte cu dor de părinți. Limba română,crîmpei Renăscut de sub ziduri de piatră, Carpații,care,spre ceruri arată Loc de ședere n-au cei mișei. Lupte,victorii,morminte ades Brăzdează cuprinsul,speranța neânfrîntă, Altarele sfinte-n biserici cuvântă Lumina din suflet străluce intens. Limba română dintru vechi răstigniri Își cere obolul din cronici de taină, -Popor de jertfă,prindeți la haina Iarăși mîndria cu imne-n simțiri. Radu Botiș Referință Bibliografică
LIMBA ROMÂNĂ DINTRU VECHI RĂSTIGNIRI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379818_a_381147]
-
pus serios la muncă și pe noi și pe localnici: săpam zi și noapte întărituri, la Berten era fixată prima fâșie de apărare a nemților pentru orașul Debrețin, a doua fâșie era stabilită pe aliniamentul Hoszupaly- Hajdubagos-Sarand, un vast câmp brăzdat de mari canale pentru irigații pe faimoasele ferme tania. Timpul se schimbase brusc, se lăsase o ceață deasă, începuse să burnițeze, jos se făcuse o mâzgă cleioasă care se lipia de roți și se agăța de picioare. Nemții își aruncaseră
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
talpă sau că brusc mă trezeam cu mâinile înroșite, biciuite, de parcă un animal invizibil, ca trupul unui șarpe (căci așa îl simțeam) foarte dibaci, mi se strecura sub epiderma mâinilor tuciurii, împletindu-se cu mii de firișoare reci ca gheața, brăzdându-mi carnea. Așa am făcut cunoștință pentru prima oară cu urzica. De-atunci m-am ferit să o mai ating cu mâinile goale, astfel că îmi protejam mâinile cu mănuși sau ciorapi furați din dulapul bunicii. Publicat în Nr. 517
PTIUUU’, SĂ NU TE DEOCHI! de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375635_a_376964]
-
de mâncare! Floarea îngenunche în țărâna amestecată cu fulgi și găinaț de găină și-l trase pe micuț afară din cotețul improvizat. Se auzi un fâșâit prelung și Iliuță ieși din vizuină fără o mânecă la hăinuță și cu brațul brăzdat de o zgârietură urâtă. Lacrimi de durere îi țâșniră din ochi și se întoarse să-și recupereze mâneca din cuiul mare și ruginit care i-o sfâșiase. - Las-o copile, că nu-i pagubă! E doar o zdreanță! Îi sterse
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
pe care-l săpaseră în fundul grădinii, pentru nevoile gospodăriei. Nu-i era deloc ușor, biata femeie! Muncea fără să se gândească la dulcea povara din pântece care bătea gingaș la porțile vieții, fără să știe ce o așteaptă. Lacrimile îi brăzdau obrajii auzind plânsetul copilei din casă, dar nu putea ajunge să o liniștească nicicum, deoarece muncitorii ce aveau nevoie de apă, de cuie, de materiale, de mâncare și... D-zeu mai știe de ce, o chemau fără încetare, aducând-o la
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
lui. Am acceptat pentru că doresc să clarificăm lucrurile, odată pentru totdeauna! Trebuie să discutăm deschis, ca doi oameni maturi ce suntem! Hamid începea să înțeleagă și încordarea reveni în sufletul lui mai intensă ca oricând. Brusc, un gol imens îi brăzdă stomacul și tristețea mușcă adânc inima ce se umpluse pentru o clipă cu dulceața speranței. Fruntea brăzdată de șanțurile adânci ale dezamăgirii se plecă adânc, înfrântă din nou. Supărarea se lăsă peste ei ca o negură grea, poticnindu-le pașii
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
oameni maturi ce suntem! Hamid începea să înțeleagă și încordarea reveni în sufletul lui mai intensă ca oricând. Brusc, un gol imens îi brăzdă stomacul și tristețea mușcă adânc inima ce se umpluse pentru o clipă cu dulceața speranței. Fruntea brăzdată de șanțurile adânci ale dezamăgirii se plecă adânc, înfrântă din nou. Supărarea se lăsă peste ei ca o negură grea, poticnindu-le pașii. Intrară crispați în cafeneaua intens luminată, unde zgomotul vesel al paharelor ciocnite sub jetul fierbinte de apă
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
ok! Chiar îmi place de ea! Lea! Lea!... Liviu ridică privirea consternată către fiul său și îl privi mut, fără să poată articula nici un sunet. Maria ce stătea prăbușită în fotoliul adânc, deveni palidă ca ceara și își ascunse fața brăzdată de lacrimi, în palme. - Ce se întâmplă aici? întrebă copilul străfulgerat de o presimțire rea. Unde e Lea? Alergă în hol dar valiza nu mai era acolo. Palid și cu ochii măriți de spaimă se repezi la mamă, zgâlțâind-o
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
ciment ce încadra șoseaua, de o parte și de alta, apoi se năpusti cu un gest sinucigaș în fața mașinii, așteptând moartea izbăvitoare cu ochii închiși, întorcându-i spatele. Strigăte îngrozite, furioase, frustrate, scrâșnet cumplit de roți incendiate aproape de frânele ce brăzdară adânc cauciucurile, șoseaua masacrată de piruetele mașinii controlate de o mână divină... urletele terorizate ale șoferului ce trânti portiera cu moartea în suflet, apropiindu-se în transă de trupul îngenunchiat pe șosea, cu mâinile și fața îngropate în cascada de
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]