1,967 matches
-
Un loc Drum de o rugăciune Până la calea strămoșilor. Acolo sălbăticiunea este îmblânzită Și greșelile iertate. Pe obrajii rumeni se vede tihna raiului. În satul cocoțat printre nori Se aude liniștea. Stăpânul râde liniștit. În munte stă Lumina, Iar în brazdă sfințenia. Poiana Omului e plină de cântec. Șerpuind printre țarcuri imense și căpițe de fân, Ajungi la Casa Sufletului. Crucea Betoane în loc de lemn, Piatră în loc de suflet, Deznădejde în loc de credință. Aripi schingiuite de ghimpii răutăților. Undeva, în visul tău, Iisus coboară
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
Exemplarul din argint, pomenit într-un colind nu se știe unde ste, ehe. Dar nici Ceașcă nu mai e. Ehe. Poți citi din coadă-n cap, cartea-i scrisă cu nărav, lasă timpul , nea Cartof, lasă-l pe Rasskolnikoff. O brazdă nu doar de plug, poate să fie de chirurg, lătratul nu e de cățel, poate e Marmontel. Ai vândut zăpadă-n port, nu fi porc și nici ein Wort. O vară Cartofor avea, scufiță roșie nu purta, nici lupul nu
DE CE AŞ FI TRIST? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360123_a_361452]
-
am avut timp să mănânc nimic de dimineață, să mă schimb... - Imediat îți încălzește mama tocănița de ceapă cu carne de pui. Și-a prins o drăcoaică de puică piciorul în gard. Sărea mereu gardul în grădină și râcâia printre brazdele cu salată și, când am vrut s-o alung, și-a prins piciorul între uluce și a rămas beteagă, așa că taică-tu i-a tăiat gâtul. - Bine, atunci merg să mă spăl un pic, să mă mai răcoresc și între
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
pădure . A fost expus exproprierii moșierul local, Karoly Ladislau; era singurul mare moșier local care intra sub incidența legii exproprierii care, se referea la moșiile care depășeau 100 ha. Era vorba de 100 ha într-un loc, adică într-o brazdă. Deci, practic, moșierii, care aveau pământ în mai multe locuri, puteau să-și mențină în continuare suprafața de pământ de până la 100 ha, intrând sub incidența exproprierii doar diferența de moșie de peste 100 ha. Cu toate acestea, la nivel național
FUNCŢIILE GEOECONOMICE ACTUALE ALE ORAŞULUI ULMENI-MARAMUREŞ (1) de MIRCEA BOTIŞ în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360144_a_361473]
-
aceea. Când am ajuns în dreptul ei, în curte se zărea silueta unei femei care, se pare, își făcea de lucru printre florile din grădina ei. Îmbrăcată într o bluză roz purpuriu, în bermude de culoarea untului neolandez, desculță, umbla printre brazdele unei grădini scandinave culegând petalele veștejite de pe florile ce îi împodobeau curtea. Când ne a observat, s a întors spre noi afișând un zâmbet al bucuriei adevărate, înfășurat în faldurile unei sincerități odihnitoare. O femeie de o finețe ireală apăruse
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > DORINȚĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului de voi muri departe de cetate în brazda neagră de la noi, să mă lăsați culcat pe spate ca să mă ude niște ploi. din chipul meu de lut răsare copacul veșnic înverzit, cu ramuri tinere spre soare cu rădăcini spre infinit. din ghinda lui an după an vor crește
DORINŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359924_a_361253]
-
îi ascultam istoria spusă de valuri Și-l vedeam pe Mircea cu spada-i de lumină Apărându-și glia scăldată de noul Iordat, Unde vitejii se botezau sorbindu-i apa Potolind setea de libertate și vină avea dușmanul râvnind la brazda unde rodea sapa. Eu iubesc această bucurie cu picioarele în valuri Durata clipei e-un neam atât de mare Încât Poezia e în largul ei Când împreună contemplăm femei. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Pe malul tăcutului Olt / Al Florin
PE MALUL TĂCUTULUI OLT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359579_a_360908]
-
a tulburat existența cu aripile grațioase ale gîndirii sale poetice! Pentru că ce sens are existența noastră? Și Eugen DORCESCU revigorează gîndirea și, mai încolo, o să vedeți cum se ancorează în golful primitor, plin de candoare, al poeziei! Mă tăvălește-n brazde, ca pe-o grapă, un demon, cu pulpanele de apă... Ș i de aici începe discursul poetic, de la un izvor etern ca visul îngerilor: Copacii înfloriți pî nă la poale Sub revărsări de soare și azur, Cu păsări și albine
IOAN LILA, CRONICĂ LA VOLUMUL ”111 POEZII” DE EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340541_a_341870]
-
putut. Așa că zâmbit și am spus: „Nu știu, da’ mie îmi plac oamenii, îmi place muzica, natura, fotografia...” Am primit ca răspuns o expresie îngăduitoare a feței care voia să sugereze: „ești mică, mai ai timp să te dai pe brazdă!” Au trecut anii și întrebarea s-a tot repetat. În școala primară, văzând ce mutre acre primise răspunsul meu ca reacție până atunci, l-am adaptat în așa fel încât să implice aceste slujbe și meserii pe care toată lumea voia
Cum am învățat că cea mai proastă întrebare pe care adulții o pun unui copil este „Ce vrei să te faci când vei fi mare?” () [Corola-blog/BlogPost/338248_a_339577]
-
simultan, comunicarea, în sens etimologic, a propriilor descoperiri. Logica internă a textului conduce singură la o accelerare a înțelegerii, fără însă ca individualitatea participanților să fie vătămată în vreun fel. Nu ni se propune un delir, ci o lărgire a brazdei pe care fiecare suntem meniți să rulăm, o îmbunătățire a performanțelor pe care le purtăm în noi de la naștere, o creștere în propriul potențial nebănuit, actualizarea a ceea ce putem fi, în termenii lui Maslow. Nu e atunci de mirare că
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
să disciplinezi și să rușinezi comportamente cât mai des, ca să ții în strânsoarea disimulărilor tale orice minte care, doamne-ferește, s-ar putea întreba fără să fie invitată. Protagonistul nostru ”agitat” din film va învăța în curând să se dea pe brazdă, ca mulți alții: să gândească atât cât i se cere, să își țină ideile în frâu, să facă liniște. Când silești mintea pe traseele execuției și în ritmul sincron al unei majorități comode, arunci, de fapt, copiii jos, pe drum
Fă liniște, că deranjezi! () [Corola-blog/BlogPost/338313_a_339642]
-
OZN! Exact cum a făcut olteanul când a văzut girafa: „Muică, așa ceva nu se există!” - N-ar fi făcut românul singur asta... în două mii de ani. - Păi, da! Noi am ars recolte și-am otrăvit fântâni... - Vai... steaua noastră. Barză, brazdă...gazdă... - Popor de cioflingari! Ne-am înghițit, în scârbă berea, apoi vorbele, iar la final, am înghițit în sec. Tăcere. Mai întîi am lăsat privirile în jos, apoi capetele și, dacă am fi putut, am fi intrat, ca struții în
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
predau noțiunea de cerc, care a mers strună. L-am impresionat pe sprâncenat și am primit un zece însoțit de fel și fel de glume, între care „Ce mai face Zoițica?”. Eu le-am răspuns că s-a dat pe brazdă, este colectivistă, ofederistă... Din nou s-au frământat, începând să-și pună problema unde or să doarmă, ca să fie a doua zi prezenți. Își cam luaseră gândul că vor primi vreo repartiție până seara și au avut dreptate. -Bine, acum
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
da, zic, iaca se apropie gara Bacău! Domnule, dumneavoastră știți Ursa mare de pe cer și Ursa mică, steaua polară? - Da. - Uite ce-i! Astronomia și știința, cu cei mai mari savanți astronomi, spun că la Ursa mare, de la roata din brazdă dinapoi, până la cea de către om - osia carului mare de pe cer -, este 1300 de ani călătoria luminii, și lumina merge cu 300.000 de km/s. Asta-i osia carului mare. Ca să ajungi de la o roată până la cealaltă îți trebuie 1300
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
Ca să ajungi de la o roată până la cealaltă îți trebuie 1300 de ani să călătorești cu viteza luminii. Dar cât ar mai fi până la roata dinainte și cât ar mai fi până la proțap și până la Prepelea care mână boii pe din brazdă. - Dar cine este Prepelea? - Este o steluță mică, acolo! Dar cât mai este de lung carul, spune-mi dumneata! - Măi, interesant! Cine spune asta? - Camil Flamarion. L-am avut pe Camil Flamarion la îndemână, Dumnezeu în natură. Ăsta-i mare
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
urmașilor față de valoarea artistică primită din partea înaintașilor. Dar cartea reprezintă „hrisovul cel dintâi“, adică documentul care atestă mutația petrecută în viața robilor pământului, din planul material în cel spiritual. Această schimbare epocală, de transformare a sapei în condei și a brazdei în călimară, s-a datorat muncii de veacuri a robilor pământului: „Din graiul lor cu îndemnuri pentru vite / Eu am ivit cuvinte potrivite“. Poezia nu este un simplu joc de „cuvinte potrivite“, ci este o muncă stăruitoare asupra cuvântului. Poetul
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
este cea mai măreață odă ridicată vreodată țăranului român“. Titlul poeziei sugerează nu atât bunurile mteriale, cât mai ales bucuriile spirituale, ca rezultat al muncii plugarului. De aceea, țăranul este chiar Demiurg: pe de o parte, el duce către cer brazda pornită în țară de la vatră, iar pe de altă parte, el este Dumnezeul căruia „îi vezi lăsată umbra printre boi“. Imaginea țăranului răzvrătit, precum Pătru al Catrincii sau Dumitru din Răzvrătitul, exprimă ideea din Testament că poezia este asemenea „biciului
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
de expresii arhaice și rustice, dar și de expresii argotice: „cârmâz“, „scăpău“, „fraier“, „birlic“, „putoare“. Altă idee din Testament privește ridicarea țăranului din planul material în cel spiritual, fapt care a dat posibilitatea poetului să transforme „sapa în condei și brazda în călimară“. Ilustrativ în acest sens este poemul sociogonic, după cum îl aprecia Tudor Vianu, Cântare omului, volum care se deschide cu poezia „Umbra“, continuând apoi cu ridicarea omului la verticală, răscoala omului împotriva zecilor de dumnezei. Cu ajutorul mâinii, comparată de
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
ne aduce aminte de testamentele literare semnate de Ienăchiță Văcărescu în epoca preromantică, și de Tudor Arghezi, în perioada modernistă. Viziunea ultimului asupra artei scrisului, că mânuitorii de condei încearcă să imite fidel „ceea ce se petrece, de fapt, acolo, în brazda trasă de plug”, reprezintă punctul de plecare al celei de a doua povestiri din Viața ca o... paradă, despre o excursie efectuată la San Petersburg, în 1985: „În martie 1985, plin de emoții, m-am plimbat cam o săptămână de
Jurnal de scriitor aflat sub dictatura inspirației () [Corola-blog/BlogPost/339685_a_341014]
-
de coada sapei, cu privirile goale și deznădăjduite ne-au demonstrat încă o dată că votul e important. Acești bătrâni a căror singură încălțăminte acum, în pragul iernii, era câte o pereche de papuci din cauciuc sparți de atâta mers prin brazdă, ar trebui să ne reamintească faptul că pe ei nu politicienii pe care i-au ales îi vor scoate din mizerie, ci noi. Noi, cei care nu mai știm cum arată o școală la țară. Care nu ajungem noaptea în fundul
România, între tablete și toalete. Am fost observator la alegeri și mi-au trecut toate prejudecățile despre „mocirlă” () [Corola-blog/BlogPost/339099_a_340428]
-
sancțiune penală, mai ales în zonele în care legăturile gentilice au supraviețuit. În zonele cu obști vicinale tipice, răzbunarea privată a fost înlocuită cu principiul compoziției (plata unor valori ca pedeapsă pentru infracțiunea comisă) . 6.1.Probele 1. Jurământul cu brazda. Este o probă de străveche tradiție geto-dacă denumită după rolul pe care pământul privit ca o divinitate îl joacă în desfășurarea acestei probe. Cel ce depunea jurământul invoca pedeapsa pământului dacă cele invocate sub jurământ erau false. În Moldova cel
OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340705_a_342034]
-
străveche tradiție geto-dacă denumită după rolul pe care pământul privit ca o divinitate îl joacă în desfășurarea acestei probe. Cel ce depunea jurământul invoca pedeapsa pământului dacă cele invocate sub jurământ erau false. În Moldova cel ce jura purta o brazdă de pământ pe cap sau umeri (brăzdași), iar în Țara Românească (în Oltenia) brazda era purtată în traistă (trăistași). Se folosea ca mijloc de probă în procesele de stabilire a hotarului. Cei ce erau supuși probei jurau că vor arăta
OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340705_a_342034]
-
joacă în desfășurarea acestei probe. Cel ce depunea jurământul invoca pedeapsa pământului dacă cele invocate sub jurământ erau false. În Moldova cel ce jura purta o brazdă de pământ pe cap sau umeri (brăzdași), iar în Țara Românească (în Oltenia) brazda era purtată în traistă (trăistași). Se folosea ca mijloc de probă în procesele de stabilire a hotarului. Cei ce erau supuși probei jurau că vor arăta adevăratele hotare și înconjurau acele terenuri având asupra lor brazda de pământ. Popoarele antichității
OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340705_a_342034]
-
Țara Românească (în Oltenia) brazda era purtată în traistă (trăistași). Se folosea ca mijloc de probă în procesele de stabilire a hotarului. Cei ce erau supuși probei jurau că vor arăta adevăratele hotare și înconjurau acele terenuri având asupra lor brazda de pământ. Popoarele antichității, și geto-dacii printre ele, priveau pământul ca o divinitate cu puteri purificatoare atât în sens material cât și spiritual. În acest ultim sens exista credința că pământul îi ajuta pe cei ce spun adevărul și îi
OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340705_a_342034]
-
ultim sens exista credința că pământul îi ajuta pe cei ce spun adevărul și îi pedepsește pe cei ce jură strâmb. Astfel au pătruns expresiile să-i fie țărâna ușoară și nu-l rabdă pământul . Există un dublu simbolism judiciar: brazda e zeitatea pământului, iar capul e cea mai importantă parte a corpului. Sub influența religiei creștine, această probă s-a spiritualizat, locul brazdei fiind luat de evanghelie, iar după apariția statului feudal, proba dobândește caracter de clasă întrucât ea era
OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340705_a_342034]