844 matches
-
lungi), eseuri și călătorii (Apele înguste - 1976, Forma unui oraș - 1985), poeme în proză (Libertate mare - 1946), teatru (Regele pescar - 1948), precum și studii și critică literară (ca Suprarealismul și literatura contemporană - 1949, Julien Gracq fiind un apropiat al lui André Breton, apoi, în afară de citata Literatură pentru stomac, Lettrines 1, reunind texte scrise între 1954 și 1967, Lettrines 2, cu texte elaborate între 1966 și 1973, Citind scriind - 1980) etc. Chiar dacă, în ultimii ani, nu a mai apărut nimic sub semnătura sa
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]
-
mîna-n foc pentru inspectorii de poliție? Știutorii, cu simțul lor strategic infailibil, se infiltraseră în mod sigur și în brigăzile de forensics. Dosarul afacerii "Schimbarea", cu miile lui de pagini, se conforma punct cu punct cu manifestul suprarealist al lui Breton, apărut cu zece ani în urmă: "L'homme, ce reveur definitif..." Doi ofițeri tineri, ce conduceau alternativ cercul literar al poliției și scriau ei înșiși versuri, unul în maniera lui Auden, iar celălalt a lui e. e. cummings, au fost
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stranii, - îi auzeam uneori răcnind și-njurînd în spatele blocului - și, deși Herman era blândețea însăși, când își așeza palma pe creștetul meu tresăream, iar mama mă trăgea înspre ea. El însă nu-și lua mâna de pe părul meu tuns scurt, cu breton, și, dacă liftul era tocmai la șapte, putea rămâne așa mai bine de un minut. Între timp ne privea, în umbra scării, ară-tîndu-și pe sub sprâncene ochii foarte, foarte albaștri, cu fruntea-ncrețită de efortul de a privi drept. Fața-i
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
puțoi coșos, cu mutră de oltean cobilițar, pirpiriu și complet cretin, jucător de fotbal. Venise doar cu o zi înaintea mea. După o căzătură pe teren, începuse să-i curgă sânge dintr-o ureche. Se trezise noaptea cu perna roșie. Bretonul, ochii mici și rotunzi, gura fără buze și acneea ubicuă îi dădeau mina clasică a "netrebnicului" din vechile filme cu cruciați și centuri de castitate. Era în investigații, la fel ca tânărul drăguț și bine crescut de lângă el care, pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trebuia să se ridice pe vârfuri ca să-și vadă și cravata. Mai toți copiii erau mai înalți decât el, în afară de cei ai doamnei Marconi de la trei, Cristi și frati-su. Era tuns foarte scurt, doar în față avea un mic breton. Ciudat că fetele puteau să poarte părul lung, pe când băieții erau tunși tot timpul. Dar erau o grămadă de diferențe-ntre ei, și la haine, și la urechi (fetele aveau cercei), și la păr. La-ncepu-tul anului venea asistenta medicală și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în spiritul lor și trebuiau duse mai departe. Cu mare drag îmi aduc aminte de o scenă ușor comică și-un dialog infantil, nevinovat. Cred că aveam șapte ani, Adi trei ani. Eu slabă, tenul ușor măsliniu, tunsă scurt cu breton și vizibil temperamentală, Adi mic, gras, ten deschis și păr blond, fire docilă, cooperantă. Era ceva din parabola „pat și patașon<footnote mic și îndesat footnote>”. Tot încerca să se urce pe tricicleta sa și-n neputința aceasta repetată îmi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în spiritul lor și trebuiau duse mai departe. Cu mare drag îmi aduc aminte de o scenă ușor comică și-un dialog infantil, nevinovat. Cred că aveam șapte ani, Adi trei ani. Eu slabă, tenul ușor măsliniu, tunsă scurt cu breton și vizibil temperamentală, Adi mic, gras, ten deschis și păr blond, fire docilă, cooperantă. Era ceva din parabola „pat și patașon ”. Tot încerca să se urce pe tricicleta sa și-n neputința aceasta repetată îmi ceruse sprijinul : Mariana, nu pot
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
tot în 1941. Publicul cititor a fost șocat nu numai de noutatea estetică a romanului, ci și de limbajul criptic, ceea ce dă naștere la multe interpretări. Nu întâmplător, credem, capodopera prozei persane a stârnit interesul și entuziasmul părintelui suprarealismului, André Breton, după traducerea în franceză. Calitatea esențială a Bufniței oarbe e că nu seamănă cu nici o operă din literatura universală. Ea nu se poate înscrie în nici o tipologie sau serie epică. Paradoxal, autorul se hrănește cu arhetipurile culturii vechi persane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
noi șlagăre și semnul de pe sarcofag - arcul de deasupra ochiului care se pierdea în pleoapa de jos într-o linie paralelă - îl găsisem pe chipul unei fete din Florența. Era subțire, avea ochi de culoare închisă și mă privea pe sub bretonul care-i cădea pe frunte, surâzând. Privirea ei, buzele ce lăsau să se vadă strălucirea dinților, felul în care alerga spre plajă și intra în valuri trezeau în membrele mele o efervescență de bule mărunte și pișcătoare, din care țâșnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
internat la Berck. În vara și toamna anului 1934, Blecher, aflat la tratament la Brașov, publică, În revista locală Frize, aforisme și traduceri din Apollinaire și Richard Arlington. Îi apăruse deja la Paris, În revista de avangardă a lui André Breton, o prozopoemă scrisă direct În franceză. Tot În această perioadă, debutează editorial cu volumul de poezii Corp transparent, În manieră suprarealistă. Întâlnirea la Brașov, În 1934, cu Geo Bogza suscită În Blecher „noi elanuri de viață și binefăcătoare tensiuni interioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Desenează el Însuși și pictează suprarealist. Pasionat de muzică, rămâne Îndelung lângă patefon, ascultând Bach. Întreține o bogată corespondență, nu doar În țară, cu Sașa Pană, Sebastian, Baltazar, Geo Bogza, Lucia Demetrius, Marietta Sadova, ci și În străinătate, cu André Breton, Micheline Fondane, André Gide, Léon-Paul Fargue, M.Heidegger, Ilarie Voronca... Blecher era făcut pentru comunicare umană: scrisul său caută să restabilească un contact esențial, dincolo de ceea ce știa demult despre imperfecțiunea releelor noastre de comprehensiune și fără a renunța, nici țintuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pronosticuri. Ceea ce ne trebuie nouă acum, ca în multe alte situații, e răbdare și optimism prudent. Da, spuse ea. Încerc. —Spune-mi cu ce te ocupi tu. Buzele ei îl îngânau, în timp ce-l privea absentă. Slujba ta. — Oh! Își apăsă bretonul cu mâna dreaptă. Sunt agent de relații cu clienții la... Se opri, mirată de propriile cuvinte. De fapt, sunt între slujbe. Șefii tăi te-au dat afară? Din cauza asta? Genunchiul ei pedala pe sub masă ca la o mașină de cusut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
arțar ale ușii dormitorului, ajungând până la urmă la urgență, cu trei oase rupte la mână. Și mai fusese și ziua aceea când o Joan Schluter isterică încercase să-i reteze buclele fiului ei, după ce Mark și Cappy se certaseră din cauza bretonului lui. Băiatul de șaptesprezece ani explodase, dând cu piciorul în aragaz și amenințându-și ambii părinți că-i va da în judecată pentru că-l maltratau. De fapt, chiar și Capgrasul avea un oarecare precedent. Timp de trei ani, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca amintire la Oarba de Mureș, sfârtecat de un glonț dum-dum. Tot în picioare, dar în fața biroului, ofițerul de legătură sovietic, căpitanul Licavkin Alioșa. Scund, slab, cu mustață neagră, asemănătoare cu cea a "tătucului tuturor popoarelor", ce accentuează paloarea obrajilor. Bretonul scurt marchează distinct fruntea albă acoperită cu ridurile fine caracteristice vârstei de 30 ani. Poartă un veston de culoarea ierbii ofilite și pantalon în aceeași nuanță, largi până la genunchi unde se îngustează și intră în cizme. Uniforma este dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rochie albă, de stofă groasă, lungă, cu părul lung și negru, abanos, și la o gleznă cu brățară. Căram ceva, o greutate pe cap, și în jurul meu zburdau mulți copii, toți cu hăinuțe de stofă albă, tunși foarte caraghios, cu breton, toți foarte veseli și vorbăreți. Am văzut totul foarte clar, mai mult timp, apoi am știut unde e poteca pe care urma să coborâm și că mai jos vom vedea copaci cu scoarță albă... Apoi am fost câțiva ani la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
viața mea e independentă de a ei, alături de a ei. Ar fi lamentabil, chiar dacă aș avea zece ani mai puțin. Experiența trecutului este concludentă (Pathemata - mathemata 3, zice un filozof al lui Diogen Laerțiul!...) ...Emilica, cu coada pe spate, cu breton galben pe frunte și cu șorțul negru pe rochița cenușie. Era de zece ani, ca și tine. (N-ai fost deloc tardiv!) Treceai pe la poarta școlii primare, de două ori pe zi, înfrigurat de emoție. Credeai că te privește tot
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de școală. Profesorul de grecește, tip original și întotdeauna băut, care, imperturbabil și nedezmințit o singură dată, striga la catalog "Bolohan" în loc de Balaban, "Dihanie" în loc de Divani, "Rus oof! vițiu" în loc de Rusovici, și așa de la A până la Z, afară de unul cu breton pomădat pe frunte, pe care-l numea Marița de la Morile de vânt (cartierul galant al tîrgului): ori profesorul de chimie, care exploda un "uașcă" (va să zică) după fiecare trei cuvinte, nu aveau pentru doamna Timotin realitatea pe care le-o cunoșteam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
micul dejun. Asta mi s-a părut cam bizar. „Cred că vrea să te spovedească“, a fost de părere soră-mea. „Imposibil“, i-am răspuns eu. „Vreau doar să-i cer un sfat.“ „Vom vedea !“, a surâs mari, ciufulindu-mi bretonul, ceea ce mă irită de data asta mai puțin decât incertitudinea. În ziua stabilită m-am sculat dis-de-dimineață și am plecat, cu inima bătând să-mi sară din piept, spre casa mare și frumoasă, înconjurată de mușcate și trandafiri, a preotului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Una era Violeta, șatenă, cu ochi albaștri și pălărie asortată, iar alta Lăcrămioara. La un moment dat descoperisem că cineva le-a scris numele „în frunte“ (mă rog, nu tocmai în frunte, ci mai sus, dar dacă le pieptănai bine bretonul și le chinuiai îndeajuns, cu puțin noroc puteai desluși câteva litere scrijelite-n plastic). Mai existau (nu tocmai simultan) următoarele: un cal roșu cu roți negre în loc de copite, doi urși, o maimuță în carouri cu salopetă și moacă debilă căreia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Și iată că rugăciunea lui recentă e uitată complet, căci matroana spune: ― Pe care-o vrei tu, scumpete, iar privirea lui Lefty trece peste cercheza blondă cu ochi albaștri, peste americanca mușcând sugestiv dintr-o piersică și peste mongola cu breton. Ochii lui continuă să caute, oprindu-se pe o fată tăcută din capătul Îndepărtat al divanului, o fată cu ochi triști, cu ten perfect și cu păr negru, Împletit În codițe. ― Orice sac Își are peticul, spune matroana În turcește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era Într-o dispoziție mai veselă, făcea piruete leneșe, parcă În acompaniamentul cutiei mele muzicale, pe care o aduceam Întotdeauna cu mine pe acoperiș, să-mi țină de urât. Avea un păr lung, de un blond foarte deschis, tuns cu breton, și pentru că nu o vedeam niciodată În timpul zilei, am decis că era albinoasă. Dar mă Înșelasem, pentru că Într-o după-amiază a apărut În plin soare ca să recupereze o minge care ajunsese pe terenul nostru. O chema Clementine Stark. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
grozav domnul da Silva. Ne trata cu o seriozitate deplină, de parcă noi, elevele de clasa a opta, puteam lămuri În timpul celei de-a cincea ore un aspect pe care Învățații Îl dezbătuseră secole de-a rândul. Ne asculta ciripitul, cu bretonul intrându-i În ochi. Când vorbea el, o făcea În fraze complete. Dacă ascultai atent, puteai să auzi liniile de pauză și virgulele din vorbirea sa, ba chiar și semnele de două puncte sau punct și virgulă. Domnul da Silva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care 147 nu trebuie să le cauți într-un recital de pian. Limbajul Monicăi este simplu, lucrurile trec direct în cuvinte: "O cană cu zmeură / ochelari de soare să văd lumina galbenă / ca înainte de ploaie / fratele meu dus la grădiniță / bretonul tăiat". Benjy văzând totul și neînțelegînd nimic. Refrene puerile în Orășelul Copiilor din Brașov: "unu, un Moș Crăciun se legăna / doi, doi Moși Crăciuni se legănau - trei, trei Moși Crăciuni se legănau / patru, patru Moși Crăciuni se legănau / cinci, cinci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dus, s-au consumat, au expirat, s-a ales praful de ele, li s-a pus cruce, gata. Bunăoară, unul din lucrurile care intră în categoria asta ar fi părul meu, pe el chiar că l-a mâncat gaia, din bretonul care-mi atingea sprâncenele prin clasele primare (așa cum era el, lins și stupid, moale și bleg), din chica care se strângea la spate în coadă de rândunică, răsfrântă peste gulerul cămășii, din perciunii lungi care-mi mai mascau urechile clăpăuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o surpriză Carlei ducându-se devreme acasă, să nu-i mai reproșeze nimic. Aruncă o ultimă privire prin mulțime, când instantaneu observă o frumoasă fată ce Înainta greu datorită aglomerației, privind În toate direcțiile. Blondă, părul oxigenat, tunsă scurt cu breton Îl privea surâzător.Purta un mantou de un profund negru croită de un profesionist de clasă În așa fel, Încât Îi scotea În relief tinerețea trupului, oferind privirilor o distinsă eleganță!! În ce privește ochii...? Încremeni de uimire...! „O tu, benefică natură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]