1,006 matches
-
16 noiembrie 1952, am fost transferat În lagărul de muncă forțată de la Coasta Galeș, unde am stat până la 26 aprilie 1953. Aici era cunoscut un tratament inuman specific gulagului comunist, aplicat de comandanții lagărului, Șerban și Dincă Ion, precum și de brigadierii Solomon și Dorneanu Ștefan și studentul reeducat Grămadă din Cluj. La un moment dat, am ajuns In brigadă condusă de numitul Chirondojan, acelasi individ care Imi persecutase părinții, pe când era activist de partid În comuna Stănișești, de lângă Burdusaci, unde aceștia
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
decât 40 de ani de-atunci!... incidentul nicolae blaremberg-george san marin în ziua de 26 mai un mare scandal emoționează toată societatea bucureșteană. La Șosea, avocatul și om[ul] politic Nicolae Blaremberg, pe când stătea în trăsură, a fost lovit de către brigadierul de călărași George San Marin, cumnatul lui Constantin Stoicescu, mai târziu ministru liberal. Iată cum și de ce s-a petrecut agresiunea, după declarațiunea părților și martorilor. George San Marin, în etate de 23 ani, erea un om de o putere
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
număr mare și, de câte ori se deschide ușa sălii, dă năvală spre a intra. în timpul dezbaterilor s-au mai asociat spre a lua apărarea lui Blaremberg și advocații I. Lahovary, Nicolae Ionescu, C. Dissescu etc. După nesfârșite pledoarii, tribunalul condamnă pe brigadierul George San Marin la 2 ani închisoare și 2000 lei amendă, iar pe Constantin Stoicescu la 3 luni închisoare. Femeii Anica Scorțeanu, pe care San Marin a bătut-o și i-a stricat obiectele, îi acordă 1 000 lei despăgubiri
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
din parohia Bâcu-Frenciugi . Preotul Th. Ciobotariu (1938-1939), suplinitor. Preotul Constantin Popescu (1 aprilie 1939 - 28 iulie 1963 ) Născut la 8 februarie 1913, În localitatea Scânteia din județul Iași, fiind al doilea din cei șase copii ai familiei. Tatăl său era brigadier silvic, iar mama casnică. A urmat școala primară În satul natal, după care s-a Înscris la Seminarul Teologic de la Huși, urmând exemplul fratelui său Gheorghe. În vara anului 1935, după absolvire, se căsătorește cu tânăra Învățătoare Agripina Cozma din
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
a sosit un alt lot de la Gherla, în care s-au regăsit Emil Sebeșan, Ion Voin, Ioan Cerbu, Cornel Melinte, Mihai Nițulescu, Francisc Ciura, Nichifor Vereșmorteanu ori Octavian Potra. Toți aceștia țineau legătura cu Octav Botez, care era ajutor de brigadier. Maximilian Sobolveschi a fost transferat de la Brașov la Canal pe 21 februarie 1951 și a fost repartizat împreună cu Prisăcaru la Peninsula, în brigada 21, unde i-a reîntâlnit pe Leonard Gebac, Constantin Sofronie, Ion Bogdănescu, Coriolan Gherman, Gheorghe Roșca și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nu aveți drept la scrisoare, pachet și vorbitor; veți face numai voi doi corvezile brigăzii; dacă nu faceți norma, veți primi rația de mâncare redusă etc. Sunt menționate bătăi cumplite în jurul lui 15 iulie 1951, la care au participat toți brigadierii și pontatorii. După modelul preluat din Pitești, s-a găsit și un pretext pentru începerea bătăii: Pompiliu Lie, care era pontator, ar fi fost lovit de un deținut de la brigada 18; Lie și Bogdănescu au reclamat comandantului lovitura, dar și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Enăchescu, Octavian Voineanu, Lie, Lupașcu, Bogdănescu, Ștefan Roșeanu, Ion Petrică, Prisăcaru, Burculeț, Ilie Țăranu și Soroiu. După bătaie însă, dar și în zilele următoare, celor maltratați li s-au cerut informații despre activitatea lor, majoritatea luate de Lie în camera brigadierilor. La câteva zile de la această bătaie, doctorul Ion Simionescu a fugit din grup și nu s-a oprit la somație. A fost astfel ucis de un ostaș. La o săptămână de la moartea sa, au început să se facă anchete în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în scurt timp, când Bogdănescu și Grama au fost mutați din colonie. Și la Canal, implicați în acțiune au fost atât comandantul, care era la curent cu bătăile, cât și ofițerul politic Chirion. Una dintre victime spune că Chirion și brigadierul Pompiliu Lie (fost student la Medicină în Cluj) hotărau cine să fie adus noaptea la brigăzi pentru a fi torturat. Pentru a acoperi strigătele celor maltratați, cei din brigăzi puneau pături la ferestre și cântau la acordeon, fără prea mare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fiind centralizate de către Octav Botez. La începutul lui mai 1952, Ion Voin, Ioan Cerbu și Cornel Popovici au fost transportați pentru anchete la Jilava, unde l-au găsit pe Grama. Se pare că motivul mutării lor se aflase deja, întrucât brigadierul Andrei Balla l-a ironizat pe Voin atunci când acesta i-a spus că a fost sincer în acțiunile sale. Acțiunea de la Canal nu s-a putut intensifica prea mult din cauza specificului coloniilor de muncă, unde primordială era îndeplinirea normei. Bătăile
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
decembrie 1949 a fost trimis la camera 4-spital, alături de Pătrășcanu, Coriolan Gherman, Maximilian Sobolevschi și Vasile Andronache, tot ca agresor. A mai activat și în camera 3-parter prin martie 1950. Totuși, și-a revenit treptat la Canal, unde a fost brigadier. Se pare că în septembrie 1951 a plecat de la Peninsula, însă nu există informații despre destinul său după eliberarea din închisoare. Gheorghe Calciu (pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa) Unul dintre cei care l-au cunoscut în închisoare îl descrie ca fiind un
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
informațiile obținute de el ajungeau în cele din urmă la Octav Grama, pe filiera Mircea Târnoveanu-Octav Botez. În septembrie 1951 și-a dat seama că Grama a fost luat pentru cercetări, așa că a schimbat destinatarul informațiilor, prezentându-i-le prim-brigadierului Vladimir Bakovschi, care ținea legătura cu administrația. Prin martie 1952 a încetat orice fel de activitate, fiind probabil dezaprobat de ceilalți deținuți, care aflaseră de la o fostă victimă de-a sa din Gherla că obișnuia să bată. În mai 1952
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ferit de activitatea de informare până pe 5 iunie 1951, când a fost numit pontator la brigada 23 B, la sugestia lui Bogdănescu. Din această funcție a fost obligat să participe la marile bătăi din luna iulie 1951, alături de toți ceilalți brigadieri și pontatori. Afirmă că pe 4 septembrie 1951 a plecat din colonie spre Poarta Albă, iar mai târziu a fost mutat disciplinar la Aiud. Implicat și condamnat în procesul deținuților, executarea sa poate avea ca motiv real cunoștințele temeinice despre
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
își pune cenușă în cap, conștient de faptul că a semnat pactul cu diavolul roșu și, ce-i mai grav, l-a respectat și slujit cu un nemăsurat talent. Drum fără pulbere narează construirea cu entuziasm și eroism socialist, de brigadieri, utemiști etc., îndrumați de partid și oamenii lui, a Canalului Dunăre-Marea Neagră și este o uriașă minciună, scrisă atît de bine încît devenea credibilă pentru cititori. Acum, dl. Dumitriu recunoaște că știa cîți (și nu mai spunem cine) din floarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o condiție: trebuie să lucrezi foarte bine. Din mărturisirea lui putem conchide: s-a conformat întocmai, a fost un torționar model, de-o incredibilă ferocitate. Introdus în spațiul concentraționar, la Tașaul, Capul Midia, își intră în rolul de politruc, numește brigadieri peste deținuții politici aduși în lagăre pentru exterminare, între care un țigan, Stăngiucel Marin, zis și Hercules, care s-a dovedit, cum afirmă Țandără, unul dintre cei mai buni torționari, cei mai puternici torționari ai penitenciarelor. Pachetele primite de politici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
paranoic, nu schizofren, nu mai știu ce eram, lucram la disperare, trăiam bine, așa vedeam eu, și ăștia erau dușmanii poporului, trebuia să-i lichidăm". Un licăr de conștiință îl îndeamnă la un gest disperat. Taie cu cuțitul un alt brigadier din lagăr, cu speranța că va scăpa de a mai fi dus la numărul 9. Este prins și legat în fiare, dar pentru puțină vreme. Va veni personal Alexandru Drăghici care-i luase locul mazilitului Teohari Georgescu și-l va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și mi-a spus: Măi, băiețele, e păcat să-ți distrugi tinerețea așa. L-am spus imediat la comandant. De ce l-am spus? Deci vreau să spun că era de la mine, nu că ne învățau ei. Se organizau, totuși, cu brigadierii, ședințe de îndoctrinare? Dar s-au dat și filme, ca să se prindă răutatea de noi. Lucru ăsta se făcea, să știți. Făcusem o baracă, repede, se făcea totul repede, în cîteva zile, fiindcă erau mîini multe de lucru, și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au dat și filme, ca să se prindă răutatea de noi. Lucru ăsta se făcea, să știți. Făcusem o baracă, repede, se făcea totul repede, în cîteva zile, fiindcă erau mîini multe de lucru, și au adus filmu ăsta pentru toți brigadierii. El era pentru toată colonia, dar în special brigadierii trebuiau să-l vadă și să se umple de ură pentru cei care se aflau în colonie. Acolo în film era Antonescu cu o parte din generali din cei veniți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noi. Lucru ăsta se făcea, să știți. Făcusem o baracă, repede, se făcea totul repede, în cîteva zile, fiindcă erau mîini multe de lucru, și au adus filmu ăsta pentru toți brigadierii. El era pentru toată colonia, dar în special brigadierii trebuiau să-l vadă și să se umple de ură pentru cei care se aflau în colonie. Acolo în film era Antonescu cu o parte din generali din cei veniți în colonie, cu săgeți îndreptate spre ei. Ni-i arătau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Sovietică, ce au căutat peste Nistru? A aparținut vreodată României Nistru? Voi ați învățat geografie, ați învățat istorie, a aparținut Nistru României?", ne întreba pe noi. Majoritatea nu învățase nici istorie, nici geografie. Că nu punea un om cu cultură brigadier. Nu pun la socoteală ce s-a făcut la Galeșu, că aici nu erau brigadieri dintre ei. Ce s-a făcut la Galeșu? Acolo s-a găsit metoda, să se pună oameni culți ca brigadieri, adică dintre ei. Era unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ați învățat istorie, a aparținut Nistru României?", ne întreba pe noi. Majoritatea nu învățase nici istorie, nici geografie. Că nu punea un om cu cultură brigadier. Nu pun la socoteală ce s-a făcut la Galeșu, că aici nu erau brigadieri dintre ei. Ce s-a făcut la Galeșu? Acolo s-a găsit metoda, să se pună oameni culți ca brigadieri, adică dintre ei. Era unul, Petrică Gîrliceanu, care lucrase la kilometru 31. La ședințe participam și eu cu ei. Le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
punea un om cu cultură brigadier. Nu pun la socoteală ce s-a făcut la Galeșu, că aici nu erau brigadieri dintre ei. Ce s-a făcut la Galeșu? Acolo s-a găsit metoda, să se pună oameni culți ca brigadieri, adică dintre ei. Era unul, Petrică Gîrliceanu, care lucrase la kilometru 31. La ședințe participam și eu cu ei. Le mai dădeam idei, că eram inventiv. "Cum, dom'le, eu pe generalul Mocinski am putut să-l corup, și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Era unul, Petrică Gîrliceanu, care lucrase la kilometru 31. La ședințe participam și eu cu ei. Le mai dădeam idei, că eram inventiv. "Cum, dom'le, eu pe generalul Mocinski am putut să-l corup, și dumneavoastră nu puteați? Pune brigadier dintre ei, nu unu de drept comun, să se omoare ei între ei. Da nu puneți din căpetenii, vîrfuri, cum ar veni. Puneți de mai de jos, decît să fie deținut politic". Și s-a întîmplat și așa. A mers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-su poate să omoare?". Și mi-a dat dreptate că așa e. Nu trebuie să mergi pe premisa că numai ăla care a omorît poate să omoare. La Capu Midia, acolo, cînd era comandant Zamfirescu, spunea: Bă, trebuie să punem brigadier de la drept comun, că ai lor nu fac ce trebuie. Lasă-i dom'le, că să vezi dumneata că, dacă e de-ai lor, mai ai dracu' se fac. Să vezi dumneata ce iese. Că el cerea brigadieri de la drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să punem brigadier de la drept comun, că ai lor nu fac ce trebuie. Lasă-i dom'le, că să vezi dumneata că, dacă e de-ai lor, mai ai dracu' se fac. Să vezi dumneata ce iese. Că el cerea brigadieri de la drept comun, fiindcă zicea că n-are ce-i trebuie". Întrebat dacă urmărește Memorialul durerii, recunoaște că nu prea se uită. "Știți din ce cauză? Să vă spun de ce. Păi ei, săracii, nu-i vedea nimeni cînd murea. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Grupul lui Gavrilă Ogoranu a fost decimat pas cu pas. Securitatea, pentru a reuși operația de lichidare a luptătorilor, trece, în 1954, la o masivă recrutare de informatori. Sînt folosiți prin intimidare, anchete, șantaj și violență notarii, paznicii de la cabane, brigadierii silvici, pădurarii, poștașii, preoții, călugării. Fiecărui luptător îi corespundea o rețea informativă de peste o sută de persoane" (L.H.L). Luptătorii lui Ogoranu, dar nu numai ei, erau prezentați drept bandiți și simpatizanți legionari. Adevărul este că ei nu erau afiliați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]