833 matches
-
o mînă de cărți de joc albe și albastre pe verso-ul cărora se afla cuvîntul BICICLETĂ, și multe fotografii. Într-una dintre ele, l-am văzut, cu capul În jos, pe un Jerry mult mai tînăr, cu părul scurt brunet și buza superioară răsfrîntă, ca a lui Henry Miller. Stătea la o masă acoperită de hîrtii. Întrerupt din scris, cu stiloul Încă lipit de hîrtie, ridicase privirea și zîmbea forțat. Avea dinții albi. Cel bătrîn și cărunt a zîmbit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că erau totuși vremuri frumoase, și Îmi face plăcere să-mi aduc aminte de ele; uneori, mă joc cu ele și Încerc să extrag din substanța lor tristețea, bătrînețea și singurătatea. Îl fac pe Jerry tînăr din nou, cu păr brunet și ondulat și dinți albi, ca În fotografia În care zîmbea. Și sîntem amîndoi afară pe strada Cornhill și zburăm deasupra Bostonului și peste fluviul Mississippi și peste Munții Stîncoși și ajungem Într-un bar sau Într-o cafenea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cred că fusese o femeie Înaltă pe timpuri, Însă acum era extrem de cocîrjată. Arătau ca dintr-un basm, și am lăsat-o pe mamă să-mi intre În gînduri, ca Bătrîna din povești. Cu ei se afla și un tip brunet, mai tînăr Însă nici el tînăr În adevăratul sens al cuvîntului, și care cred că era fratele lui Jerry, fiindcă și el avea căpățîna mare, și l-am numit Fiul mai tînăr. Tatăl avea o figură extrem de distinsă, era Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
remarcabilă voce de alto, Înclinație pentru filosofie; Ana (Anișoara)H., bănățeancă, frumoasă tare, afectuoasă, sociabilă, cu multă putere de dăruire; Serafima (Sima) H., bănățeancă, frumoasă, blondă cu ochii verzi, inteligență Înclinată spre pozitivism, caracter ferm; Anastasia (Sica) M., basarabeancă, frumoasă, brunetă cu ochi verzi, migdalați, sensibilă, eleganță plină de distincție; Nina M., cea mai frumoasă din grup, o perfecțiune fizică, fire tăcută, retrasă, nevoie de afecțiune; Angela-Elena T., moldoveancă, blondă, un păr bogat, cu totul ieșit din comun, o adevărată splendoare
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
întâlnire cu niște prieteni și cunoscuți de la care nu pot lipsi. La întâlnire, după câteva minute. Un amic, întârziat și pontos, intră în localul în care ne aflăm. Dă mâna cu alt amic, brunet de fel și cu simțul umorului. Brunet am spus, dar fără să vreau să sugerez altceva: nu, acest amic nu-i de etnie romă. Celălalt însă, întârziatul și pontosul, dă mâna cu brunetul și-i spune: „La mulți ani, băi, de ziua ta!“. La care brunetul cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
pana-corbului și pe surorile tale cu fuste largi. Defilează pe-afară. Fugi, poate-i prinzi.“ Râsete, hăhăieli. Ironie acidă, fără doar și poate. Ce poate fi mai umilitor decât să sugerezi, într-un mod atât de subtil, că amicul brunet ar fi rom? Noroc că amicul are și simțul umorului. Seara, în fața televizorului. Reportaje de la sărbătoarea romilor. Un reporter îl chestionează pe un etnic rom cu privire la Holocaust. Intervievatul răspunde: „A fost bine, atunci. Da, da, tare bine“. Ce comic, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
cameră numai pe Leej, Femeia Prezicător. Ea se oprise pe loc și-acum se uita direct la el. Pe fața ei destinsă, cu trăsături plăcute, se citea un ușor zâmbet. Leej, femeia care ghicise viitorul, de pe planeta Yalerta; Leej cea brunetă, care i-ar fi putut spune câte ceva despre ceea ce-i rezerva viitorul. Tocmai când el se gândea la lucrul acesta, ea-și mișcă buzele și spuse: - Se întrevede o perioadă de aproximativ douăsprezece minute după ce pleci de aici, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
s-a oprit și ea, a ezitat, dar s-a îndreptat spre mine, ieșind tot mai mult din ceață. Când a fost la un pas de mine, fumuri și pâcle aburii i se roteau încă în jurul trupului. Era o femeie brunetă, la vreo treizeci de ani, cu ochii puternic machiați, prelungiți cu o coadă de dermatograf negru unsuros. Purta o haină de blană cu glugă și cizme cenușii. Ne-am uitat unul la altul ca două ființe aparținând unor regnuri diferite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bolnavii, se plimbau de colo-colo oameni îmbrăcați de stradă, poate dichisiți ceva mai cu grijă decât de obicei, așa cum eram și eu cu tata. Mama nu era în curte, nu se putea ridica din pat. Surorile și câte un doctor brunet, în bluză albă cu mâneci scurte, treceau grăbiți de la un pavilion la altul. Am urcat niște scări de ciment, în spirală, posomorâte și reci, pe lângă niște pereți vopsiți cu ulei vernil. Am deschis o ușă mare, cu glasvand, și am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
închipuiam cum ar putea arăta un prieten al lui. Când am deschis ușa, strigătele s-au intensificat brusc. Cel care țipa era, firește, musafirul, un tânăr cam de vârsta lui Egor, dar care-i venea doar până la brâu. Era foarte brunet și purta, lucru rar pe vremea aceea, cărare într-o parte. N-am înțeles cum îl chema, dar părea să fi fost un student. Nu putea probabil să discute decât pe tonul acela. S-a oprit doar o clipă, când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din perete, mai o șurubelniță găsită sub pat, ca într-un episod din MacGyver. De atunci, cu mouse-ul în dreapta, am început să mă închid singură în astfel de odăi, de fiecare dată când aveam chef să-mi bat amuzată căpșorul brunet. Escape the room. Țelul suprem. Când ai însă de a face cu 99 de încăperi, lucrurile ies din tiparul obișnuit. În primul rând, pentru că sunt 99, ceea ce te înspăimântă și descurajează încă de la început. Apoi pentru că nu mai există cuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
reprezentări simbolice ale feminității, spune un tip, pe un ton de scuză. Ovarele sînt simbolul fertilității, ochiul Înseamnă Înțelepciune, copacul simbolizează mama natură... — Ideea e că aceste imagini pot fi folosite pentru o Întreagă gamă de produse, spune o femeie brunetă, aplecîndu-se ușor În față. Băutură energizantă, linie vestimentară, parfum... — Piața țintă răspunde bine la imaginile abstracte, adaugă Tipul cu Ochelari fără Ramă. Studiul de piață a arătat că... — Emma. Jack mă privește din nou. Tu ai cumpăra o băutură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-o În noaptea aia. — Am văzut fotografiile. Dumnezeule, nu-ți mai puteai da seama nici dacă fuseseră sau nu oameni. Tu lucrezi la datele despre Lefferts, corect? Ed se uită pe fereastră. O fată drăguță Îi făcea semn cu mîna. Brunetă, hispanică - semăna cu Inez Soto. — Corect. — Și? — Și am pierdut o zi Întreagă la San Bernardino, dar n-am ajuns nicăieri. Femeia stătea cu mama ei, care era pe jumătate tranchilizată și n-a vrut să discute cu mine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aceste contradicții? — Iisus Hristos În persoană! — Nu, domnule White. Pierce Morehouse Patchett. — Lux te-a modificat și pe tine ca să semeni cu Veronica Lake? Lynn Își mîngîie părul. — Nu. Am refuzat. Pentru chestia asta Pierce mă adoră. În realitate sînt brunetă, dar În rest așa arăt eu. — Și ce vîrstă ai? — Luna viitoare fac treizeci de ani și o să-mi deschid un magazin de Îmbrăcăminte. Vezi cum se schimbă vremurile? Dacă ne Întîlneam peste o lună, nu m-ai fi cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
replică potrivită. Lynn Îl luă de braț. — Mă bucur că te-ai gîndit la asta și Îmi placi. Iar dacă aștepți În dormitor, o să mă curăț și de Veronica, și de acel bancher de investiții. *** Se Întoarse la el goală, brunetă și cu părul Încă ud. Bud se sili să acționeze Încet, să nu se grăbească cu sărutările, de parcă Lynn ar fi fost o femeie singură și tristă, pe care Își dorea să o iubească pînă la moarte. Femeia Îi susținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un foc de armă. Bud White pășea spre mașina lui. Jack se Îngropă În scaun. Mașina plecă. Trecură cîteva secunde și o altă bubuitură de ușă ca un foc de armă. Aruncă o privire rapidă: Lynn Bracken, de data asta brunetă, ieșea din casă. Se duse la mașină și intră pe Los Feliz, lunînd-o spre est. Jack o urmă pe banda din dreapta, ținîndu-i trena. Traficul matinal era slab, dar femeia era prea concentrată ca să-l vadă. O ținu tot spre est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din jur se făcea tot mai neagră. Mickey Cohen, 1953, de ce ai fugit...? Sfîșie vălul pentru acel nume. Țipete care Îl făcură să se cuibărească În ceva moale. Peste tot În jurul lui fotografii ale lui Lynn. Lynn, blondă și curvă, brunetă și ea Însăși. Lynn despre legătura lui cu Inez: „Poartă-te frumos cu ea și scutește-mă de detalii“. Lynn scriind În jurnalul ei, pe care el se sfia să-l citească, pentru că știa că Îl are la degetul mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trebui să te uiți și tu. Lasă asta. Tu adu-mi femeia. Femeia la cinci ani după arderea dosarelor: Lynn Bracken sorbea dintr-un ceai la Al Wong’s. Jack o privi prin vitrină. Încă Îți tăia răsuflarea. Acum era brunetă, o frumusețe de treizeci și cinci de ani care atrage privirile. Ea Îl văzu. Jack simți că-l ia cu frisoane: dosarul lui. Ea ieși. Jack spuse: — N-am vrut să se-ntîmple așa ceva. Dar nici n-ai făcut nimic ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
această fotografie, îi dă lui Cioran semeția privirii sale? În prezența cui ființa lui pare că a împrumutat ceva din vigoarea zeului la piciorul căruia se află? Ascuns pe jumătate de glezna acestuia, se desprinde, abia sugerat, chipul unei fete brunete. Profilul este luat în racursi, părul coboară pe frunte și se prelinge peste tâmple, acoperind o parte a obrazului. O simplă sugestie, spuneam, mai degrabă semnalarea unei prezențe. Linia vagă, și ea estompată, este a unui profil surprins din ultimul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numai Othello, de îndată ce aplauzele s-au încheiat, le salută pe majestățile și pe altețele lor și îmi dă cuvântul. În timp ce vorbesc, mă gândesc dacă am voce de bariton sau de bas. Trebuie să verific și asta. Urmează Alteța Sa. E înalt, brunet și își potrivește, ridicîndu-l mult, microfonul. I se adresează de fapt Regelui. Noi ceilalți, cei de pe scenă și cei din sală, sîntem doar martorii privilegiați ai acestei adresări. Vorbindu-i Regelui, cu profilul stâng către sală, cu cel drept către
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sub semnul acestui etern malentendu care însoțește "meseria" noastră și pentru care Cioran plătise cu "sînge și lacrimi". Eram la o petrecere, tocmai mă pregăteam, într-un colț al salonului, să mușc dintr-o chiftea arămie, când apare lângă mine, brunet, fremătător și intimidat, tânărul Ion Marin care mă întreabă: "Profit că vă întîlnesc, ați putea să-mi spuneți ce este fenomenologia?" Mi-a venit să-i răspund: Reflecția asupra situației în care tocmai mă pregăteam să mușc dintr-o chifteluță
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stârnit o senzație ciudată de căldură. —Intră, ia loc. Ocoli grăbit biroul și veni lângă ea să îi strângă mâna. Lisa îl întâmpină aplecându-se în față, lăsându-și astfel spațiu să respire. Îi plăcea aspectul acestui Jack. Înalt? Bun! Brunet? Bun! Bine plătit? Bun! Era până la urmă redactorul-șef, chiar dacă era vorba de o companie din Irlanda. Și era ceva ușor neortodox la el ce o atrăgea pe Lisa. Deși purta costum, simțea că nu era genul lui, iar părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
curiozitatea deveni irezistibilă. Se răsuci și el pe taburet să se uite. O văzu pe doamna Alexander Îndreptîndu-se spre cea mai voluminoasă mașină de făcut lumînări, conducîndu-i pe cei doi, un ins blond și Înalt și unul mai scund și brunet. Blondul stătea cu spatele la Duncan, dînd din cap aprobator, și-și nota cîte ceva Într-un carnet. Celălalt avea un aparat de fotografiat - Îl interesa cum funcționează mașina și se tot Învîrtea căutînd unghiul cel mai potrivit pentru a fotografia mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plată, lucioasă, ca o iarbă de mare sau bucla unei sirene. Oare de ce, se Întrebă Helen, aveau sirenele pe care le vedeai În cărți și-n filme părul auriu? Ea era convinsă că o adevărată sirenă ar trebui să fie brunetă ca Julia. O adevărată sirenă ar trebui să fie stranie, incitantă - să nu semene deloc cu o actriță sau o fată trăsnet. — Julia, mă bucur c-ai picioare și nu coadă, spuse ea, plimbîndu-și degetul mare În cambrura piciorului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un desen tîmpit: un soldat și o fată Într-un camuflaj, soldatul făcînd cu ochiul la legenda de desubt care suna: Ține-o la Întuneric. Alături, Reggie scrisese, ****biți norocoși!!! Iar pe spate: FT - care Însemna Fată Trăznet. Am căutat brunete, dar am dat doar de blondine. Aș vrea ca eu să fiu el &ea să fii tu! xxx. Pusese cartea poștală În poșetă, lîngă cutia cu aspirine. Era ora două și un sfert, iar biroul ei era la etajul șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]