1,242 matches
-
care să-și pornească amarnicele-i cotături, să nu-i dea bobonitoarei altă apă de băut decât cea din bidonul adus de la Fâtâna lui Eminescu din Cișmigiu, să vegheze ca nu cumva faptornița să primească turnătura cea amarnică, aducătoare de bube roșii, piele uscată și scursoare a ochilor. Să n-o lase să se piaptine, să vegheze ca nu cumva să-și taie unghiile, să nu o lase să scuipe decât în cutiuțele sterilizate, nevoile să și le facă în anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
până să înțeleagă ce i se întâmplă. Timp de câteva clipe, urmărind atent mâna bătrânului alunecându-i pe trup, Magda mi-a părut mai grasă decât mi-o închipuiam. În lumina palidă a unui felinar, vedeam cum degetele acoperite cu bube și păr se afundă în cutele puloverului ei mulat, cum sapă șanțuri moi în carnea șoldurilor și-i modelează coapsa, care parcă era o bucată de lut. M-am așteptat ca Magda să înceapă scandalul și am făcut din prudență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Își ținea mâna într-o poziție totuși nefirească, ceea ce, în câteva ore, urma să-i provoace furnicături. Până să-i examineze tremurul ușor al pleoapelor, străinul fără corp se înfioră: brațul fetei puțea de-a dreptul oribil. Era acolo o bubă ce răspândea spirale de mireasmă grea și ascuțită. Nici această fată nu-i era pe plac. Ar fi putut să plece chiar atunci, dar își dădu seama că apariția lui se limita doar la cadrul sufrageriei unde dormeau fetele; dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ascundea intenția ei veritabilă: consolidarea puterii și armatei. Prin armistiții câștiga timp pentru a recruta și antrena soldați, „amazoane”, cum le numea ea. Toți râdeau de armata ei, în care se buluciseră transsexuali, grăsane, pitice, adolescente neînțelese și pline de bube, precum și câteva femei arătoase, după care celorlalți bărbați le fugeau ochii. Privirile lacome se preschimbau însă numaidecât în furie, după ce Carol, feminista cu părul roșu și armată caraghioasă, cucerea un cartier sau arunca în aer o garnizoană. Atunci nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
îngustă, flancată de cabluri de oțel. Vocea lui se auzi din nou în căști. Da, bine, frate. Vin, îi răspunse mașinistul de jos. Se întoarse către mine. Nu poate să vadă nimic, dar nici nu era de așteptat să vadă. Buba nu e nici aici, nici acolo sus. Trebuie să fie undeva pe schelă. O s-o verifice la pauză. Dădui din cap; la asta mă gândisem și eu deja. Totuși cablul lui Marie n-a avut nimic, zisei eu. Sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un magazin anume, descoperise ea un loc, nu știa că orașul era plin; avea să afle; de atunci, ruga ei către Dumnezeu se tot Întețise. Sodoma fusese o cauterizare, arsese negul de pe nas, fața lumii era, În rest, toată, o bubă, În anii din urmă, mai ales. Potopul, o ablațiune mortală, În vremuri imemoriale, era aproape uitat. Morbul plăcerii, de neoprit, pătrundea, spre disperarea bunicii, peste tot, nici lăcașul Domnului nu era ferit, asta o exaspera. Thomas, așa stînd lucrurile, avusese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era nou, se întîmplase, deci, ceva miraculos în viața noastră și aveam acces, iată, la un alt standing. Credeți însă că torționarul mi-a lăsat această bucurie intactă, pînă la sfîrșitul visului ? nicidecum. Undeva trebuia să fie o falie, o bubă, o decepție. Iar falia nu a întîrziat să vină. explorînd spațiul de la parter am descoperit cu stupefacție că peretele care dădea spre stradă era de fapt... un fel de paravan. oricine ar fi putut să-l împingă puțin și să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fie vorba, nu vei putea face nimic.” — Ba nu, spuse domnul Busbib cu voce tare. Pot face ceva și chiar am să fac. „nu poți face nimic. ești un nimeni. nu contezi pentru umanitate. ești un țîști-bîști. Un busbib. o bubă.” — Ba nu, se răzvrăti din nou gardianul. măcar am să trag lista la xerox și am să o împart pe străzi. „mă faci să rîd.” — am să o strecor în toate cutiile poștale ale imobilului și chiar în toate celelalte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai târziu și venitul de la banii pe care i-ar fi depus la bancă. Oamenii începură lucrările, murdărind toată casa, făcură zidurile despărțitoare, dar, fie din cauza frigului, fie din aceea a materialului, pereții rămaseră uzi, pătați de un fel de bube roșcate. Casa era trainică, într-adevăr, însă dușumeaua era așezată pe grinzi de lemn, care, oricât de tari, erau slăbite de vechime. Greutatea neașteptată așezată în mijlocul odăii îndoi grinzile sau le făcu să roadă pragurile de moloz pe care ședeau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i iasă altceva decât plovere cu cocoașă) și nu face decât să trimită asupra noastră, a ăstora de la noi din cartier, o căruță de boli și de blesteme: fălcariță, vânt sec, ducă-se pe pustii, brâncă, boala copiilor, ceas rău, bube dulci, luat de vânt, mâncărime la inimă sau înnecăciune, de-ți vine tîrșă și să te mai plimbi pe propriile grisine. Unii din noi cică și-au trântit chiar niște magazioare, cu vacă, porc, orătănii, direct în cimitir. Cică din moment ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nici o sclipire de individualitate. Din toată șandramaua aceea amorfă s-au distins totuși două exemplare mai fistichii. Primul dintre ele, un individ delicat, subțirel, oacheș, taciturn, păpușesc, cu mișcări țăcănitoare și nevrotice de figurină mecanică, în poemele căruia toate zgârciurile, bubele, marile defecte și micile izbânzi ale Cenaclului de Luni se regăseau îngroșate. Cel de-al doilea, fonf, masiv, calamburgiu, tenisman, prahovean, c-o mustață cât vrabia. Nimeni altcineva decât tocmai acela care, din neștiință sau îngîmfare, învîrtind o poezie de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ne fuseseră strigate, ne-au împins din spate, am închis binoclurile și-am sărit printre focurile vii. Iar de cum ne-am apăsat ștampila pingelii între vâlvătăi, minune! o dată și scândurelele Omoroacei s-au desfăcut de pe noi, ca o coajă de bubă. S-au prăvălit la pământ cu un zgomot mai al naibii decât al unei basculante ce descarcă o tonă de tablă și ne-am trezit mai netezi și mai curați decât un cur de copil... ...Dar coropișnițe, viermișori, gândăcei, nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un perete și răsfoiește cu ea cele mai penale hărți doldora cu comori ale paznicilor de pe alte tărâmuri... E coios, de nu i te poți pune înainte. 63 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să ia de la ei scame sau bubă în gît? N-o înspăimînta-o șacramentul?... Ce le-o crede ea pe gîndăcioaicele sau lipitorile pe care le fierbe ea cu atâta sîrg?! Gogoșari?!... Nu mă pot bunghi. Dilește-mi tu!... - ...Iar după ce ți-a căptușit sticloanța cu cocîrț, o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înaintea ta și te ia cu miloaga: "Vinde-ni-i nouă, tovarășe Bruță. Avem noi două fete de împărat care ar vrea să se căsătorească cu ei". Deșiratului, de surpriză, cât pe ce să-i cadă carcasa tabloului electric pe buba picioarelor. - Cum, hoarcă, să se căsătorească târfele din Guadelupa cu doi gîndaci? Ce-ar cîștiga? Oprindu-se din șontocăit, negriciosul vîrî două unghii sub pântecul șobolanului și se scărpină elegant. Codița mortăciunii se învîrti de două ori pe loc. Apoi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe-al meu într-o vară. Îi picase cu tronc una dup-în Grant. Eu îl vedeam că nu mai e în apele lui. "Ce-ai, mă Grigore?" îl întrebam. El, nimic. Numai mă înjura. Pîn-am aflat. "A, asta-i buba? mi-am zis. Lasă!" M-am ținut de capul lui, m-a bătut, eu, de loc! Dar -lam întors. I-am făcut ce i-am făcut, uite-l, e tot cu mine și sîntem bătrâni amândoi. Fata dogarului asculta. Aglaia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pandele trecuse un zâmbet. - Ce dacă sânt săraci? Nu se spală, nu mănîncă? De unde cumpără mălaiul, săpunul? Nu de la tine, de la altul! N-au bani totdeauna? Nu-i nimic. Dă-le pe datorie, te-am mai învățat. Datoria e ca buba coaptă, de ce-o lași, d-aia crește. Îl știi cu leafă, fă-i loc în carnet! Azi îi dai, mîine-i dai, el nu zice nu! Tu scrii! La ziua lor, scoți socoteala: atât și-atît! Trebuie să plătească! Altfel nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gîndiți-vă că e un Dumnezeu în cer, care le vede pe toate! Nu v-ar mai muri mulți înainte! - Păi dar! sărise de alături nea Fane cu gura lui păcătoasă. Săracu Dumnezeu, nu mai poate de focu vostru! Alta-i buba! Ia să punem noi mâna, să-i aruncăm pe ăștia de pe capră, ia să vezi... Jandarmul se dăduse jos la el: - Mă! Acu te leg! - Leagă-mă, na! Oamenii se îndîrjiseră în jur. Aveau ochii aprinși de ură. Perceptorii plecară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vezi... Jandarmul se dăduse jos la el: - Mă! Acu te leg! - Leagă-mă, na! Oamenii se îndîrjiseră în jur. Aveau ochii aprinși de ură. Perceptorii plecară repede, înfricoșați. - Pe coaste să vă fie! blestema Marița în urma lor. Să vă mănânce buba neagră pe voi și pe copiii voștri! - Doamne, măiculița Domnului, pune un foc să-i arză, că prea s-a răit lumea! - Prafu să s-aleagă de stătu ăsta al vostru, tâlhari și hoți! 331 Nu le lăsaseră decât patul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prețioase, de arbori fructidori, de obiecte virginale este vegheată (custodită) de Îngeri. Acesta este spațiul poeziei heliadești. Unul dintre spații, cel care stă pe treapta de sus a scenariului său liric. Limbajul care Îl sugerează este, În continuare, plin de bubele aberantei lui filologii, dar În interior se simte zborul extraordinar al imaginației: „Apocaliptica, sînta cetate A lumii nouă splende radioasă De speranță, d-amor, de libertate; Încinge muri nenvinși de adamante, Se coroană de turre nestimate, Nalță coloane de porfir
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se auzea mai tare, ca la comenzi. Striga la ei "camarade, nu e bine", de-am crezut că-s militari. Purtau și cizme. L-am și întrebat odată: "De ce purtați dumneavoastră cizme?" "E mai vitejește", mi-a zis cel cu bube. Băiat bun, bine crescut! - Altul? Mai țineți minte pe vreunul? - Era unul slab, deșirat, îmbrăcat mereu, chiar și pe frig,cu o manta de ploaie de astea de doc gri, cum le zice? - Trench-coat! - Așa, așa! Ăsta avea mereu buzunarele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în mînele dușmanilor ei sânt asemenea un rău. Ei sânt boala lor cea ascunsă, dar cronică. Răi naționaliști, ei sânt răi servitori. Mașine oarbe și materialiste, ei lovesc fără rațiune. Toată iarna corpul e sănătos, fața roșie. Vine primăvara și buba venerică împle părțile cele mai nobile ale corpului, ochii, gura, nasul, și pătrunde până-n creieri, rozând până și oasele craniului. În curând capul națiunei ungurești nu va fi decât un monstru urâcios și plin de bube - un cap incurabil. În
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
roșie. Vine primăvara și buba venerică împle părțile cele mai nobile ale corpului, ochii, gura, nasul, și pătrunde până-n creieri, rozând până și oasele craniului. În curând capul națiunei ungurești nu va fi decât un monstru urâcios și plin de bube - un cap incurabil. În fine românii naționaliști vor lucra spre binele nostru, românii renegați, fără să vrea chiar, spre răul inamicilor noștri. Să vină numai primăvara libertății noastre, și-apoi veți vedea. O repetăm cumcă nu înțeleg neci ungurii măcar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
atât de adâncă în grăsime. Curul dumitale a sosit. (Cântăreața o lovește pe pianistă. Pianista râde tare) MECENA: Hai să ne gândim la tejgheaua din natură, prieteni. Nimeni nu se pierde așa ușor cu firea. Realității îi ies cu încetul bube pe față, dar nu ia așa de ușor lepra în cercurile noastre centraleuropene. Toate cercurile se trag singure unele pe altele. IMPRESARUL: Mie îmi este la mine totul egal și la fel. Eu nu sunt o borâtură, și trebuie să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să înjunghie toți oamenii sfinți. Singurătatea nu poate să dea doi bani pe societatea oamenilor. Când un om caută singurătatea, atunci singurătatea îi dă pantalonii jos și râde de toate sexualitățile lui, până când sexualitățile ajung să serbeze sărbătoarea neagră ca bube de ciumă în peisaj. Înălțimea Schwab l-a ciumat pe Franz cel dinlăuntrul fratelui meu. Marea singurătate l-a închis pe fratele meu Franz în pădurea vorbirii. PIANISTA: Franz al nostru, floricica ofilită trebuie totuși să fi fost unul din
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
timp ce-mi dăruiam sămânța, cel mai tare, de moartea ta. Ha, încă un mort proaspăt, m-am gândit eu atunci. Ha, încă o mortăciune de copil de creștin plodit aiurea. Și mă-ta iar s-a deșărtat ca o bubă de puroi sub arșiță. Ha și ha și ha. MARIEDEL: Iar se poate vedea clar, ca o carte poștală, cât de nostim tata iar. Că ușurează viața de viață cu glumele lui din popor. MAMA LUI MARIEDL: Tata a spart
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]