2,036 matches
-
în colaborare cu Matei Constantin); Lucian Blaga, Din activitatea diplomatică (rapoarte, articole, scrisori, cereri, telegrame). Anii 1927-1938, I-III, pref. și postfața edit., București, 1995; Teodor V. Ștefanelli, Radu I. Sbiera, Samoil I. Isopescu, Amintiri despre Eminescu. Profesori și colegi bucovineni ai lui Eminescu, pref. și postfața edit., Craiova, 1996; Iulian Vesper, Memorii, pref. edit., București, 1999. Repere bibliografice: George Muntean, Ediții critice de folclor, RL, 1972, 5; Valentin F. Mihăescu, Un scriitor de tranziție, LCF, 1975, 21; Marin Beșteliu, „Grigore
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
consacrate unor fenomene paranormale, domeniu de care după 1990 scriitorul e cu deosebire atras. În 2001 înființează Editura Esoteria, unde își va publica ultimele cărți. În poezie Ț. a adoptat o variantă aparte față de cei numiți de G. Călinescu „suprarealiști bucovineni”: amalgamează figurația tradițională (motive de basm și baladă) cu onirisme bizare, intimismul cu demitizarea, confidența mistificată cu incoerența conceptuală și artificiozitatea construcției frastice. Îndatorat formulelor ermetizante, autorul Lavei intermediare (1970) urmează mai ales principiul marinettist al „cuvintelor în libertate”. Vidate
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
poetic, LCF, 1976, 46; Dumitru Micu, Romane de debut, CNT, 1976, 51; Mihai Ungheanu, „Voivodeasa”, LCF, 1977, 6; Ulici, Prima verba, II, 183-185; Alex. Ștefănescu, Experiment și autenticitate, LCF, 1979, 8; Lit. rom. cont., I, 723-724; Marian Popa, O saga bucovineană, LCF, 1981, 16, 17; George Arion, „Solemnitățile supușilor”, FLC, 1981, 22; Mircea Tomuș, „Solemnitățile supușilor”, T, 1981, 6; Alex. Ștefănescu, Reconstituirea trecutului, RL, 1981, 31; Emil Manu, Exerciții de rezistență, RMB, 1983, 11 930; Sultana Craia, Tradiția romanului-frescă, LCF, 1984
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
Unele, datate 1942-1944, vor intra în volumul Cornul pădurarului (1957) și, în număr sporit, în antologia de autor Vioara roșie (1968). Multe sunt notații lirice, în vers liber, în stilul cu inflexiuni elegiace al poeților tineri (mai cu seamă ardeleni, bucovineni și basarabeni) din anii ’40, nu fără ecouri din Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Poetul încearcă să descopere divinitatea în propriul suflet: „Lângă inima nopții veghez/ luceferii stinși din sufletul meu./ Poate, mă doare acest drum povârnit, / căutându-l în
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
poezia de după fundamentala ruptură din anii ’80 - ’90”. Structurate în aceeași manieră ca și în cartea dedicată prozei, articolele cuprinse aici se intitulează Antologia poeziei române în secolul XX în viziunea și traducerea lui Marco Cugno, Antologia critică a lirismului bucovinean, Antologia poeților bănățeni, dar au în vedere și pe Constantin Abăluță, Ruxandra Cesereanu, Aura Christi, Ștefan Aug. Doinaș, Marius Ianuș, Dan Laurențiu, Grete Tartler, Matei Vișniec ș.a. Autorul își concentrează atenția asupra scriitorilor pe care îi percepe ca apropiați spiritului
VASILE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290446_a_291775]
-
1945 și 1949 predă la Liceul „Gh. Lazăr” din Sibiu și i se încredințează, din nou, funcția de director, iar între 1953 și 1958 își continuă activitatea la Liceul nr. 3 în același oraș. A fost membru al Societății Scriitorilor Bucovineni, al Institutului de Literatură de pe lângă Universitatea din Cernăuți și al Societății de Științe Istorice, Filologice și Folclor, filiala Sibiu. A colaborat la „Liberalul” (Buzău), „Limba română”, „Junimea literară”, „Glasul Bucovinei”, „Cuget clar”, „Făt-Frumos”, „Jurnalul” (Craiova), „Revista Societății «Tinerimea Română»”, „Sfarmă-Piatră
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
sonetelor”, „Gazeta bucovinenilor”, 1937, 52-53; G. Călinescu, Anul literar 1937, ALA, 1938, 891; D. Missir, „Cartea sonetelor”, „Revista Societății «Tinerimea Română»”, 1940, 6; Traian Chelariu, Note românești, UVR, 1943, 24; Traian Chelariu, „Melopei”, UVR, 1943, 29; Traian Chelariu, Anul literar bucovinean, „Almanahul ziarelor «Basarabia» și «Bucovina»”, București, 1944; Scrisori de la Mircea Avram. 1984, 1988, ADLTR, A-99, A-144; Satco-Pânzar, Dicționar, 239. N. Bc.
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
Cernăuți și Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” (1940-1943) la Rădăuți și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, în 1947 trecându-și licența în litere și istorie. În timpul studiilor universitare a fost membru în comitetul de conducere al societății studențești bucovinene Junimea. Funcționează ca profesor la Liceul „Andrei Mureșanu” din Dej (1947-1953), în vara anului 1952 lucrează ca redactor la „Almanahul literar” din Cluj, din 1953 obține o bursă de doctorat, iar în 1956 este angajat cercetător la Institutul de Istorie
VATAMANIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
populară este evident în V., care include în sumar materiale culese din toate ținuturile românești: Milius (poveste din Năsăud), basme prelucrate de Gr. Sima al lui Ion, snoave și anecdote adunate de D. Stăncescu și de N. D. Popescu, folclor bucovinean strâns de S. Fl. Marian. Studii asupra folclorului publică Virgil Onițiu (Straturi în poezia noastră populară) și Mihail Strajanu (Descântecele). O preocupare constantă a fost mai buna cunoaștere a istoriei țării, ilustrată în evocări sau în studii aparținând lui I.
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
-au gândul, Iași, 1983, 232-243, passim; Al. Zub, Historiographie roumaine à l’âge de la synthèse: A. D. Xenopol, București, 1983; Al. Zub, Cunoaștere de sine și integrare, Iași, 1986, 32-43, 166-187, passim; Vasile, Conceptul, 111-114; Mircea Popa, Xenopol și Eminescu, „Pagini bucovinene”, 1989, 6; Faifer, Semnele, 192-193, 207, 211, 226-227; Al. Zub, În orizontul istoriei, Iași, 1994, 77-85, 149-156, 200-216, passim; Rusu, Membrii Academiei, 568; Dicț. scriit. rom., IV, 828-830; Zamfirescu, Istorie, II, 197-203. R. Z.
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
dar și în ciuda anxietății care îl asaltează, poetul încă mai „ară iluzii”. SCRIERI: Timpul ierbilor, Ujgorod, 1977; Navigator în septembrie, Chișinău, 1983; Crinul îngândurat, Chișinău, 1986; Oglindă retrovizoare, Chișinău, 1991; Singurătatea Apocalipsei, București, 1998. Repere bibliografice: George Muntean, Un poet bucovinean, ALA, 1992, 106; Mihai Iordache, „Oglindă retrovizoare”, „Bucovina literară”, 1995, 3-4; Rachieru, Poeți Bucovina, 536-542; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 233; Grigore C. Bostan, Lora Bostan, Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea Cernăuți (1775-2000), Cernăuți, 2000, 517-527; Mihai Cimpoi, Critice, I
ZEGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290727_a_292056]
-
următori e în redacția altor publicații: „Pana literară” (1933), „Orion” (1933-1935), „Argonaut” (1934), „Nord” (1938). După 1944 va colabora la „Familia”, „Gaudeamus”, „Crișana”, „Filobiblon”, „Nebănuitele trepte”, „Orizont”, „Limbă și literatură”, „Cercetări de limbă și literatură”, „Țara Crișurilor”, „Vatra”, „Colocviu”, „Pagini bucovinene”, „Floare de gând”, „Lucrări științifice”, iar după 1989 la „Buciumul”, „Demiurg”, „Jurnalul literar” ș.a. În 1971-1973 a redactat publicația dactilografiată „Dor”. Editorial a debutat în 1933 cu Rostiri tari, plachetă scoasă împreună cu Arcadie Cerneanu. A întocmit Antologie rădăuțeană (1943), a
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
figurativ, Z. îl estetizează. Făurește, cu o anume afectare, imagini grațioase, dar confecționează și hibrizi imagistici de o artificialitate stridentă ori rime forțate. De gust îndoielnic sunt mitologizările sfătoase, în spirit ruralist ostentativ, procedeu frecvent în epocă la tinerii poeți bucovineni. Elementul autohton se intensifică în versurile din timpul războiului, unde „dacii ies în pragul pădurii să prindă mistreți uriași” etc., iar exortațiile vin să îmbărbăteze țara ciuntită. În ansamblu, formula liricii lui Z. a fost considerată „una neașteptat de originală
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
în colaborare cu Ilie Radu-Nandra).Traduceri: Adela Popescu, Between Us, Time, ed. plurilingvă, Washington DC, 1992 (în colaborare); Mihaela Bidilică-Vasilache, Existențe - Existences, ed. bilingvă, Brașov, 1999. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VIII, 81-82, X, 256-261; E. Ar. Zaharia, în Poeți tineri bucovineni, îngr. Mircea Streinul, cu portrete de Rudolf Rybiczka, București, 1938, 161-176; Călinescu, Ist. lit. (1941), 823, Ist. lit. (1982), 907; Murărașu, Ist. lit., 397; Micu, „Gândirea”, 640; Zaciu, Cu cărțile, 288; Ion Prelipceanu, E. Ar. Zaharia (Zaharia Macovei), „Pagini bucovinene
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
bucovineni, îngr. Mircea Streinul, cu portrete de Rudolf Rybiczka, București, 1938, 161-176; Călinescu, Ist. lit. (1941), 823, Ist. lit. (1982), 907; Murărașu, Ist. lit., 397; Micu, „Gândirea”, 640; Zaciu, Cu cărțile, 288; Ion Prelipceanu, E. Ar. Zaharia (Zaharia Macovei), „Pagini bucovinene”, 1987, 8; Nae Antonescu, E. Ar. Zaharia, ST, 1992, 2; Satco - Pânzar, Dicționar, 248-249; Rachieru, Poeți Bucovina, 530-532; Datcu, Dicț. etnolog., II, 292; Mircea A. Diaconu, Mișcarea „Iconar”, Iași, 1999, 48, passim; Gheorghe Grigurcu, E. Ar. Zaharia vă vorbește în
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
tinerimii”, „Caietul celor patru” și „Speranța”, e prezent cu proză în „Junimea literară” din 1929. La începutul anilor ’30 devine animatorul grupării Iconar, al editurii și mai târziu al revistei omonime (1935-1938), toate fiind forme de promovare a tinerei literaturi bucovinene. Este, din 1938, vicepreședinte al Societății Scriitorilor Bucovineni. La „Glasul Bucovinei” e prim-redactor, iar la „Argonaut”, „Fișier”, „Buna Vestire”, „Suceava” face parte din redacții. În 1937 se mută la București, iaru un an mai târziu revine la Cernăuți. Din
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
cu proză în „Junimea literară” din 1929. La începutul anilor ’30 devine animatorul grupării Iconar, al editurii și mai târziu al revistei omonime (1935-1938), toate fiind forme de promovare a tinerei literaturi bucovinene. Este, din 1938, vicepreședinte al Societății Scriitorilor Bucovineni. La „Glasul Bucovinei” e prim-redactor, iar la „Argonaut”, „Fișier”, „Buna Vestire”, „Suceava” face parte din redacții. În 1937 se mută la București, iaru un an mai târziu revine la Cernăuți. Din 1941, va fi cenzor la Ministerul Propagandei. Primul
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
o realitate concret istorică. Deși inspirate, în general, din lumea satului, aceste proze par să fie mai degrabă vehicule pentru câteva obsesii tematice, precum copilul, femeia, regresiunea în primar sau revelația mistică, ceea ce nu le transformă în monografii ale spațiului bucovinean, ci în consecința expresionistă a unei stări de spirit. Chiar și cel mai reușit roman, Ion Aluion (1938; Premiul „Ioan Al. Brătescu-Voinești” al Ministerului Educației Naționale), ce ar fi permis o dezvoltare realistă, pare să prevestească literatura care cultivă absurdul
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
ar fi permis o dezvoltare realistă, pare să prevestească literatura care cultivă absurdul și existențialismul. Există un duh al satului, o demonie a eroilor, o atmosferă halucinantă care metamorfozează continuu peisajele și ființele și care transformă posibila monografie a satului bucovinean într-una a sufletelor posedate, tulburate de spectrul misterios al lunii, de taina feminității și de mirajul morții. Apologet al morții - era celebră în epocă o poezie a sa intitulată Cu moartea la un pahar de vin -, mordant, grav, febril
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
a sufletelor posedate, tulburate de spectrul misterios al lunii, de taina feminității și de mirajul morții. Apologet al morții - era celebră în epocă o poezie a sa intitulată Cu moartea la un pahar de vin -, mordant, grav, febril, tenebrosul scriitor bucovinean, instituind cultul jertfei și aflat în căutarea experienței originare, poate fi asemuit marilor damnați ai lumii și, cum spune Constantin Ciopraga, marilor nefericiți. Dacă nu și-ar fi umbrit prestigiul cu simpatizarea legionară, destinul tragic al lui Mircea Streinul, frânt
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
literaturii române (în colaborare cu C. Dan Pantazescu), București, 1941; Oameni de noapte, București, 1942; Prăvălia diavolului, I-II, București, 1942; Soarele răsare noaptea, București, 1943; ed. pref. George Muntean, București, 1995; Băieți de fată, București, 1944. Antologii: Poeți tineri bucovineni, cu portrete de Rudolf Rybiczka, București, 1938. Traduceri: Georg Trakl, Cele patru poeme în proză ale lui ..., cu un semn de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1939; Rudolf Brunngraber, Războiul opiului, București, 1941; [Frații Grimm], Trei povești, București, 1941; Carlo Colodi, Pinocchio
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
improvizează, București, f.a. Repere bibliografice: Liviu Rusu, Elementul morții în poezia lui Mircea Streinul, „Glasul Bucovinei”, 1935, 4 477; G. Călinescu, Cronica literară, ALA, 1935, 745, 1936, 789; Perpesicius, Opere, VIII, 70-84, 153-157, IX, 195-204, X, 164-167; Vasile Posteuca, Romanul bucovinean, CL, 1940, 2; Miron Radu Paraschivescu, O carte excepțională: „Drama Casei Timoteu”, TIL, 1941, 1 476; Pompiliu Constantinescu, [Mircea Streinul], VRA, 1941, 609, 610; Aurel Fediuc, „Lupul din Țara Huțulilor”, TIL, 1941, 1 524; Călinescu, Ist. lit. (1941), 822-823, Ist.
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
realizată de Mircea A. Diaconu; participă Mihai Cazacu, Leon Țopa, E. Ar. Zaharia, Vladimir Trebici), JL, 1995, 13-16; Pericle Martinescu, Destinul dramatic al lui Mircea Streinul, JL, 1995, 13-16; Nicolae Scurtu, Contribuții documentare la cunoașterea vieții și operei unui scriitor bucovinean, JL, 1995, 13-16; Vlaicu Bârna, Un „iconar” mordant și ironic, JL, 1995, 13-16; Cornelia Ștefănescu, Blestemul neamului Timoteu, JL, 1995, 13-16; Iulian Vesper, Portret în gri, „Arc”, 1996, 1-2; Constantin Dram, Cui i-e frică de Mircea Streinul?, CL, 1996
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
interes cuvintele cuiva; a inspira adânc mireasma, parfumul, aerul; Alcătuiți o compunere despre iarnă cu ajutorul expresiilor poetice din text. GHEORGHE SION Gheorghe Sion (n. 18 mai 1822, Mamornița, azi Ucraina d. 1 octombrie 1892, București) a fost un scriitor român bucovinean, membru titular (din 1868) al Academiei Române. În 1848 a luat parte la mișcarea revoluționară din Moldova. În 1860 a scos „Revista Carpaților”. A scris versuri și teatru fără o valoare deosebită. Proza memorialistică („Suvenire contimporane”, 1888), remarcabilă prin culoarea și
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
POP, Vasile Gr. (13.X.1850, Crasna-Storojineț - 21.VI.1909, București), istoric literar, autor de versuri și proză. Se numea Vasile Gherman Pop și se trăgea dintr-o familie de țărani bucovineni. Urmează gimnaziul la Suceava, ajutat de cavalerul Eugeniu de Stârcea. Absolvent al Facultății de Litere din București (1872), P. a fost, în capitală, profesor și funcționar în Ministerul Instrucțiunii și Cultelor. Începe să publice în „Foaia Soțietății pentru literatura și
POP-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288895_a_290224]