690 matches
-
râdeam de el... Dar aici erau niște băieți deosebiți, unul și unu’, și pur și simplu n-am ajuns cum au ajuns studenții de la Pitești... Norocul nostru a fost că, dintre noi..., cei mai buni, cam 80%, au fost ardeleni, bucovineni, regățeni. Moldovenii au venit cu elemente mai slabe. În ce sens? Oameni cu pregătire intelectuală mult mai slabă... Nu știu care a fost explicația. Nu pot să-mi dau seama... Ăștia, moldovenii, o Încercat ei să facă nu știu ce... A fost grea detenția
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
antijunimist activ, remarcându-se, alături de amicul său Pantazi Ghica, fratele lui Ion Ghica, în lupta de combatere a guvernului conservator. Numele său este des întâlnit și în corespondența primilor social-democrați români, prin 1875. 16. Amintirile lui Bacalbașa privind „popularitatea“ poetului bucovinean Dimitrie Petrino (1838-1878) în rândurile tineretului „liberal și democrat“ din București nu sunt foarte exacte, mai ales în contextul celorlalte nume menționate de el. Versificator minor, stabilit la Iași în 1875 și devenit tot atunci director al Bibliotecii Centrale de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui Mihai și al Elenei, dar ce-a fost și ce-a făcut acest Mihai, nu. Nici dacă-i mort, nici dacă trăiește. (Abia în prima vacanță de după interogatoriul de mai sus am aflat că „emigrase la America”, împreună cu alți bucovineni, în 1912, lăsînd de izbeliște soția și patru copii între 10 și 2 ani, fără ca ulterior să mai încerce să ia legătura cu ei. Eșuase, îngroșînd rîndurile nenorociților veniți acolo din toată lumea, dar supraviețuise pînă la începutul anilor ’50. După
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă omoare, însă acolo mi-au dat drumul. Turma au tăiat-o. După aceea, am părăsit și eu satul, mergînd, ca și ceilalți, la Verești”. Sînt nerăbdător să aflu și versiunea celuilalt. *„Nu uita: te-am primit numai fiindcă ești bucovinean”, i-ar fi spus Geo Bogza lui Mircea Motrici, care, după două ore de convorbiri cu scriitorul, vrea (îmi zice) să scoată „o carte”. Îl sfătuiesc să scrie mai întîi o evocare, să nu se lungească, să nu se dilueze
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de vreo două ori, dar nu erați acasă. Cu aleasă considerațiune, Gr. Miron 626 MITRANA, Dumitru 173 1 Jiblea-Călimănești, 16-17 septembrie 2002 Stimate domnule Eugen Dimitriu, Scrisoarea și cărțile dv. mi-au produs o bucurie de zile mari, dovadă că bucovinenii sunt oameni de suflet, plămădit din aluat descântat de zei; fără a vă cunoaște personal, v-am așezat deja lângă inimă. Am citit cu plăcere și interes „Orașul muzelor” (nu În Întregime, din cauza vremii mereu posomorâte, care mă Împiedică aproape
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
vestit”(?)547 etc., etc. Nu-l cunosc pe d. Nichita, dar Îi stau la dispoziție cu orice 545 Serbarea n-a avut loc niciodată. 546 De fapt, documentația de afla integrală la Liceul Nr. 2, la prof. Geo Nichita. 547 Bucovinean de origine, prof. Osadeț a predat latina la Liceul „N. Gane” și probabil la școala Normală din Fălticeni. Temut pentru severitatea sa, normaliști necunoscuți au Încercat să-l Împuște, dar i-au ucis fiul, cu care călătorea Într-o trăsură
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
se cât i-a fost de apropiat povestitorul fălticenean, blândul „Moș Ionică”. 553 Într-o notă strecurată În ziar, A.G. Stino semnala teza de doctorat a Romildei Persiani de la Universitatea din Roma, cu subiectul „Nicu Gane”. șeful de catedră era bucovineanul Claudio Isopescu, cu care Stino a avut corespondență. 554 L-am invocat pe Alex. Balaci, pentru că aflându-se deseori la Roma, putea să ne aducă vreo informație despre această teză de doctorat. Căutat de Prof. Maria-Luiza Ungureanu, italienistul român a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Decembrie, Nicolae Petrașcu s-a gândit să trimită o echipă de trei oameni, care să patruleze în tren, între Berlin, Berkenbrück și Fürstenwald. L-a însărcinat cu această misiune pe Ovidiu Găină, care și-a luat ca ajutoare pe doi bucovineni, prieteni de-ai lui Anchidim Ușieriu și Mircea Orendovici Au luat trenul de la Rostock la Berlin și de acolo la Fürstenwald. Au petrecut ziua de 6 decembrie, ziua programată a atentatului, dintr-un tren în altul, și la cele de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
literatură cultă și populară, selectată din periodicele transilvănene sau din cele apărute la Iași și București. Autorii întâlniți cel mai des sunt I. Creangă, N. Gane, I. Slavici, G. Coșbuc, I. Pop-Reteganul, Th. D. Speranția, D. Stăncescu, alături de care colaborau bucovineanul C. Morariu, cu traduceri din literatura germană, și Elena Sevastos, care publică aici mai multe basme și cântece populare. R.Z.
FOAIA SATEANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287048_a_288377]
-
A. T. Laurian, S. Bărnuțiu, precum și I. Barac, N. Bălășescu, Vincențiu Babeș, Aron Pumnul. Li se alătură bănățeanul N. Tincu-Velia, Moise Sora Noac și mai tinerii At. M. Marienescu, A. Papiu-Ilarian, Iosif Vulcan, I. Codru-Drăgușanu, Justin Popfiu, I. V. Rusu, bucovineanul V. Bumbac ș.a. La fel de bogată a fost participarea autorilor din Muntenia și Moldova. Scrierilor lui I. Heliade-Rădulescu și N. Bălcescu li s-au adăugat altele, aparținând lui Iancu Văcărescu, C. Negruzzi, A. Pann, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Cezar Bolliac, I.
FOAIE PENTRU MINTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287056_a_288385]
-
unor catedre de folclor în școlile normale. „Prin exemplul său și prin îndemnul cultivat cu asiduitate printre elevii săi de la Seminarul din Dorohoi, Furtună a realizat cea mai de seamă operă folclorică dintre toți preoții moldoveni, fiind depășit numai de bucovineanul Marian. Datorită lui, Moldova de Sus, îndeosebi Dorohoiul, a intrat în patrimoniul folcloric național cu repertoriul său epic” (Ovidiu Bârlea). SCRIERI: Chesarie, episcopul Buzăului. Viața și meritele sale, București, 1913; Două catehisme ale monahului Neofit, București, 1914; Cuvinte și mărturii
FURTUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287119_a_288448]
-
lit. (1982), 640; Leca Morariu, De-ale lui Emanuil Grigorovitza, GT, 1944, 36; Erich Beck, Der grosse Erzähler Emanuil Grigorovitza, „Der Südostdeutsche”, 1963, 20; Traian Cantemir, Semnificația prozei lui Em. Grigorovitza, „Suceava. Anuarul Muzeului Județean”, 1979-1980, 197-198; Mircea Grigoroviță, Un bucovinean de altădată: Emanuil Grigorovitza, „Suceava. Anuarul Muzeului Județean”, 1983, 769-778; Dumitru Teodorescu, Em. Grigorovitza. Viața. Opera, Rădăuți, 1995; Dicț. scriit. rom., II, 455-456. R.Z.
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
în poeziile în vers alb (Poezii în vers alb, 1983). Un ton neașteptat de aspru, răbufnind în sarcasme și blesteme, zvâcnește în Balade și strofe răzlețe (1943). Cu toată jalea pe care o lasă în urmă, războiul, „stihie” devastatoare, insuflă bucovineanului podidit de patriotice simțiri impulsuri de energie combativă. O antologie din versurile lui C., Scrieri lirice, s-a editat în 1970. Respirând o seninătate ce îngăduie și câte o inflexiune de umor, sonetele - înmănuncheate în Scrieri lirice, 1973 - întrețes îngândurări
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
la Cernăuți de G. Haficiuc și Schițe pentru o istorie a literaturii române din nordul Bucovinei de Lora Bostan. Grupaje de versuri publică poeți din nordul Bucovinei - Grigore C. Bostan, Ștefan Hostiuc, Mircea Lutic, Vasile Tărâțeanu, Ilie T. Zegrea, precum și bucovineni din Basarabia - Vasile Levițchi și Arcadie Suceveanu. Alte rubrici: „Pagini din creația populară bucovineană”, „Poeți populari”, „Personalități istorice bucovinene”. G.B.
ALMANAHUL SOCIETAŢII PENTRU CULTURA ROMANEASCA „MIHAI EMINESCU” DIN CERNAUŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285297_a_286626]
-
sergentul ăla, îți dădea ochelarii pe vizetă și zicea "pune-i la ochi!" Și deschidea ușa, te lua de mână și te ducea la toaletă. A fost groaznic în Iași la Securitate. Apoi s-au schimbat anchetatorii. A venit un bucovinean, nu-i mai știu numele, i l-am uitat și-mi pare foarte rău. Înainte de anchetă a venit la mine, știa despre ce-i vorba, și mi-a spus: "Acu ți-ai găsit să cânți Deșteaptă-te române!?" Mi-a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mi pare foarte rău. Înainte de anchetă a venit la mine, știa despre ce-i vorba, și mi-a spus: "Acu ți-ai găsit să cânți Deșteaptă-te române!?" Mi-a făcut adică un fel de reproș. După ce m-a anchetat bucovineanul ăsta, nu m-am mai întâlnit cu el, dar nici ceilalți nu s-au mai întâlnit cu el, nu știu ce s-a întâmplat cu el. Am încă respect doar pentru omul acela care m-a anchetat, pe care nu l-am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Tansa și din Suhuleț au fost botezați și cununați de preoții ăștia. Dacă vă spun acum o treabă n-o să mă credeți. Zilele trecute, când am fost la Suhuleț, a venit preotul cu molifta postului Paștelui. Și părintele Iulian, un bucovinean, la ieșire la poartă mi-a sărutat mâna. A fost și cu dascălul și a fost și lume de față. Mi-a sărutat mie mâna, și știți de ce? Pentru tot ceea ce am suferit eu și pentru ceea ce am făcut și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
îngrijorător prin depopularea unor zone românești destul de întinse din Austro-Ungaria”. Același punct de vedere fusese exprimat și înainte de Primul Război Mondial, atunci când se recunoștea că la începutul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, în SUA se aflau puțini basarabeni, bucovineni, macedoneni și evrei din România, în comparație cu țăranii din Transilvania și Banat, dar că „pe la 1900 aproape nu mai era oraș mai însemnat din care românii să lipsească”. Așadar, opiniile specialiștilor converg către convingerea că, la sfârșitul secolului al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
phase known in Romanian parlance as Mia și drumul, a thousand dollars and home again”. Deși problema comportă încă discuții, considerăm că putem vorbi despre o emigrație a românilor în SUA în deceniul ce precedă izbucnirea Primului Război Mondial, chiar dacă mulți transilvăneni, bucovineni și bănățeni se întorceau în țară. O deplasare permanentă de populație, constantă chiar numeric, din această regiune a Europei către America nu poate fi pusă la îndoială, chiar dacă românii stabiliți acolo nu conștientizau, la început, sau nu erau interesați de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de nereușita încercării de a se constitui o comunitate a românilor americani, ca urmare a refuzului americanizării. După o imigrare care avea o oarecare vechime, el nu putea accepta decât că, probabil, „câteva colonii românești s-ar afla în Canada (bucovineni și moldoveni), dar nici acestea nu dau semne de trăinicie. Risipiți prin diferite state și orașe, nu avem mai mult ca 4-5 mii de Români încetățeniți”. O asemenea stare de fapt s-a modificat, așa cum am remarcat, după Primul Război
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de dincolo de Ocean. Oricare altă încercare asemănătoare va suscita, desigur, scepticisme și posibile amendamente. în cazul formulei propuse de Samuel Beck, ne putem întreba dacă nu cumva prima perioadă de emigrare, în care au intrat, cu precădere, transilvăneni, bănățeni și bucovineni - sporadic și români din Regat -, nu a fost determinată de rațiuni de ordin național și politic, înainte de dorința de a aduna o sumă de bani, muncind undeva în altă țară. „The family reunification” a reprezentat, presupunem noi, o manifestare a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că “în anul 1911, Telegraful Român își asigura cititorii că numărul românilor din Statele Unite ale Americii a ajuns la circa 150.000”, considerând însă cifra inexactă și argumentând acest fapt. în același an, recensământul din Canada înregistra 9.960 de bucovineni și 5.875 de români, laolaltă cu bulgari. Andrei Popovici accepta faptul că în 1914 numărul românilor emigrați în SUA atinsese cifra de 135.000. Vasile Netea, un cercetător deci, presupunea că, înainte de Primul Război Mondial, în America trăiau circa
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ar exista documente conform cărora, `n același timp cu arestarea generalilor români și a persoanelor din proximitatea lor, sovieticii ar mai fi arestat „cca 400 de ofițeri și ostași din cadrul Armatei a IV-a române, `n mod special basarabeni și bucovineni” (Cartea Albă a Securității, ed. cit., vol. I, pp. 574-575, note la documentul nr. 44, p. 568). Șerban Pavelescu, „O nouă filă `n dosarul «Cazul» Avramescu”, Magazin istoric, nr. 10, octombrie 1995, p. 14, 32 (document de la AMR, fond „D.C.I.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Nu, căci toți aveau sau proprietate sau locuințe din care proprietarii nu-i puteau evacua pentru că legea le prelungea contractele. Venit-au ei din provincie ca refugiați sau mutați în interes de serviciu ? Nu, căci în ce-i privește pe bucovineni sau basarabeni cele 2 provincii fiind recucerite înaintea legilor de sub numerele 2-4 n'au existat refugiați iar în ce privește pe ardeleni era normal să fie așezați în Ardealul rămas unde se găseau locuințe, sau în locuințele celor 425.655 locuitori evacuați
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
drepturile persoanelor care își asumă în mod liber identitatea culturală română - persoanele de origine română și cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceștia sunt apelați (armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuțovlahi, dacoromâni, fărșeroți, herțeni, istroromâni, latini dunăreni, macedoromâni, macedoromâni, maramureșeni, megleniți, meglenoromâni, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, voloni, macedo-armânji, precum și toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni; ... ---------- Lit.
LEGE nr. 299 din 13 noiembrie 2007 (**republicată**)(*actualizată*) privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/192675_a_194004]