4,786 matches
-
că G. Călinescu a publicat prima dată poemul Memento mori, în România literară din anul 1932. Era firesc ca o asemenea publicație periodică să urmărească viața revistelor care se imprimau atunci. Textul nostru poate afirma că dintre cele trei periodice bucureștene, apărute aproximativ atunci, România literară a arătat un constant interes recenzîndu-le dintr-o perspectivă critică. Dacă în paginile Universului literar asemenea preocupări erau atunci întîmplătoare, în revista condusă de către Cezar Petrescu s-a acordat o importanță maximă periodicelor literare. Ele
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
tinerelor talente, cărora li se răspundea clar: "Ne-am impus să promovăm tinerețea" (nr. 12 din 1939). Merită să amintim că între România literară și Jurnalul literar era o continuă concurență pentru atragerea tinerelor talente. Dintre cei sprijiniți de către revista bucureșteană amintim pe Al. Negură (1893-1958) totuși mai vîrstnic, avea atunci patruzeci de ani. Apoi D. Scheianu. Remus Luca din Tg. Mureș, Traian Mihăilescu, decedat în 1981, făceau parte din gruparea bucureșteană Adonis și mulți alții. Revista lui Cezar Petrescu a
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
pentru atragerea tinerelor talente. Dintre cei sprijiniți de către revista bucureșteană amintim pe Al. Negură (1893-1958) totuși mai vîrstnic, avea atunci patruzeci de ani. Apoi D. Scheianu. Remus Luca din Tg. Mureș, Traian Mihăilescu, decedat în 1981, făceau parte din gruparea bucureșteană Adonis și mulți alții. Revista lui Cezar Petrescu a apărut între 2 aprilie 1939 și 12 mai 1940. Dat fiindcă această publicație periodică avea o sumedenie de rubrici, mai mult sau mai puțin literare, în coloanele ei au apărut și
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
arginți pe țăranii lui năsăudeni și a spart solidaritatea ardelenească, adăugînd la lista vînzătorilor de țară un nume care pînă atunci ne fusese tuturor scump". (Și asta pentru directoratul lui Rebreanu la oficiosul antonescian Viața, pentru directoratul la Teatrul Național bucureștean și pentru rolul său important în Asociația Româno-Germană). Trei zile mai tîrziu, într-un alt editorial, preciza: "Noi înțelegem să facem operă de justițiari nu una de delatori, să vindecăm adică organismul național de unele plăgi virulente și nu să
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
duce lipsă de ea. Oricum ar fi, proza romantică nu e numaidecît (Mihai Zamfir are dreptate) una de ficțiune. Și, totuși, bănuiala mea este că Ghica a făcut mai mult decît să conserve, în memorabile imagini, aspecte din viața cotidiană bucureșteană ori muntenească din secolul XIX. El avea, după toate indiciile, o viziune personală asupra acestor lucruri. Și-a scris epistolele relativ tîrziu, la finele deceniului opt și la începutul celui de al noulea, cînd mai erau puțini martori ai evenimentelor
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
Marina Constantinescu Teatrul Nottara și-a încheiat stagiunea cu două spectacole. Unul dintre ele se numește Oscar de Claude Magnier. Situația acestui teatru bucureștean este mai specială, mai dificilă poate și prin faptul că managerul - oricare ar fi deocamdată - este interimar. Asumările oricăror decizii sau strategii repertoriale pot să nu fie totale, în sensul libertății și anvergurii, pentru că nimeni nu știe care este intervalul
Garajul Domnului Barnier by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15970_a_17295]
-
începutul primei decade a veacului în curs, alături de doi eroi ai scrisului românesc: autorul Moromeților și poetul Nichita Stănescu, cel dintâi scriitor pe care debutantul Ion Cucu l-a fotografiat în anul 1956... Rar de tot să fie vreun scriitor bucureștean și din țară care să fi scăpat ochiului scormonitor al lui Ion Cucu, prezent în toate împrejurările însemnate ale vieții noastre profesionale și chiar în clipele excepționale pe care noi, toți, crezându-ne la adăpost, le socotim intime... Indiscreția fiind
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
recoltează succes cu piesa Roma învinsă de Parodi tradusă excelent de el. La un an și jumătate distanță (18 ianuarie 1879) debutează strălucitor, pe scena Naționalului bucureștean cu O noapte furtunoasă, după ce piesa fusese citită, mai înainte, în ședințele Junimii bucureștene. Nu poate evita un scandal cu Ion Ghica, directorul teatrului, care, la reluarea spectacolului, îi aduce modificări fără a-l consulta pe autor, de altfel nici pentru rejucarea spectacolului. În același an 1879 citește, la Junimea, Conu Leonida față cu
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
Leonida față cu reacțiunea. În octombrie 1884, citește la Iași, într-o festivitate pentru aniversarea Junimii, capodopera sa O scrisoare pierdută. Reia lectura în salonul regal al Carmen Sylvei. La 13 noiembrie are loc spectacolul inaugural, firește, pe scena Naționalului bucureștean, înregistrînd un succes ieșit cu totul din comun. Cîteva luni mai tîrziu i se premiază de către un juriu din care făceau parte Maiorescu, Alecsandri, Hasdeu piesa D'ale carnavalului, premiera avînd loc în 8 aprilie 1885. De-abia în 3
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
unitate a prezentărilor - el reprezintă un pas necesar în domeniul instrumentelor literare. Ion Bogdan Lefter - Scriitori români din anii '80-'90. Dicționar bio-bibliografic, Volumul II, G-O, Editura Paralela 45, Pitești, 2001, 256 pagini, f.p. " După decenii pe aceleași trasee bucureștene - "plimbarea" dispăruse din viața ei, toate drumurile aveau o țintă și erau contra cronometru - hoinăreala într-un oraș imens îi dădea o euforie de drog ", cartografierea nu mai ține cont de realitate în povestirile Adrianei Bittel. Intrați într-o Țară
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
se afla în țară, petrecîndu-și vremea în cele două castele care erau ale ei (obținute prin căsătorie), Posada și Mogoșoaia (fără a mai pune la socoteală casa din București), unde dădea recepții sau primea lume din straturile înalte ale societății bucureștene. Diplomații țărilor în conflict, aflați în misiune la București, se întîlneau, de regulă, la castelele Marthei Bibescu. Contele Czernin, ambasadorul Austro-Ungariei la București, viitor prim-ministru era un obișnuit al casei. La 16 aprilie 1915 Czernin se întîlnește la Mogoșoaia
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
Andreea Deciu Pe la jumătatea secolului trecut (adică 20), era extrem de populară teoria autonomiei literaturii, ca manifestare spirituală, chiar dacă printre adepți se numărau mai ales aceia influențați de o doctrină cu ambiții scientisto-universaliste-interdisciplinare: structuralismul. Între universitarii literați bucureșteni am auzit deseori argumente pro-autonomia literaturii legate în primul rînd de o insecuritate a statutului disciplinar și instituțional: dacă permitem filozofilor sau istoricilor să ne învețe cum să analizăm un text literar, ori dacă importăm noi înșine metode și concepte
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
20. 000 lei. Steagul sus! "Partea nevăzută a lucrurilor" nu constituie un pretext literar pentru autoarea cărții despre care vom vorbi în continuare. Maria Frunzetti - Mia, ca personaj al propriilor amintiri - , talentată pianistă și, din 1965, cadru universitar la Conservatorul bucureștean, e o femeie care a crezut toată viața într-un echilibru subtil și secret a tot ce se întîmplă, încercînd întotdeauna să pună în acord concretul cu un counterpart - ca să păstrăm vocabularul - inefabil, inaccesibil simțului comun. Confesiunile nu sînt, deci
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
computer furnizor de date, autoreferențiale în chiar expoziția fotografică. Pe Eugen Demeterca - premiul întîi la fotografie - l-am reîntîlnit și pe genericul documentarului Groapa în care Mihai Bauman de la UNATC investighează condițiile de trai mizer din "vestul sălbatic" al capitalei bucureștene și anume lacul Văcărești. Poezia sordidului și a absurdidății l-a preocupat și pe Mihai Sofronea, tot de la UNATC, autorul Gardului ce-i separă pe rromi de români, povestea unei "prietenii" (cum hazliu anunță sloganul publicitar al afișului!) dintr-un
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
altă ordine de idei, am mari îndoieli că liberalul, pro-occidentalul Banat ar dori să fie integrat unei Transilvanii retrograde, devenită bastion al naționalismului și intoleranței de tip România Mare. Nu prea-i văd eu pe timișoreni acceptând să schimbe miticismul bucureștean, oricum mai simpatic și mai ușor de convertit la o cauză bună, tocmai în numele inconsistenței sale, cu strepezitul, compactul, intolerantul "românism" care-a triumfat și va mai triumfa la Cluj încă multă vreme de-aici înainte. Sau poate că n-
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
un teren prielnic în însuși dorul de parvenire socială a eroinei. Ajunsă la București, unde contactul cu orientul neserios și murdar o face să-l urască având uneori accente antipatriotice ce o vor face să intre în conflict cu lumea bucureșteană... frecventează des bibliotecile, teatrele, redacțiile unde se înfățișează cu mici lucrări literare, povești pentru copii pe care îi iubește enorm. E drama ei. Nu va avea niciodată vreun copil. E și unul din motivele dezechilibrului ei de mai târziu. Totul
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
și pe autoare, din moment ce, pînă și la sfîrșitul cărții, ne asigură că acesta nu e deloc un fapt ireal. Ba, chiar mai mult, pentru ele s-au dus uneori adevărate bătălii, cum o arată numeroasele documente de arhivă ale municipalității bucureștene, atent răsfoite într-un întreg capitol. Teza pe care o propune Dolores Toma e că, în spatele diferențelor de înfățișare dintre grădina franceză, a cărei paradigmă e cea de secol XVII, și varianta ei moldo-valahă, mai ales cea de secol XIX
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
Vasile Iancu semnează un text senzațional: Istoria unui asasinat politic. E vorba de mărturisirile unui ,,informator" anonim care l-a cunoscut pe un oarecare Paul Andriescu, originar din Dorohoi, frecventînd boema ieșeană din anii '80. Era absolventul unei școli postliceale bucureștene și se ocupa cu depanarea radio-t.v. Nu urmase facultatea din cauza ,,dosarului". Tatăl său fusese în America în tinerețe și, revenit în România înainte de război, cumpărase o moșioară la Manoleasa, pe Prut, din fostul județ Dorohoi. Nu se știe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
avem control asupra difuzării. Cîteva zeci ori sute de exemplare în fiecare mare oraș n-ar fi mult pentru profesorii, medicii, studenții, elevii, pentru intelectualii, în general, care ne citesc și ne reclamă absența revistei din chioșcuri (în Titan, cartierul bucureștean, și în Cluj sau Timișoara, ca să dau doar aceste exemple, n-avem practic desfacere). Dar așa cum nu ne permitem tipografie și depozit propriu, nu ne permitem nici difuzare proprie. Prea puține mari cotidiane le au pe toate. Dar o foaie
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
după mai bine de trei decenii, l-am reaudiat săptămânile trecute pe Iancsi Körössy, iarăși, în direct, la Ateneul Român, de asemenea în Aula Uniunii Compozitorilor, la Palatul Cantacuzino. Iancsi a răspuns apelului colegilor săi, a cântat iarăși pentru publicul bucureștean în prezența colegilor, a mai tinerilor săi colegi - mă refer în primul rând la minunatul saxofonist Nicolae Simion, stabilit actualmente în Austria, cel care, iată, l-a ademenit în direcția noastră, l-a ademenit pe Iancsi la București. O știm
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
să iubim lumea cea mare a jazz-ului. A făcut-o cu pasiune, cu înțelepciune, cu clarviziunea celui care țintește departe, cu clarviziunea constructorului care rostuiește temeiuri dintre cele mai importante. Iancsi a dat consistență, a dat identitate lumii jazzului bucureștean începând cu anii '60. A descoperit și a format, a lansat talente tinere, a creat o emulație a acestora, a descoperit-o și a lansat-o pe Aura Urziceanu, a orientat gustul unui public avid de a cunoaște și altceva
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
decât directivele culturnicilor ideologiei totalitare. Jazz-ul constituia pentru el o veritabilă insulă a libertății; prin jazz, Iancsi ne invita să fim, să ne simțim liberi. Serile prelungite de la "Mon jardin", pitorescul restaurant-terasă de pe Calea Dorobanților, locul preferat al boemei bucureștene a anilor '60, era locul preferat al iubitorilor muzicii de caffé concert, era locul în care am deprins gustul muzicii de divertisment aflate la hotarul acesteia cu marea artă a jazz-ului; aici am putut cunoaște ultimele tendințe ale jazz
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
Viorica Bucur De la bun început, trebuie spus că, anul acesta, Zilele Filmului Italian au îmbogățit toamna cinefililor bucureșteni cu câteva evenimente care au dat acestei manifestări o notă aparte (cel puțin în contextul dâmbovițean al manifestărilor de gen): în mod evident, organizatorii (Institutul Italian de Cultură și Asociația culturală Itaro Arte) au vrut să ne ofere nu doar
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
educația lui. Corectitudinea informațiilor, apoi, este în afară de discuție. Și totuși! De trei ori, pe trei tăblițe, văzute de mine, or mai fi și altele, C.A. Rosetti este considerat născut în 1856. Pașoptistul Rosetti nu se născuse, în mintea edililor bucureșteni, în vremea revoluției de la 1848! Și alte incorectitudini ne pun pe gînduri. Statuia lui Caragiale, cîndva în curtea Editurii Cartea Românească, a ajuns pe strada Maria Rosetti fără altă legătură cu zona decît existența tot acolo a unei străzi Caragiale
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
și triste în același timp dinamitează mitul fericirii furate. Ioan Groșan e surprinzător de lipsit de prejudecăți pentru un autor român, iar precizia stilului și rafinamentul incredibil al scriiturii nu cred că au fost suficient semnalate, mai ales în critica bucureșteană. O povestire pe care autorul o consideră cea mai slabă și care a fost scrisă cumva la comanda cenzurii e O.Z.N. Povestirea a fost tradusă în mai multe limbi și autorul, influențat probabil de ceea ce critica a lăudat pînă acum
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]