1,108 matches
-
a renunțat la această seninătate cât timp a durat procesiunea burlescă ce-i conducea, mână în mână, cu fanfară, prin străzile pline de lume, până la insula Vasili. în jurul lor, mulțimea se bucura și râdea, striga glume și sporea binecuvântările comice. Bufonii din escortă erau împopoțonați cu măști și executau tumbe pentru a menține veselia publicului. La această procesiune se alipiseră și saltimbanci cu urșii și maimuțele lor savante. Era un frumos spectacol de carnaval pe care țarina îl oferea poporului său
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
pentru a menține veselia publicului. La această procesiune se alipiseră și saltimbanci cu urșii și maimuțele lor savante. Era un frumos spectacol de carnaval pe care țarina îl oferea poporului său pentru a sărbători căsătoria unuia dintre cei mai buni bufoni ai ei. Nu era nimeni care să nu-i fie recunoscător, deoarece prilejurile de distracție erau rare în capitală. Pentru a fi sigură de succesul acțiunii sale, țarina urma cortegiul într-o trăsură descoperită, în timp ce Buhren, călare pe un cal
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
ultimul secret al feminității sale. Apoi, așa cum era, aplecată în fața lui, s-a complăcut să-l scruteze din cap până-n picioare, cu o cupiditate zâmbitoare. Dumnezeu știe că el era obișnuit să fie analizat ca un animal curios în timpul exhibițiilor bufonilor la Curte. Dar acum încerca sentimentul că acest act își pierduse semnificația originară. în fața acestei soții ciudate, el nu reprezenta, se gândea Vasia, partenerul care trebuie să fie un bărbat normal pentru femeia iubită, ci păpușa unei fetițe căreia îi
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
dar cîteodată conduce și la impasuri flagrante, ca în scena teatrului în teatru. Hamlet e aici (așa cum și-l dorea de mult Alexa Visarion, singurul care mi-a vorbit astfel despre el) un prinț destul de gras, nicicum caustic, un prinț bufon, nicicum melancolic. Un personaj comun, dar puternic, înspăimîntat uneori de sarcina ce-i revine și care își caută ajutor refugiindu-se uneori chiar în public, un tînăr banal, dar violent! Gata să vă bată sau să capituleze brutal, un erou
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
n-am putut iubi nici pe mumă-mea mai mult decît te-am iubit. Ce să mai continuăm, doamna, o comedie, pe care d-ta ai știut s-o joci bine, nu-i vorba, dar în care mie rolul de bufon nu-mi convine... Nu crede că-ți fac imputări. Ce imputări se pot face unei femei ușoare." Reiese, de aici, ca amorul lor ajunsese destul de departe și că poetul trăia amară, dezamăgitoarea concluzie că iubita este o femeie ușoară și
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
de registre și mesaje, nici “atunci”, nici “astăzi”, un soi de modernitate fără stil și ținută. Devin majore, astfel, efectele cortinelor digitale sau a cicloramei, a cîtorva soluții de lumină, vizualizarea întîlnirilor de la malul mării, precum și o scenă, una, a Bufonului și jumătate din scena importantă a lui Malvolio. Deși construcția regizoarei mi s-a părut valabilă aici, solidă, spumoasă, plină de haz și conținut, de ironie, de gag fin, de consistență. Ridicolul lui Malvolio poate fi măsurat în umbra enormă
Comedia erorilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14338_a_15663]
-
pildă. Din păcate, iarăși, l-am găsit pe Florin Mircea în Malvolio parcă ostenit, fără anvergură și aplomb, executantul doar al unui traseu stabilit impecabil de Beatrice Rancea, o formă interesantă, dar fără vlagă. Și-am suferit. Ca și pentru Bufonul lui Petru Ciubotaru. Chiar dacă rolurile nu sînt împlinite, discuția se menține în jurul unor aprecieri, fie și critice, ce țin de teatru și de spectacol. Ca și impresia superficialității lui Constantin Pușcașu în Orsino, ca și evoluția plăpîndă, dar corectă a
Comedia erorilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14338_a_15663]
-
de Dragoste de viață, romanul lui Jack London. Libertatea este în acest caz o provocare, un chin, un permanent efort de a răbda ploaia, frigul, foamea, setea. Tribalizarea relațiilor în cadrul grupului presupune ca fiecare să asume un rol. Zoran este bufonul grupului - filmul o reflectă prea puțin -, Tomasz este artistul, depozitar al memoriei tribului prin schițele pe care le face, Voss este sacerdotul care stă ascuns în umbra unei crime, Janusz este liderul, „pakhan”, un fel de Moise ghidându-și poporul
Odiseea siberiană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5606_a_6931]
-
să jigniți în mod repetat cetățenii străini și să insultați alte state membre pentru motive inventate. După ce v-ați făcut partidul de râs vorbind despre «invazia celor 29 de milioane de români și bulgari», riscați să vă transformați într-un bufon al Europei dacă nu încetați cu astfel de minciuni și atitudini iresponsabile. România nu mai poate fi ținta atacurilor partidului dumneavoastră! Vă solicităm să nu mai vehiculați minciuni cu privire la imigranții români", se arată în apelul social-democraților către Nigel Farage.
Avertismentul PSD: "Vă transformați în bufonul Europei" by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/30714_a_32039]
-
în Aurul Rinului, liric și emoționat în Walkiria, zeul suprem a oferit în Siegfried imaginea poate cea mai paradoxală: un rol dominator, hotărât, de stăpânitor al lumii, deși deghizat în Rătăcitorul modest și muritor : contrapunct psihologic wagnerian. Contrastele dintre aproape bufonul Mime și vocea lui Vinke, generoasă, caldă și perfect dozată, la care s-a adăugat solemnitatea lui Silins, au adus nota de culoare necesară interpretării unui prim act narativ, introspectiv, în care fiecare se povestește pe sine, iar orchestra lui
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
Ștefan Cazimir Istoria confirmă preferința în romantism pentru profesiile următoare: proletar, călugăr, student, militar, pușcăriaș, marinar, nobil, doctor, savant, femeie ușoară, bufon, călău, vrăjitoare etc." (G. Călinescu, Clasicism, romantism, baroc). Subliniez, în lista criticului, termenii călugăr, student, pușcăriaș, doctor, savant - și constat că fiecare în parte se suprapune uneia sau mai multor etape ale existenței lui Valeriu Anania. Concluzie elementară: prin experiențele
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
în viziunea lui (dezvoltată în cartea Sculptând în timp), cea mai importantă dintre posibilitățile cinematografiei e aceea de a captura durata. Folosește însă și panoramarea nefirească, de la dreapta la stânga, pentru a sugera dislocarea celor trei călugări-pictori când ajung în "casa" bufonului. Încă de la primele cadre, are personaje care le părăsesc. Când Foma, ucenicul lui Andrei, e ucis de săgeata unui tătar și cade în râu, camera e stropită cu apă, pentru a transforma spectatorul în martor ocular. O altă particularitate inovatoare
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
reușește să picteze figuri nu neapărat serene, dar conținute, orientate către interior prin excelență și transfigurate prin spiritualitate. Oricum, apropo de violență, Tarkovski o arată în uniformitatea ei: față de oameni, animale, până și față de lucruri. Chiar și "nebuna sfântă" și bufonul sînt ținte predilecte ale cruzimii. S-a spus deja că lungmetrajul e o capodoperă a eliptismului, așa că ipoteza "icarică" ar putea fi viabilă. Totuși, validitatea ei ar contrazice intepretarea în cheie artistică, pentru că ea se bizuie exclusiv pe faptul că
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
e vorba numai de judecățile valorice, de comentarea malițioasă a "miturilor" lui A. E. Baconsky sau Al. Ivasiuc, ci și de cele hermeneutice: în contrast cu majoritatea comentatorilor, care exaltă gravitatea și tragismul schițelor lui N. Velea, Cornel Regman îl consideră "un bufon superior, mimând seriozitatea, și singurul azi dintre martorii evenimentelor satului care întoarce patetismul (...) dacă nu chiar în panglicărie, în tot cazul într-un prilej de experimentare șugubeață". Spiritul polemic al autorului iese însă la iveală și în preferința pentru anumite
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
parfumate, de migdală, de coajă de mandarină amară: "Te ascult.../ Pe ochii mei sîmt degetele serii.../ Vorbește-mi, dar încet... încet și mult...// Și vorba ta să semene tăcerii..." Vagi atingeri cu o Gedankenlyrik, în preferința pentru majuscule, la Ritm, Bufon, Ecou, Vis, devenite personaje ale unei farse fără subiect, din care doar finalul se agață, molatic, cu energia în descrescendo a unei nevralgii vechi, de vreun colț de cortină: "Fiorii obosiți se frîng,/ Iar pe mormîntul lor feeric/ Oglinzile albastre
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
o mignonă subțirică. Părea că nu pășește, că se furișează, figură trasă de trișor care filează des cartea. Sânii depărtați unul de altul, plantați înspre umeri, de unde aerul că nu-și vorbesc... Erau, în fine, nemțoaice multe și blonde... "Viața, bufonul timpului." (Shakespeare) * O voce străină răsună în biroul spațios, încăpător, contrastând cu ce se aude de obicei în acest birou în care se aud glasuri de cetățeni obișnuiți. Vocea nouă era ca o voce de militar sau de instructor de pe
Contoare... și controlor de lumină by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7524_a_8849]
-
generații. Din fractura comunicării, din neînțelegerea profundă ivită la nivel de limbă, de mesaj. De aceea, aducerea pe scenă a altui cod, cel al muzicii, ca un plan în sine, mi se pare o idée originală. Valabilă. Un contrapunct formidabil. Bufonul lui Lear cîntă la o pianină ciudată. Dă mici recitaluri. Comentariile lui sînt susținute aici, la Dodin, în primul rînd prin muzică, prin diferite teme muzicale. Ca și revoltele, mai tîrziu, ca și batjocura, ca și durerea. Pînă cînd, Bufonul
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
Bufonul lui Lear cîntă la o pianină ciudată. Dă mici recitaluri. Comentariile lui sînt susținute aici, la Dodin, în primul rînd prin muzică, prin diferite teme muzicale. Ca și revoltele, mai tîrziu, ca și batjocura, ca și durerea. Pînă cînd, Bufonul intră în poveste, în partea a doua, și își abandonează instrumental-partener. Pianina cîntă singură, într-un colț al scenei. Magic. Un mecanism care urlă neînțelegerea și moartea. Care duce sunetul ei și dincolo de spectacol, de seara în care l-am
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
care urlă neînțelegerea și moartea. Care duce sunetul ei și dincolo de spectacol, de seara în care l-am văzut, de furtuna de afară care concurează furtuna lui Dodin, de trupurile dezgolite ale lui Lear, Gloucester, Kent, al lui Edgar, al Bufonului care, pribegi și uzi pînă la piele și n-au cu ce să se schimbe, de clipele lor de derută, de spațiul în care sînt prizonieri, în care destinul lor este bătut în cuie, ferecat de la început. Mă gîndesc la
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
mă urmăresc. Ca și desenul alb al trupurilor ucise, întinse dramatic pe negrul scenei. Brațul întins de Lear peste corpul Cordeliei. Gestul oferă, tîrziu, tandrețe. Gestul acesta afirmă fără cuvinte că Lear își mărturisește neputința. Și vina. Corpul gol al Bufonului, ca un Pierrot rămas doar cu gulerul alb, de dantelă, ciorapii vărgați, pînă la genunchi, și cu melonul ce-i ascunde sexul. Bufonul clovn trist și mitenele roșii. Singura pată de culoare într-o lume de alb, griuri pale și
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
tîrziu, tandrețe. Gestul acesta afirmă fără cuvinte că Lear își mărturisește neputința. Și vina. Corpul gol al Bufonului, ca un Pierrot rămas doar cu gulerul alb, de dantelă, ciorapii vărgați, pînă la genunchi, și cu melonul ce-i ascunde sexul. Bufonul clovn trist și mitenele roșii. Singura pată de culoare într-o lume de alb, griuri pale și nisipiuri. Seducția lui Dodin... grația actorilor lui, felul în care ridică un deget sau pășesc, felul în care rostesc, în care conduc emoția
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
Cattaneo, Stefano Gervasoni și același Beat Furrer, însă prețul prohibitiv al biletelor m-a aruncat din nou în stradă, în fața IRCAM (Institut de Recherche et Coordination Acoustique/Musique), acolo unde, n-ai ce să-i faci, dai peste saltimbanc. Un bufon ce escaladează (a câta oară?), trucul cu lada locuită senin de o femeie și pe care el, nepăsătorul, cavalerul cu inimă de piatră, trăitor printre oameni ca și cum ar fi singur, o străpunge cu săbii, sulițe, iatagane, smulgând icnetele măgulitoare ale
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
cu apă de ploaie, în care oricâte săbii ar fi infipt, n-ar fi ținut, în nici un caz, de foame? în același timp, artiștii restituiau în Grande Salle de la lucrări ce, probabil, nu se supuneau condiției răsăritului de soare. Prestația bufonului, în schimb, da: un răsărit pe care poți să-l descoperi atunci când cerul e senin sau, dimpotrivă, să-l ratezi dacă afară e înnourat. Ca în free-music, în care fie poți să te regăsești pentru o clipă sau un timp
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
să-l descoperi atunci când cerul e senin sau, dimpotrivă, să-l ratezi dacă afară e înnourat. Ca în free-music, în care fie poți să te regăsești pentru o clipă sau un timp, n-are importanță, fie să te pierzi nelimitat. Bufonul, când a întins mâna oamenilor, i s-ar fi pus în ea pomană. Artistul, când dă de pomană, nu este sigur că va avea destule mâini întinse. Niciodată sătulul nu crede flămândul. (E drept că nici flămândul nu-l înțelege
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
270 pagini; Gabriela Melinescu - Stări de suflet, antologie de autor, note biobibliografice, autoarea, postfață de Mircea A. Diaconu, 270 pagini; Adrian Popescu - Ieșirea în larg, antologie și note biobibliografice de autor, postfață de Ion Pop, 270 pagini; Cristian Simionescu - Ținutul bufonilor, notele biobibliografice și antologie de autor, postfață de Mircea Martin, 300 pagini; Dorin Tudoran - Pisicuț (Somnografii), antologie și note biobibliografice de autor, postfață de Mircea Martin, 280 pagini.
Colecția „Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie «Mihai Eminescu»“ by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/5826_a_7151]