889 matches
-
dintre care se trag rușii). În același document, Choniates a făcut distincția între cumani și vlahi. Denumirea "brodnici" a dispărut pentru totdeauna din izvoare odată cu marea invazie mongolă din 1241). După Spinei, teritoriul brodnicilor acoperea spațiile aflate astăzi în sud-vestul Bugeacului (astăzi în Ucraina) și județele Vrancea și Galați și probabil coasta dintre Nistru și Nipru. Istoricul A. Boldur a remarcat că brodnicii erau infideli față de catolici (creștini ortodocși și nu păgâni) și că originea românească este acceptată de Nicolae Iorga
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al
Chelmenți () [Corola-website/Science/313727_a_315056]
-
Cocea), și câțiva magnați polonezi au strâns o oaste de mercenari și au invadat țara în vara anului 1612. Bătălia are loc la Cornul lui Sas, pe malul Prutului, iar oastea moldovenească a lui Tomșa învinge, cu ajutorul hoardei tătarilor din Bugeac conduse de hanul Temir Bey (Colea Răutu). În timpul luptei, căpitanii de oști Tudor Șoimaru (Vasile Boghiță) și Simeon Bârnovă (Amza Pellea) îl salvează viața hanului și cei trei devin frați de sânge potrivit unei vechi tradiții tătărești. Șoimaru provenea dintr-
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
, întâlnit și sub forma Ialpuh (în , în ) este un liman fluviatil natural cu apă dulce, situat în lunca formată pe cursul inferior al Dunării, în Bugeac, în Basarabiei. Denumirea sa actuală este tătărească ; pe hărțile vechi precum cea a lui Dimitrie Cantemir din "„Descriptio Moldaviae”", apare sub numele de „Răsuna”, probabil în relație cu larma broaștelor, numeroase în zonă. se află în regiunea Odesa din sud-vestul
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
cârmuitorul târgului Oblucița (azi Ismail) a luat în stăpânire trei locuri de pescuit, printre care era și Ialpugul . Conform surselor sovietice și ucrainene, "în anul 1770, armata rusă a început să introducă impozite pentru pescuitul în lacurile și gârlele din Bugeac, inclusiv în lacul Ialpug", doar că acest lucru este imposibil deoarece Bugeacul a rămas parte a Imperiului turcesc (cum era din 1484, de când fusese luat de la Principatul Moldovei) până în anul 1812, când prin tratatul de la București a trecut în componența
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
pescuit, printre care era și Ialpugul . Conform surselor sovietice și ucrainene, "în anul 1770, armata rusă a început să introducă impozite pentru pescuitul în lacurile și gârlele din Bugeac, inclusiv în lacul Ialpug", doar că acest lucru este imposibil deoarece Bugeacul a rămas parte a Imperiului turcesc (cum era din 1484, de când fusese luat de la Principatul Moldovei) până în anul 1812, când prin tratatul de la București a trecut în componența Imperiului rusesc. Ceeace este posibil și chiar probabil, este că în decursul
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
(n. 14 iulie 1933 - d. 17 februarie 1987) a fost un poet și publicist român basarabean originar din Bugeac, care a îndeplinit funcțiile de președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova în perioada 1965-1971 și prim-secretar al comitetului de conducere al aceleiași societăți între anii 1971-1987. A scris următoarele volume de poezii și proza: "Zodiac" (1971), "Casă în Bugeac
Pavel Boțu () [Corola-website/Science/314365_a_315694]
-
Bugeac, care a îndeplinit funcțiile de președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova în perioada 1965-1971 și prim-secretar al comitetului de conducere al aceleiași societăți între anii 1971-1987. A scris următoarele volume de poezii și proza: "Zodiac" (1971), "Casă în Bugeac" (1973), "Ruguri" (1975), "Scrieri alese" (1983) ș.a. În operele lui invocă deseori stepele Bugeacului, în regiunea cărora s-a născut. La 14 iulie 1933 în familia lui Petre Tudosie Boțu și a Anei Domente Munteanu, vede lumina zilei Pavel Petre
Pavel Boțu () [Corola-website/Science/314365_a_315694]
-
1965-1971 și prim-secretar al comitetului de conducere al aceleiași societăți între anii 1971-1987. A scris următoarele volume de poezii și proza: "Zodiac" (1971), "Casă în Bugeac" (1973), "Ruguri" (1975), "Scrieri alese" (1983) ș.a. În operele lui invocă deseori stepele Bugeacului, în regiunea cărora s-a născut. La 14 iulie 1933 în familia lui Petre Tudosie Boțu și a Anei Domente Munteanu, vede lumina zilei Pavel Petre Boțu, în familie fiind trei fete și doi băieți. Anii grei de război îi
Pavel Boțu () [Corola-website/Science/314365_a_315694]
-
între Turcia și Rusia. Situația se agravează după anul 1812 când Imperiul rus anexează Basarabia astfel că Dunărea devine frontiera între Rusia și Turcia. Cu acest prilej Sultanul și Țarul fac un schimb de populații : Tătarii "Nogai" și Turcii din Bugeac vin pe litoral în locul unui număr echivalent de Bulgari și de Găgăuzi care se stabilesc în sudul Basarabiei. După 1840, pe litoral, îndeosebi la Techirghiol și Costinești, au fost colonizați și germani, veniți din teritoriile țariste - în special din zona
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Mackensen cuceresc Constanța. Între cele două războaie mondiale, România Mare avea un litoral de 412 km între Bugazu (la ieșirea în mare a limanului Nistrului, azi în Ucraina) și Ecrina (azi în Bulgaria, la nord de Varna), cuprinzând atunci coasta Bugeacului și cea a Cadrilaterului (cu Capul Caliacra și "Coasta de Argint", între acesta și Balcic), precum și Insula Șerpilor (cedată către URSS în 1948, azi ucraineană). În această perioadă interbelică continuă procesul de modernizare a litoralului, îndeosebi a porturilor și a
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
de „Republica democratică a Moldovei” (și nu a „Basarabiei”) tocmai pentru a „nu mai deosebi părțile nefiresc despărțite ale voievodatului de odinioară” și fiindcă „Basarabia” întinsă spre nord până la Hotin, era o numire rusească (Basarabia desemna, până în 1812, doar actualul Bugeac). Primele date istorice sunt legate de românii (vlahii) numiți bolohoveni (sau volohoveni) și brodnici. Bolohovenii traiau la nord est de Nistru. Brodnicii ocupau un teritoriu situat la sud de țara bolohovenilor. Ultimele informații despre bolohoveni sunt din anul 1257., Moldova
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
satul a purtat denumirea oficială de (în ), în acel an el fiind redenumit Suvorove, după numele generalului rus A.V. Suvorov. Între anii 1941-1944, autoritățile române l-au redenumit Regele Mihai I. Localitatea Șichirlichitai se află pe teritoriul regiunii istorice Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei. În secolele XVI-XVIII, pe teritoriul actualului sat a existat o tabără a tătarilor nogai, cu numele de Șikerlîk (în traducere "plaja de zahăr"). Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai
Șichirlichitai () [Corola-website/Science/318358_a_319687]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida
Șichirlichitai () [Corola-website/Science/318358_a_319687]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida
Broasca, Ismail () [Corola-website/Science/318384_a_319713]
-
locuitori, preponderent ruși-lipoveni. Satul este situat la o altitudine de 26 metri, în partea de vest a raionului Ismail, pe malul nord-vestic al lacului Cugurlui și pe cel sud-vestic al lacului Ialpug. Satul Lărgeanca se află pe teritoriul regiunii istorice Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei. Aici locuiau în secolul al XVIII-lea țărani moldoveni. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812
Lărgeanca, Ismail () [Corola-website/Science/318387_a_319716]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida
Lărgeanca, Ismail () [Corola-website/Science/318387_a_319716]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida
Necrasovca-Veche, Ismail () [Corola-website/Science/318383_a_319712]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida
Sofian-Trubaiovca, Ismail () [Corola-website/Science/318393_a_319722]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida
Matroasca-Cuhurlui, Ismail () [Corola-website/Science/318385_a_319714]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida
Hasan-Aspaga, Ismail () [Corola-website/Science/318374_a_319703]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al
Câșlița-Dunăre, Ismail () [Corola-website/Science/318405_a_319734]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al
Erdec-Burnu, Ismail () [Corola-website/Science/318407_a_319736]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida
Pocrovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318406_a_319735]
-
la o distanță de 55 km est de centrul raional Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Hagi-Curda (în ), în acel an el fiind redenumit Komîșivka. Localitatea Hagi-Curda a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei. După cum atestă o notație de pe Ceaslovul aflat în fosta biserică a satului, satul a fost înființat prin unirea a mai multor cătune din zonă și au format o așezare mai mare, cu numele de
Hagi-Curda, Ismail () [Corola-website/Science/318408_a_319737]