827 matches
-
atrase atenția: ― ... și atunci, la Roșu împărat veni cel de-al treilea fecior. Tată, îi spuse, lasă-mă și pe mine să-mi încerc norocul. Balaurul cu șapte capete din pădurea Iasminului... Mă asculți, Mirciulică? Uf, urîciosule! Ai adormit... Locotenentul, buimac, se rezemă de zid. Termenii dumneavoastră de comparație, spuse Grigore Popa, ar trebui să mă supere. Maiorul schiță un gest de oboseală. ― Ce importanță are... În orice caz, nu asta am intenționat. ― Ar fi trebuit să mă supăr, repetă încăpățînat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sculptorul își ridică fața slăbită: ― N-a înghițit nimic. Cum vine asta? ― Nici ceilalți n-au înghițit nimic, domnule Matei. Bătrânica își strecură mâinile înghețate sub reverele capotului. Șopti: Numai de nu mi-aș pierde capul... ― Cum vine asta? repetă buimac tânărul. ― Vom înțelege totul la timpul cuvenit. Sânt sigură. Acum trebuie să ne gândim la altceva. Sculptorul o măsură un timp: ― Altceva? Ce altceva?! ― S-ar putea ca mâine dimineață să ne viziteze din nou domnii de la Miliție. Tot mâine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
despică buzele. ― Al dracului de repede îți vin ideile! Ești sigură că nu te-au fulgerat mai de mult? ― Domnule Matei! repetă fericită. Ce-ai zice... de o statuie? ― O statuie?!? ― Sînteți sculptor, aveți totul la îndemînă. ― Nu înțeleg... Îngână buimac tânărul. ― Cea mai bună ascunzătoare pentru domnul Popa, gâfâi Melania Lupu. ― Spune naibii odată! ― Îl turnăm în ghips. CAPITOLUL XIV INOCENȚĂ Locotenentul Azimioară îl aștepta în birou. Maiorul își scoase paltonul apoi se așeză în fața mesei. Avea figura odihnită și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plăcere! ciripi Melania Lupu... Tocmai îl întrebam pe domnul Vâlcu dacă nu dorește o dulceață. Verișoara mea trebuie să sosească din moment în moment... Unul din principiile ci este ca oaspeții să fie primiți așa cum se cuvine. Azimioară o privea buimac. Personajul i se părea uluitor. Maiorul trase de spătarul unui scaun și se așeză. Observă cu aceeași voce groasă: ― Ați uitat televizorul deschis. ― Vă înșelați! Nu l-am uitat. Mirciulică urmărește filmul. Cristescu își ridică sprâncenele. ― Motanul doamnei Lupu, explică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tavan, fără să am puterea să fac ceva. Nu mă hotăram nici să mă scol, să închid fereastra, nici să mă învelesc. Parcă atârnam undeva între somn și trezie într-o piele de împrumut. Viața vuia în mine ca marea, buimacă și tenace, însă, în mod ciudat, nu mai eram sigur de identitatea mea și mă întrebam ce căutam acolo. Uneori, de-afară răzbăteau țipete de pescăruși. Mi s-a părut că aud o voce și am întors cu un efort
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unei legende poate fi chiar mai gravă decât moartea unui om. Totul fusese clădit acolo pe fantoma Bătrânului, pe mitul lui; surpîndu-se acest stâlp de susținere, întreaga construcție a azilului se clătina, amenința să ne strivească pe toți. Bătrânii umblau buimaci, descumpăniți, discutau în șoaptă, se uitau unii la alții și se întrebau ce se va întîmpla acum. În locul legendei în care crezuseră și de care se temuseră atâta vreme, se căsca un gol, un abis în care riscau să se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
avea rolul ei. Dar când au văzut că e serios, și-au amintit că există plăcerea. Întreaga teamă care se întipărește pe chipuri în timpul zilei, se topește atunci în amurgul arzător și plin de praf, într-un fel de excitare buimacă, o libertate stângace care înfrigurează un popor întreg. Și eu, sunt și eu ca ei. Dar ce ! moartea nu înseamnă nimic pentru oameni ca mine. Este un eveniment care le dă dreptate". Tarrou fusese acela care îi ceruse lui Rieux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din partea năimiților plătiți de străini pentru zelul arătat că...și natura e marea potrivnică a vieții normale a oamenilor și cea mai cumplită secetă s-a lăsat asupra meleagurilor românești, oamenii hrănindu-se cu scoarță de copac măcinată și „Umblam buimaci prin grădini/ După ierburi și rădăcini/ Care treceau prin noi fuior/ Când verde, când roșu, multicolor”. Cât de crunt a fost lovită o mare parte a țării de această calamitate și mai ales Bucovina și Moldova - sporind numărul crucilor în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
situația grea, disperată, apocaliptică a acelor vremuri când „Cineva și-a luat/ samavolnic/ puterea și te-a condamnat,/ Stârnind peste tot vâlvătaie/...Curând vei muri și tu, sat - rădăcină/ Sat-altoi al tuturor morților mei/... Dar am nădejde că noaptea asta buimacă/ Și tot ce e rău o să treacă.” Speranța vizionară în vremuri normale nu l-a părăsit nici un moment pe autorul purtător al stindardului libertății și bunăstării poporului, cu toate că unii... prea necăjiți, obijduiți și năpăstuiți „își cheamă sfârșitul/ Și moartea parcă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pasiune pentru ceramică, folosise unul dintre cuptoare pentru ardere. După ce trecură de fabrică iar doamna Levy o privise și spusese „trist, foarte trist“, cotiră spre râu și se opriră în fața unui bloc cu apartamente, construit din lemn, având un aspect buimac și aflat de cealaltă parte a docurilor de pe Desire Street. O dâră de zdrențe indica traseul ce trebuia urmat pe scările nevopsite din față, spre ținta din interiorul clădirii. — Să nu stai prea mult, spuse doamna Levy, săltându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tavan, fără să am puterea să fac ceva. Nu mă hotăram nici să mă scol, să închid fereastra, nici să mă învelesc. Parcă atârnam undeva între somn și trezie într-o piele de împrumut. Viața vuia în mine ca marea, buimacă și tenace, însă, în mod ciudat, nu mai eram sigur de identitatea mea și mă întrebam ce căutam acolo. Uneori, de-afară răzbăteau țipete de pescăruși. Mi s-a părut că aud o voce și am întors cu un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
legende poate fi chiar mai gravă decât moartea unui om. Totul fusese clădit acolo pe fantoma Bătrânului, pe mitul lui; surpându-se acest stâlp de susținere, întreaga construcție a azilului se clătina, amenința să ne strivească pe toți. Bătrânii umblau buimaci, descumpăniți, discutau în șoaptă, se uitau unii la alții și se întrebau ce se va întâmpla acum. În locul legendei în care crezuseră și de care se temuseră atâta vreme, se căsca un gol, un abis în care riscau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spus, că-s puțin cam bagabont. Când am ajuns acasă, atunci dimineața, m-am culcat și a sunat telefonul. A venit bunica mea, m-a trezit din somn și mi-a spus că mă caută o fată. Eram atât de buimac că m-am dus la telefon și-am întrebat: „Cine e?“. „Dora“ - „Bine, caută-mă mâine, că nu știu cine ești“. A zis: „Ei, stai așa, fata cu care ai dansat“ - „Aaa (râde), așa... Ce faci?“. Mi-a zis s-o iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
totuși, se gândea să tragă un glonte în gura aceea pisăloagă. Numai la gândul acesta criminal, Endō simțea parcă un regret cumplit, chinuitor. — Hei! îl strigă el pe Gaston în șoaptă. Hei, Gas! Gaston deschise ochii și privi în jur, buimac. Visa probabil. Clipi din ochi, se uita la Endō și apoi în jur. Mormăi ceva în franceză și apoi: — Oh, Endō-san, vă schimb imediat prosopul. Se îndreptă, panicat, spre chiuvetă. — Știi la ce mă gândeam? întrebă Endō, umezindu-și buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a făcut până acum un catalog al acestor scrieri, și unele sunt foarte rare, salvate din pârjolul ce-a distrus Montecassino. Facem așa: dacă regina ar avea nevoie de un om cult ca să facă treaba asta, ai fii disponibil? Eram buimac, și n-am putut să nu o întreb: - De ce, doamnă? Și de ce eu? S-a sprijinit greoaie de un perete, a oftat și mi-a răspuns: - Am doar douăzeci și șase de ani și nu vreau să-mi treacă viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
însă foarte moale. Se miră și mă privi în ochi, îi avea atât de verzi, încât puteam să-i privesc o veșnicie, mă pierdusem. Nici nu-i simțisem mișcările lente și am realizat doar atunci când buzele noastre făcuseră contact. Eram buimacă, nu știam ce-i ce mi se întâmplă. Pentru mine, era primul sărut. Era un sentiment nou întâlnit; o căldură ciudată îmi acapara corpul fragil și ușor, sângele umbla agitat prin vene vrând să explodeze, iar totul parcă prinsese viață
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de gândire. Medicul confirmă rapid acest diagnostic. Îl Însoțea un funcționar comunal și de aici Începură problemele. Unde doreau să transfere corpul? Aveau, poate, un cavou de familie? Michel nu avea nici cea mai mică idee, se simțea epuizat și buimac. Dacă ar fi fost capabil să Întrețină relații familiale pline de căldură și afecțiune n-ar fi ajuns aici - să se facă de râs În fața funcționarului, care de altfel rămânea decent. Bruno se dezinteresa total de situație; așezat ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
îl recunosc brusc. Din păcate, nu poate să vină în seara asta. Dar am ceva pentru tine - și, în afară de asta, ți-l dau chiar pe el la telefon, vrea să te salute. Îmi întinde un mobil cu luminițe aprinse. Total buimacă, îl iau și-l duc la ureche. — Bună, Samantha, aud glasul tărăgănat, de om de afaceri, al lui Daniel. Uite ce e, scumpete, sunt băgat într-o megaafacere. Nu pot să vin. Mă străbate un val de dezamăgire totală. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Încă nu am nici o dovadă. Trebuie să mă concentrez la ce am de făcut. Haide. Pot să fac asta. Traversez strada și mă îndrept hotărâtă spre scări. Îmi vine în minte fără să vreau imaginea mea ca de stafie, alergând buimacă, într-o stare de șoc. Parcă a fost în altă viață. Nu arăt doar ca o altă persoană, chiar mă simt ca o altă persoană. Mă simt ca și cum m-aș fi reconstruit din temelii. Inspir adânc, îmi ridic mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
țintuia În loc. Era ditamai lemnul, mare și greu, dar dacă mă rostogoleam pe spate, puteam să-l salt de jos. Asta am și făcut și l-am prăvălit apoi, cât era de greu, peste pășitorii păzitorului. - Câine! icni el și, buimac, se trase Îndărăt. Am Încercat să mă iau după el, dar nu mai aveam putere, iar bulumacul mă țintuia la pământ. Păzitorul se ridică, rânjind. Avea ditamai sulița sprijinită de o piatră la intrare, dar se răzgândi și se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
răsări În urma noastră, dintre două vâltori. Era purtat de spume - of, of, nu mai putea să scape din volbură și călca apa Îngrozit, la o aruncătură de băț Îndărătul nostru. Încerca din răsputeri să ne ajungă dar, din rarele vorbe buimace pe care le rostea În minte, mi-am dat seama că nu mai voia să pună mâna pe noi. Simțea cum Îl Învăluia Umbra, atâta tot. Se afundă sub spume. Răsări din nou și ne făcu semn, de parcă am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În vâltoare. În trecere, l-am izbit cu genunchiul În gură, fărâmându-i dinții. Încă horcăia când, un pietroi colțuros mă plesni În frunte, iar sângele prinse a-mi curge În valuri, acoperindu-mi ochii. M-am trezit că merg buimac, Într-o parte. M-am șters pe față, dar sângele tot Îmi năpădea ochii, Împiedicându-mă să văd. Cineva Îmi trase o bâtă În spinare dar, În clipa următoare, auzii un strigăt de moarte și lovitura care altminteri m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bărbați dezirabili. Înainte de ora unu n‑ai face decât să‑ți iriți soția. Aș vrea să mă consult cu tine la cumpărarea unei haine sport la Lanvin. I‑am promis vânzătorului că o să revin azi până‑n prânz. Sunt puțin buimac În dimineața asta - chiar adineauri am moțăit. Amorțeala e o stare pe care o detestă Am ieșit din apartament. Momentul a fost bine ales, pentru că la câteva etaje mai jos liftul s‑a oprit și ușile s‑au deschis În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cât mai scurte posibil), le‑aș fi vorbit despre soția mea, căreia Îi revenea tot meritul. Din când În când se materializa câte un specialist care o observase: „Ce femeie drăguță!”. „Ce devotament!” Adeseori rudele muribunzilor arată ca niște păsări buimace, zăpăcite de luminile de pe câmp și care zboară orbește. Dar nu era și cazul lui Rosamund. Ea făcea tot ce era necesar ca să mă salveze. Și de aceea, personalul secției de terapie intensivă a Încălcat, de dragul ei, unele reguli. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ARTUR: N-am știut. N-am vrut. GARDIANUL (Pălmuindu-l pe CĂLĂU.) Grubi! Scoală! (Către ARTUR.) Așa a fost el... Încă de mic copil... ARTUR: A fost mic? GARDIANUL: Am copilărit împreună... (Către CĂLĂU.) Scoală, Grubi, că ai treabă... CĂLĂUL (Buimac.) Cum? Ce? Care treabă? GARDIANUL (Semn către ARTUR.) Trebuie să-i tai capu’ lu’ domnu’. CĂLĂUL (Gata să leșine iar.) Nu, niciodată! GARDIANUL: Da’ ce ai împotriva lui? Ce nu-ți place la el? CĂLĂUL: Păi, așa arată un osândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]