1,255 matches
-
Tung Chih. Împăratul Hsien Feng se apleacă din jilțu-i de dragon - Își ține capul cu ambele mâini, ca și cum ar fi prea greu, și își mută greutatea de pe un cot pe celălalt. Tung Chih se oprește și își fixează ochii pe bujorul roz. Zâmbește, iar mâna lui se îndreaptă de la gură spre floare. Închid ochii, însă îl aud pe împăratul Hsien Feng oftând. Dezamăgire? Amărăciune? Când redeschid ochii, observ că Tung Chih s-a îndepărtat de floare. Își amintește oare că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a suferit din greu și mult timp în calitate de soție neglijată, ca să câștige dreptul la această răsplată. Pantofii manciurieni cu tocuri înalte sunt de un bun gust desăvârșit, iar aceștia sunt acoperiți cu nestemate care sclipesc ca roua de pe petalele unui bujor de primăvară. Nuharoo plânge de fericire. În perioada lunilor în care împăratul Hsien Feng și cu mine pierduserăm șirul zilelor, Nuharoo devenise precum o fantomă ambulantă. Chipul ei trebuie să fi avut, cu siguranță, culoarea razelor de lună și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fie sărbătoarea de cap și să ne rupem gâtul la prima curbă. Printre cei câteva sute de degerați naționali, ce s-au încumetat să vină la Arcul de Triumf din București, se vânturau fătuci cu microfoane în mâini și cu bujori roșii ca focul în obraji, care puneau întrebări cu mult schepsis de genul: Ce înseamnă pentru dumneavoastră ziua de 1 Decembrie?", "Vă iubiți țara?", "De ce vă iubiți țara?", Vă mândriți că sunteți român?", de-ți venea să le iei la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ale liftului se închideau, iar eu eram purtată înapoi, către vestibulul clădirii. * * * Când am ajuns înapoi, la birou, Mara rânjea ca lovită de streche. — Ai un admirator, mi-a cântat ea. M-am uitat pe birou. Un buchet enorm de bujori de un roz aprins îl acoperise cu totul. Am alergat ca să citesc biletul: „Abia aștept să te revăd. Sper că a mers bine azi, cu Vivian. - R.“ M-am ciupit singură. Auuu - în același loc, se părea, în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o să poți veni la Bouley, la opt-treizeci pm. — Sigur. Sună foarte bine! Minunat. și ți-ai primit florile? — Da, de fapt, tocmai de asta sunasem - ca să-i mulțumesc lui Randall fiindcă mi-a făcut legătura cu Vivian Grant și pentru bujorii cei frumoși. Sunt absolut... — Minunat, m-a întrerupt Deirdre. Draga mea, o să-i transmit lui Randall că ai sunat, iar voi o să vă vedeți luni, la opt-treizeci pm. — Minunat, am repetat și eu ca un ecou. Vai! Poate că vocabularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
merg câteva străzi și mă duc la Marquee ca să agăț niște manechine brazilience. Ce nu mersese bine? Am încercat să nu-mi arăt dezamăgirea, dar mă simțeam destul de pleoștită. De ce-mi îngăduisem să sper? De ce interpretasem atât de pozitiv bujorii ăia, cinele costisitoare, complimentele în exces, favoarea cu Vivian, invitația s-o cunosc pe maică-sa... de fapt, gândindu-mă mai bine, chiar fuseseră o grămadă de semnale pozitive. În realitate, nenorocitul făcuse tot ce se putea - cu excepția unei serenade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe Jiang Ching și au făcut o plimbare prin bucătăria imperială. Hai să le mulțumim bucătarilor și personalului. Pe drumul înapoi spre Pavilionul Luminii Purpurii, a fost afectuos. O conduse în aripa de vest și se instalară amândoi în Camera Bujorului. În timp ce-l urma, ea încercă să nu se gândească la sentimentele ei. Încăperea prea mare într-un mod deloc necesar. Lumina arunca petale de crin pe suprafața peretului, care părea că se ondulează. Singură cu Mao, se simți ciudat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
el se răsucește în jos, ca o bicicletă stricată. Se simțea trăind în interiorul unui ceas, privindu-și propriul corp într-o mișcare stranie. Încercă să-și blocheze gândurile să țâșnească spre viitor. Lumina după-amiezii târzii tăie în continuare peretele Camerei Bujorului în patrulatere și triunghiuri. Covorul vișiniu mirosea a fum. Anticele picturi cu bujori semănau cu niște chipuri înfricoșătoare care se ițeau din perete. Zgomotul apei curgând într-o țeavă subterană era amestecat cu zgomotul unei tigăi pe care cineva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
unui ceas, privindu-și propriul corp într-o mișcare stranie. Încercă să-și blocheze gândurile să țâșnească spre viitor. Lumina după-amiezii târzii tăie în continuare peretele Camerei Bujorului în patrulatere și triunghiuri. Covorul vișiniu mirosea a fum. Anticele picturi cu bujori semănau cu niște chipuri înfricoșătoare care se ițeau din perete. Zgomotul apei curgând într-o țeavă subterană era amestecat cu zgomotul unei tigăi pe care cineva o freca, pentru a o curăța, în bucătăia aflată în celălalt capăt. Ea ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu pădurea ei de flori din spatele Sălii Fericirii în Longevitate. Plantele au fost transplantate acum două secole din sudul Chinei. În timpul perioadei de înflorire, Doamna Mao petrece ore în șir cutreierând ceea ce ea numește „norii roz”. Celălalt loc este Terasa Bujorului, construită în 1903 de bătrâna împărăteasă văduvă. Rondurile de flori sunt făcute pe stâncă cioplită în terase. Iarna, „plimbarea într-un sul de pergament pictat” devine activitatea ei favorită. Le ordonă gărzilor și servitorilor să „dispară” înainte ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fără să mă opresc. Am sub ochi priveliștea completă a marelui oraș imperial. Fotografului nu-i plac merii ca fundal pentru pozele mele. Zice că pomii încărcați de roade distrag prea mult atenția. Crede că ar trebui să stau lângă bujori. Dar Măr, Ping, a fost numele meu, îi zic. Asta face legătura cu trecutul meu. Veșnicia mă atrage azi deoarece simt mirosul morții. Această fotografie va fi ori poza mea în derâdere, ori cea care-l va înlocui pe Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în culorile curcubeului râd parcă în bătaia luminii, stânjeneii albi și grena își întind spre infinitatea cerului lujerii cu bobocii ca niște vârfuri de săgeți gata să-și desfacă buchetul alb imaculat sau grena cu ornamente discrete pe marginile petalelor, bujorii sunt gata să-și desfacă buchetul de petale roșii ca focul, iar trandafirii încep să îmbobocească. Ziua a început de dimineață cu un soare darnic. Niciun petec de nor zdrențuit pe cupola de un albastru intens al cerului nu plutește
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pianul, „Și care-odinioarăăă“. Da capo, din nou da capo. „Pe când eram în lume, tu singură și eu...“. Se aude un zgomot de trăsură, Papa... — Mais, voyons, Yvonne... Soyez attentive... E umbră și răcoare în casă și un parfum slab de bujori. Papa i-a atârnat ieri Yvonnei cercei de cireșe la urechi : Ça lui donne un drôle d’air... a spus dezaprobator Muti. Altceva ar fi vrut să spună, de fapt, ceva ce fetița înțelesese : că Yvonne își va păta rochița
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prea rar ! mi se răspunde, cu un zâmbet care nu îndulcește reproșul.) Explic că am venit doar puțin, doar să stau puțin cu mătușa Vica și, cu ochii înăuntru, la camera lipită de-a ei, simt deodată prin parfumul de bujori același miros - doar mai diluat. Ceva îmi vibrează în gât și-mi umple de lacrimi reci ochii, în vreme ce toată ființa mi se încordează, ca să reziste greței. Ce urâtă era Moapsa tânără ! Urâtă și lingușitoare ! Uite-așa umbla, ni-ni-ni
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
hunky-punky pentru că În ultimele două luni mi-am luat la piele numai părul care ieșea de sub bonetă?...sîntem isterici și zbierăm? Conduși de un buchet verde de ofițeri, În mijlocul căruia Stancu ține să se vadă, roșu și ursuz ca un bujor, ca o mireasă din comuna Prisaca? Acum ne vezi? Iar eu strig, brusc, fluturînd mîna deasupra capului: La revedere, domnule locotenent Soare, ne-a făcut plăcere să vă cunoaștem! Început fierbinte și prăfuit de septembrie, ora douăsprezece, greierii țîrÎie uscat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aici vin voci de clavecin, armonii lunare, ciudate note etc., universul întreg stând sub semnul muzicii (Văzduhul e o harpă până-n nervi...), iar un aport, deloc neglijabil, în alcătuirea imaginarului artistic îl are cromatica (de exemplu, albastrul de Voroneț sau: Bujorii albi din scoarța muntenească). Tot pe filieră simbolistă, în poemele lui Horia Zilieru sunt prezente sinesteziile (Înmiresmat e gerul. Aud zborul / de îngeri în lumina lăcrimată subt desfrunzirea smirnei...; E verde frigul dincolo de tine...; planeții bat mioapele timpane...). Antologia Astralia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-ntr-un album? Am stat în fața pânzei de pe șevalet, Dar n-aveam culori sau pensule, doar regret. Nu-mi doream un studio de mare artist Doar o paletă care să-mi nască un vis. Încep s-adun maci, gălbenele și bujori Să se preschimbe toate-n culori. Le strâng petalele în mâini Până picură ulei și carmin. Zdrobesc cărbune și lapis în mojare Să pot ridica umbre și zări în depărtare, Să presar pe cerul de noapte Toată pirita stelelor furate
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93424]
-
de măslinie... Și părul, nu știu cum, puțin unsuros... Și acasă nu stătea o clipă, făcea treabă, gătea, îngrijea de doi frați mai mici, știam de la mama, care aflase de la ședința cu părinții. Cu toate astea, își făcea mereu temele, chiar desena bujori și flu turași la colțurile paginii, pentru care Tovarășa îi dădea un punct în plus la notă. Petruța a-nceput să mă-ntrebe. Am dat toate răspunsurile gândindu-mă la ea, dar uitându-mă-n altă parte, ca să nu înțeleagă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
venind încoace cu tot cu munte și cu mare. Să înclinăm mai mult balanța iubirii noastre care vrea s-asculte doar de noi vacanța și noi să ascultăm de ea. Mai, 1948 În Bărăganul prins de zări Iubita mea, cu sânii cum bujorii gata să dea n floare - doi prumbei deciși să zboare spre un nemuritor acum. Te-aștept cu-aceleași disperări să râzi, surâzi și să revii în Bărăganul prins de zări cu ntinderile aurii. Bujorii-mi plac când se desfac, în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
zări Iubita mea, cu sânii cum bujorii gata să dea n floare - doi prumbei deciși să zboare spre un nemuritor acum. Te-aștept cu-aceleași disperări să râzi, surâzi și să revii în Bărăganul prins de zări cu ntinderile aurii. Bujorii-mi plac când se desfac, în pânza dorului îi țes și nu mai știu cum pot să fac să-mi ieși în cale și să-ți ies. Am șapte cerbi și am să-i scot așa cum inima azi mi-i
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
probabil, Castelul Prințului. Trecem printr-o încăpere galbenă. E galbenă și strălucitoare. În ea se revarsă de pretutindeni o lumină de aur. Următoarea încăpere, o văd de pe acum, e roșie. Dar nu e roșie și gata. Seamănă cu un bujor sau cu un măr roșu. Are și miresme de floare și miresme de măr. Iată și încăperea albastră. Albastră ca cerul și ca pantofii Anei. Aici te simți de parcă ai fi în văzduh. M-am grăbit un pic și am
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vale-mi vin, Cu năframa de le șterg Ele tot mai tare merg. Și frumoasă mai eram Cum n-a mai fost neam de neam. De - aur mi-erau pletele 85 {EminescuOpVI 86} Și le - mpleteau fetele, Rumănă ca un bujor, Eram dragă tuturor. Au venit, mări, -au venit Împărați din răsărit Să mă ceară în pețit, Dar s-au dus cum au sosit. Veneau crai și veneau soli Învățați în multe școli, Cu cuvinte așezate Mă cerură cu dreptate. "Bună
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lăsat, M-au lăsat cu voie rea Ca să gândesc tot la ea. Frunză verde după rât, N-au fost ceas blagoslovit Când noi, mândră, ne-am iubit. Blăstămat a fost și locu Unde ne-am căpătat jocu. Frunză verde de bujor Mai bine ar fi să mor Să nu trăiesc cu mult dor, Dacă tu te-ai îndurat De pe mine m-ai lăsat. 6 Frunză verde lemn cireș, Când s-ar face drumul șăs, Să văd încotr-oi purcede: Că am a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe obraz. 189 Din Sibii până-n Abrud Murgul apă n-a băut, Iarbă verde n-a păscut - Însă de-a fi și păscut A păscut earbă uscată Și n-o băut apă de baltă Cu jele amestecată. Frunză verde de bujori, Are maica doi feciori, Veni carte și poruncă Din doi unul să se ducă Pe drumul Aradului, Catană - mpăratului. Când era la meazazat Fu-n cetate la Arad, Dar când fu în vremea cinei Fu-n marginea Dunării, Iar în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și asupra ei, Mări, că-mi vedeai Că în loc de cruce Soarele străluce. Și-avea-mpărăteasă 273 {EminescuOpVI 274} Tânără, frumoasă Ca floarea de nalbă, Ca lacrima albă, Pe fruntea senină C-o stea de lumină. Ș-avea trei ficiori Ca și trei bujori Vara-nfloritori. Frunzuliță tei, Da din ei tustrei Cine-mi era, cine Cu ochi de lumine, Cu statura naltă Ca dalia-nvoaltă, Gingaș de mijloc Și cu viers de foc? Îmi era Arghir Cel de trandafir Cu părul de fir. Și-mpăratu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]