733 matches
-
Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi de lobi. Pețiolul este scurt (4-8 cm). Stejarul înflorește în luna mai. Fructul este achenă (ghindă). Termenul stejar este probabil de origine tracică. În trecut lingviștii români i-au atribuit, eronat, origine maghiară sau bulgărească, însă Dimitrie Cantemir îl menționează în Descrierea Moldovei ca fiind un cuvânt inexistent în maghiară sau bulgară. Lemnul de stejar este lemn prețios, de calitate superioară, mai ales dacă este uscat corespunzător. Primăvara, când stejarul adormit se trezește din somnul
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
localnicilor Maglavitului și a comunelor din împrejurimi. 6. Debarcaderul de la Calafat, oraș situat la mai putin de 30 km de comuna Cetate, unde se pot petrece vacanțe plăcute, se poate admira panorama oferită de malul românesc al Dunării și cel bulgăresc, corespunzător orașului Vidin, nume întipărit adânc în istoria locurilor, legat de luptele purtate în aceasta zona în timpul războiului de la 1877 pentru independență și neatârnare, de care amintesc numeroasele monumente istorice ridicate aici. Fiind important punct de frontieră, există posibilitatea organizării
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
îmbrăcau poturi, pantaloni de postav, și un zăbun sau un cojocel. Prin anii 50 au început să se poarte șepcile, dar mai ales băștile bleumarin, iar în picioare încălțau teneși, după noua tradiție proletcultistă. Printre obiceiuri se numără o influență bulgărească pentru semnele afirmativ și negativ, cei din Covei dând invers din cap, stânga-dreapta pentru da și de sus în jos pentru nu. Dintre legendele locale îmi mai amintesc despre faraoane, care erau un fel de știme ale bălții, ce ieșeau
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Firă, Goiceanu, Iordache, Ion, Ionescu, Marinescu, Mitrică, Mușuroi, Marin, Marcu,Micu, Mitu, Mușat, Manea, Mitran, Macamete, Nicolae, Nășoiu, Niță, Noană, Nechita, Păsculescu,Petrescu, Popa,Puiu, Ștefan, Staicu, Tică, Tăbăran, Udrea, Vâlcan, Voinea, Vlădulescu și Zdrafcu, acesta din urmă fiind probabil bulgăresc. Din studierea numelor ce apar în pisania din 1858 remarcăm că numele de familie nu erau fixate, fenomen ce apare doar în a doua jumătate a secolului XIX, când un fiu al lui Ion iscălea Ionescu, al lui Vlad - Vlădulescu
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
fiind pregătite natural. Mai puteau fi găsiți uneori pufuleți sărați sau dulci (rar), pufarine și stafide. Sucurile care se găseau erau de producție autohtonă (Cico, Lămîița, siropuri). Brifcorul și Pepsi erau rare. Se mai găsea din când în când nectar bulgăresc care era însă scump. Nucile erau cele mai frecvente. Alunele se găseau rar, migdalele aproape niciodată. Semințe, pachete de gumă și gume cu surprize(ambele străine) puteau fi cumpărate de la vânzătoare ambulante particulare care comercializau produsele cu îngăduința și complicitatea
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
de televiziune a fost redus la două ore și el conținea ,în mare parte emisiuni de proslăvire a dictatorilor Nicolae și Elena Ceaușescu." În aceste condiții majoritatea românilor își instalau antena pentru bulgari, reușind astfel să se uite la posturile bulgărești de televiziune. Unii români reușeau să prindă și posturile iugoslave de televiziune dar pentru acest lucru trebuia să fii mai aproape de granița cu Iugoslavia sau, dacă erai mai departe, să ai o antenă specială. Foarte puțini oameni români aveau televizoare
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
argint bătuți începând din anul 1202, denumiți inițial ducați ("ducato"), apoi groși sau matapani, mult imitați în Peninsula Balcanică. Numele "ducat" este atestat mai târziu în documente pentru unitatea monetară a Țării Românești, fiind inițial echivalent cu groșii sârbești și bulgărești bătuți în sistemul ducaților venețieni de argint. Monedelor din a doua categorie, cu greutate medie de 0,70 g, echivalente cu dinarul unguresc de argint din acea vreme, le revine denumirea de "dinari". A treia categorie, monede anepigrafe (dar purtând
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
sunt anexate Bulgariei mai multe teritorii, printre care și o mică regiune situată între râul Timoc și Munții Balcani, pe care bulgarii o denumeau "Timoško" și care era alcătuită din 8 localități (dintre care 7 erau curat românești și una bulgăreasca). Această regiune revine pentru o scurtă perioadă în componență Bulgariei între 1941 și 1947. La recensământul bulgăresc din 1924 au fost numărați 42.184 români în regiunea Vidin. Comunitățiile române din Șerbia au continuat să tipărească însă ziarul "Vorba Noastră
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
Munții Balcani, pe care bulgarii o denumeau "Timoško" și care era alcătuită din 8 localități (dintre care 7 erau curat românești și una bulgăreasca). Această regiune revine pentru o scurtă perioadă în componență Bulgariei între 1941 și 1947. La recensământul bulgăresc din 1924 au fost numărați 42.184 români în regiunea Vidin. Comunitățiile române din Șerbia au continuat să tipărească însă ziarul "Vorba Noastră", la Zăiecar (dar acesta a fost interzis începând cu anul 1948, la fel ca ziarul bilingv "Bilten
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
spân style="font-size: medium;">apoi,</spân><spân style="font-size: medium;"> creând ultraj, mai multe scene cu o mască de Halloween pe față. </spân><spân style="font-size: medium;"> Filmul se încheie</spân><spân style="font-size: medium;"> tot cu o mască, una bulgăreasca, care ”alunga spiritele rele”. La rândul ei, Ines este într-un soi de continuă ”schizofrenie socială”, jucând tare între diplomație și ”mâna forțe” interacțiunile cu lumea de corporație. </spân></p> Dincolo însă de această prezentare destul de lipsită de echivoc a
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]
-
Erdmann. Dovada cea mai puternică este însăși scena cu încondeiatul ouălor, tratată de Gorzo și Lazăr drept „anecdotică”, dar, de fapt, chintesență a privirii exotizante, la vânătoare de „tradiții locale”. Cu nimic mai prejos nu este însă, de exemplu, „masca bulgărească”, un alt artefact, presupus tipic local, care să pigmenteze farsele „clovnului” german. În rezumat, să spunem că în Soy Cuba</strong> avem un grad de schematizare a tuturor personajelor, inclusiv a celor locale (care poate ridica obiecții serioase legate de
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
tip de ignoranță, vizibil pentru orice localnic, se încadrează într-o lipsă de respect tipic colonială pentru configurarea materială a unui spațiu subaltern. Ignoranța aceasta în privința aspectelor reale, materiale, se completează perfect cu apetența exagerată pentru ficțiuni exotizante precum măștile bulgărești și ouăle încondeiate românești. Simpla aderență la un gen cinematografic depărtat de realismul documentarist / observațional, nu justifică, din punct de vedere politic, acest tip de ignoranță. Gorzo și Lazăr se întreabă, probabil ironic, dacă „David Schwartz e întru totul sigur
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
în București. O altă comunitate cu vechi tradiții în București este cea grecească. Aceasta datează încă din timpul perioadei fanariote (1715-1821). În 1930 trăiau în București 4.293 de greci, reprezentând 0,67% din totalul populației orașului. Prezența unei populații bulgărești în București are o vechime de mai multe secole, existând încă din sec. XVII-lea, când niște călugări catolici franciscani bulgari ridicaseră pe locul actualei biserici Bărăția o biserică din lemn. Majoritatea bulgarilor din București sunt ortodocși, fiind reuniți din
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
București sunt ortodocși, fiind reuniți din 1954 până în aprilie 2009 în biserica ortodoxă bulgărească „Sf. prooroc Ilie” (actualmente „Sf. Ilie-Hanul Colței”, preluată de Biserica Ortodoxă Română, prin Arhiepiscopia Bucureștilor - protopopiatul III Capitală). Preluarea acestei biserici este considerată abuzivă de comunitatea bulgărească și de Biserica Ortodoxă Bulgară , pe când Biserica Ortodoxă Română privește acest gest ca fiind legitim. De asemenea, se întâlnesc și bulgari catolici, reprezentați de Biserica Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Motivele pentru care bulgarii au sosit în București sunt diverse: fie
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
care bulgarii au sosit în București sunt diverse: fie politice (se refugiau din cale orpeliștii otomane înainte de 1878), fie socio-ecomonice (pentru a avea un trai mai bun—mai ales în prima jumătate a sec. XX). Autoritățile comuniste au închis Liceul bulgăresc, însă în toamna anului 1999, la București a fost redeschisă, in paralel cu Liceul român din Sofia, vechea Școala bulgară cu 3 clase și un număr de 84 de elevi, cu predare în limba bulgară. Unele cartiere din București continuă
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
trăiau în România, Botev duce o viață tipică pentru un revoluționar. A fost privat în mod constant de drepturi/benificii și chiar de casă. Pentru mult timp a locuit într-o moară abandonată de lângă București, împreună cu Vasil Levski, conducătorul insurgențelor bulgărești. Ei doi devin prieteni apropiați. Mai târziu avea să descrie această perioadă în lucrările sale. Din 1869 până în 1871 devine editor la ziarul emigranților revoluționari pe nume “Cuvântul emigranților bulgari” (“Duma na bulgarskite emigranti”), unde a început să-și publice
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
Englander și pasagerilor. Cauza nobilă și manierele ireproșabile ale revoluționarilor bulgari au marcat persoanele de pe ambarcațiune. Radentzky a atins coasta bulgară lângă Kozlodui, unde Botev și camarazii săi își iau la revedere de la căpitan și pasageri și debarcă pe pământ bulgăresc. Mișcarea a fost emoționantă deoarece știrile despre revolta stinsă atinsese toate colțurile Europei, iar persoanele de la bordul lui Radetzky nu aveau iluzii în privința a ceea ce îi aștepta pe Botev și pe camarazii săi. Detașamentul cu suită în față, se îndreaptă
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
atunci sărbătoarea localității. În timpul conducerii comuniste, orașul a purtat numele de "Tolbuhin", după comandantul rus Fiodor Tolbuhin care a cucerit orașul în ziua de 5 septembrie 1944. Din 19 septembrie 1990 s-a revenit prin decret prezidențial la vechea denumire bulgărească (Dobrici/Добрич). Lângă localitate a mai existat o așezare (azi parte a orașului) numită "Suiuciuc" în timpul administrației românești și "Riltsi" în bulgară. La recensământul din 2011, populația orașului Dobrici era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau
Dobrici () [Corola-website/Science/308041_a_309370]
-
Delta Dunării"", iar la 31 ianuarie 1918 ca ""Brigada de Siguranță din Delta Dunării"".(citat în ) În raportul din 18 iunie 1917, Moruzov menționează și principalele probleme cu care se confrunta în zonă, respectiv : dezertorii români de naționalitate rusă, propaganda bulgărească și germană în rândurile armatei ruse și activitatea lui Prezanov, viceconsulul rus din Sulina. Într-un raport datând din 1934, Mihail Moruzov enumeră câteva din succesele obținute în acea perioadă : capturarea colonelului german von Mayer, șeful serviciului de informații din
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
Alexandru a avut însă efecte nedorite, întrucât bizantinii i-au înțeles intențiile și au trimis pe aliatul lor, emirul turc al Izmirului, Umur Beg. Debarcând în Delta Dunării, turcii lui Umur Beg au jefuit regiunile rurale și au atacat orașele bulgărești din apropiere. Forțat să își limiteze revendicările, Ioan Alexandru a invadat din nou Imperiul Bizantin la sfârșitul anului 1341, susținând că a fost chemat de locuitorii Adrianopolului. Totuși, trupele lui Ioan Alexandru au fost de două ori învinse de aliații
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
călătorie în vest, bulgarii au refuzat să-l lase să treacă prin Bulgaria. Această atitudine a avut efecte nefaste, întrucât un alt aliat bizantin, contele Amadeus al VI-lea de Savoia, a răspuns prin a captura mai multe porturi maritime bulgărești, inclusiv Ankhialos (Pomorie) și Mesembria (Nesebăr), deși nu a reușit să cucerească Varna. Depășit, Ioan Alexandru a fost obligat să facă pace. Orașele capturate au fost cedate Imperiului Bizantin, iar împăratul Ioan V Paleologul a plătit 180.000 florini lui
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
nord-vest nu a ajutat la recuperarea pierderilor din sud-est. Mai mult, în preajma lui 1369, turcii otomani sub Murad I au cucerit Adrianopolul și l-au făcut capitală a statului lor în plină expansiune. În același timp, au capturat și orașele bulgărești Philipopolis și Boruj (Stara Zagora). În timp ce principii bulgari și sârbi din Macedonia se pregăteau pentru un atac concertat împotriva turcilor, Ioan Alexandru a murit pe 17 februarie 1371. El a fost urmat la domnie de Ioan Srațimir la Vidin și
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
domniei lui Ioan lexandru, Al Doilea Imperiu Bulgar a intrat într-o perioadă de renaștere culturală, uneori denumită "A doua Eopcă de Aur a culturii bulgare", prima fiind domnia lui Simeon cel Mare. Un număr mare de mănăstiri și biserici bulgărești au fost construite sau renovate din ordinul lui Ioan Alexandru. Potrete murale ale sale ca ctitor pot fi văzute la osuarul de la Mănăstirea Bacikovo și la Bisericile în piatră de la Ivanovo. Acte de ctitorie ale lui Ioan Alexandru demonstrează că
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
cel românesc, fiind sărbătoarea de lăsatul secului. Potrivit obiceiurilor, petrecerea durează până la Miercurea cenușii, când începe Postul Paștelui. În tot acest timp în localitățile unde locuiesc bulgari se organizează baluri mascate și spectacole. Sărbătoarea cea mai spectaculoasă din calendarul popular bulgăresc este Baba Marta, care, ca și Baba Dochia, personifică primăvara. La sfârșitul lui februarie, bulgarii fac curățenie generală în case, deoarece se spune că Baba Marta nu vizitează decât casele ingrijite. Batrânii nu trebuie să iasă prea devreme din casă
Bulgari bănățeni () [Corola-website/Science/302221_a_303550]
-
populației de bulgari din localitățile originare s-a pronunțat. Colectivizarea a privat de proprietăți mari de pământ familiile bulgare care s-au văzut nevoite să se mute la oraș, unde au găsit locuri de muncă. Astfel, din principalele trei sate bulgărești Vinga, Dudeștii Vechi și Breștea, marea majoritate a bulgarilor s-au mutat la Timișoara. Aici, conform recensământului din 1992 existau 1.320 de bulgari și 6.466 în întregul județ Timiș. O comunitate importantă de bulgari trăiește și în comuna
Bulgari bănățeni () [Corola-website/Science/302221_a_303550]