2,868 matches
-
pe omul de rând în genere. Preferința de căpetenie și rangul întîi între boieri i se cuvenea cu dreptul banului Craiovei, supremul administrator politic al părții de țară de dincolo de Olt spre de-a pururea recunoaștere că se supusese de bunăvoie lui Radu-Negru, ca unui voievod al țării. Fiindcă numai starea boierească ocupa cele mai însemnate funcțiuni ale statului și fiindcă cel ce stăruia să ocupe vreun însemnat post public al statului trebuia să fie de neam de boier pământean, de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întărească legământul asemenea cu juramînt solemn. Conform acestei învoieli Mohamed, în caz de-a învinge va fi și rămânea singur stăpânitor al întregii-mpărății otomane, dar în caz de-a fi biruit va afla oricând, cu oastea împreună, primire de bunăvoie îndărătul zidurilor Constantinopolei. Când înaintă deci împrotiva fratelui său în fruntea trupelor proprii și a unei mici cete de bizantini, se-încinse bătălie în locul numit Ingighis, nu departe de Constantinopole, o bătălie plină de schimbări în care Musa rămase biruitor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cele de cuviință pentru a instala în toată regula în tot cuprinsul Valachiei duhovnici. Pe zi ce mergea direcția administrației bisericești și poziția ierahilor rânduiți în țară luară calea bătută și normală, iar supremația patriarhatului fu din nou recunoscută de bunăvoie. Cu mult înaintea sfârșitului zilelor sale Mircea ajunse să vadă pace așezată în biserică pământeană. Ostenințele lui Mircea pentru mănăstiri și negoț. Evlavia și frica lui Dumnezeu și le dovedise voievodul încă de mult prin întemeierea multor mănăstiri, simțindu-se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el cât și toți aceștia nui vor îmbla nici odinioară după posesiunea sau apropriarea regatelor Ungariei, Poloniei și Dalmației, nici după voievodatul Moldovei (... ) nici după celelalte provincii sau țări laterale ale coroanei ungurești; și chiar daca una din aceste țări de bunăvoie s-ar declara că e gata să i se supuie, niciodată împăratul și toți cei pomeniți mai sus nu-și vor da învoirea la una ca aceasta. Raportul de vasalitate a Moldovei cu Ungaria e recunoscut și atestat așadar și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să joace cu mai puțin adevăr, espresiune și armonie. {EminescuOpXIV 270} instrui pe alții, neci poți a o învăța însuși de la cineva; la care artistul neci nu se poate ridica cu libertate în înțelesul acela în care poate părăsi de bunăvoie treapta simțirei nemijlocite și a dependinței de la afect, spre a lămuri puterea ne-nfrîntă a simțirei lirice în lucrătoria artei. Nu poți dori cu (de-ajunsă) destulă viociune ca această treaptă a reflexiunei, dezvoltată de noi în preciziunea ei, să fie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mișcare aripele unei mori. Singura deosebire între amândouă e că nu stă în puterea oricărui individ de-a se servi de munca vântului, că nimeni nu poate sustrage darul naturei și cere un preț pe cea ce ea dă de bunăvoie; pe când A, apropriindu-și căderea apei și obținând stăpânire asupră-i, posedă puterea de-a opri ca cineva să se oprească [folosească] de căderea apei sale și poate vinde serviciile ei. Există după ei doi două cauze a valorii, munca și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
par a lepăda sclavului lor ce muncește din greu materiile netrebnice pe cari nu le pot folosi, pentru ca el să le prelucreze din nou în materie cu putință de-a fi consumată. Planta e sclavul animalului și ce sclav de bunăvoie, frumos, interesant e acesta! Lucrează într-una și totuși numai spre scopul pe care însuși și-l propune. Se chinuie pîn' la moarte si totuși, cu venirea primăverii, se ridică din nou tânăr, frumos, de bunăvoie ca totdeuna, apucîndu-se cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și ce sclav de bunăvoie, frumos, interesant e acesta! Lucrează într-una și totuși numai spre scopul pe care însuși și-l propune. Se chinuie pîn' la moarte si totuși, cu venirea primăverii, se ridică din nou tânăr, frumos, de bunăvoie ca totdeuna, apucîndu-se cu bucurie de munca ce i s-a propus. Toate părțile azotate ale plantei, cari ne servesc de hrauă, consista în adevăr numai din carbon, idrogen, oxigen și azot. Dar existența acestor elemente numai nu-i ajută
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Evagrie Ponticul, op. cit., p. 83. footnote>. Toate le iscodesc și le cercetează, ca să ne despartă pe noi de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că, chipul ispitelor e îndoit: unul e prin plăcere, altul prin durere. Primul e ales de bunăvoie, al doilea fără voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și trebuie să ne ferim de el, cum ne învață și Mântuitorul când zice: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Aceasta mai are înțelesul acesta: și fă ca să nu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
pe cea de a doua o dorește diavolul, voind să strice firea prin durere, silind sufletul doborât de dureri să pună în mișcare gândurile de ocară împotriva Făcătorului. Dar, noi trebuie să ne rugăm să nu ne vină ispita de bunăvoie, ca să nu ne despărțim de dragostea lui Dumnezeu, și pe cea fără voie să o răbdăm bărbătește, ca să arătăm că punem mai presus de fire pe Făcătorul nostru<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Tâlcuire la Tatăl nostru, în Filocalia, vol.II, Edit
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
ne curățim fie „prin osteneli de voie, sau prin necazuri fără de voie<footnote Ibidem, suta a doua, cap. 9, p. 230 footnote>”, în cazul celor din urmă, atunci când nu cârtim înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu ne curățim prin osteneli de bunăvoie, vin cele fără de voie, acestea fiind absolut necesare pentru purificarea noastră. Pe măsura luptei noastre ne va ajuta și harul lui Dumnezeu, căci nu ajunge numai râvna noastră dacă nu suntem ajutați și de har, dar nici nu ne folosim
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
dicție. Este posibil ca vina Sfântului Petru să fi fost receptată ca fiind calitativ diferită de cea a lui Dumnezeu și a celorlalți sfinți. Pe când aceștia din urmă greșesc cumva conștient, se pare că Sf. Petru nu adoarme nici de bunăvoie, nici „din greșeală”. După cum susțin legendele populare, pentru greșeli similare (pierderea cheilor, părăsirea raiului), Sf. Petru nu are nici o scuză și i se aplică un tra- tament sever : Dumnezeu îl bate sau pune să fie bătut (29, p. 381). De
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
populară românească, Ilie pare să fie supus unei recluziuni forțate și prelungite și unei inițieri livrești, similare cu cele la care este supus solomonarul : „în Maramureș [se] cred[e] că cei ce intră la școala de șolomonărie nu intră de bunăvoie, ci un șolomonar mai bătrân fură băieți de pe pământ și îi duce la școala de șolomonărit, unde îi ține închiși 7 ani” (8, p. 146). „Acolo [șolomonarii] învață din cărți pe care alți oameni nu le pricep și nu le
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de care ne îndoim încă. Daca contele Wolkenstein e însărcinat a trata cu cabinetul francez în privirea aceasta, atunci guvernul nostru cată să fi primit deja propunerea franceză; atunci retragerea Austriei s-a consumat deja și ea a renunțat de bunăvoie la o poziție pe care o putea apăra chiar în cazul cel mai rău când nu s-ar fi putut stabili între puteri o înțelegere în favorul ei. Dar atunci nu înțelegem de ce contele Wolkenstein s-a dus întîi la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fericiți să ieșim din legea rurală fără zguduire, să nu provocăm un mare pericol, de-a lăsa să se încerce a se inventa o cestie socială neîntemeiată, care - ar aduce iar foametea ca la 1848 și la 1866. Învoiala de bunăvoie sau libertatea tranzacțiunilor a existat totdauna și trebuie menținută: săteanul liber și stăpân pe munca sa, pe vitele sale, proprietarul pe proprietatea sa. Însă trebuie garantată o deplină securitate pentru părțile contractante, ca nici una nici alta să nu fie victima
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
renunțare Subsemnatul Scarlat Ioan Ghica declar prin aceasta că moșia Crîngul-lupului, care face parte din moșia Gherganii, ce se făcuse donațiune mie de cătră părintele meu Ioan Ghica prin actul transcris de tribunalul Dâmbovița la no..., astăzi de-a mea bunăvoie și fără nici o rezervă din parte-mi, în coînțelegere cu părintele meu, declar că renunț la această donațiune, considerîndu-se actul cu nul și de nul efect. Asemenea, ca procurator al d-lui Ioan Ghica, autorizat cu procură autentificată de tribunalul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
luarea Ardealului ca și când ar fi fost vorba de-a se lua un dejun la Florica. Așadar: pus de guvern a vorbit dezinteresatul d. Grădișteanu. De-aci urmează că comunicatul pe care l-am publicat mai sus nu este pus de bunăvoie unde stă, ci în urma unei impuneri din afară, a unei presiuni formale din partea legațiunii imperiale și regale. D. Brătianu a făcut pururea paradă de vorbe, ca și cu vestitul mesaj, iar în urma unei asemenea parade vin scuzele umilite ale blondului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
jocul de ambiții din care consistă în mare parte viața politică la noi, s-a păzit chiar de acest teren pe care a lupta e poate o datorie, dar a încetat de-a fi o onoare, și-a mărginit de bunăvoie câmpul ei de activitate, abstracție făcând de partide, de guverne, de luptele pentru funcții, onoruri și diurne. Clubul din Iași are altă origine și altă menire. Fondat după inițiativa unor cumularzi și vânători de diurne de cari lumea se miră
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de semenii săi și mai ales este gata să-și dea viața întru mântuirea lor de un păcat pe care tot el îl definește. Imediat ce s-a cristalizat personalitatea mesianică, îi manipulăm existența în așa fel încît el intră de bunăvoie în rezonatoarele noastre, unde structura sa mentală este replicată fidel într-o matriță organică de ordin cinci. Ea este implantată apoi unui virus purtător clasic, de tipul celor folosite în Capitală pentru vaccinurile aeriene anuale, căruia i s-a exacerbat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Evagrie Ponticul, op. cit., p. 83. footnote>. Toate le iscodesc și le cercetează, ca să ne despartă pe noi de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că, chipul ispitelor e îndoit: unul e prin plăcere, altul prin durere. Primul e ales de bunăvoie, al doilea fără voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și trebuie să ne ferim de el, cum ne învață și Mântuitorul când zice: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Aceasta mai are înțelesul acesta: și fă ca să nu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
pe cea de a doua o dorește diavolul, voind să strice firea prin durere, silind sufletul doborât de dureri să pună în mișcare gândurile de ocară împotriva Făcătorului. Dar, noi trebuie să ne rugăm să nu ne vină ispita de bunăvoie, ca să nu ne despărțim de dragostea lui Dumnezeu, și pe cea fără voie să o răbdăm bărbătește, ca să arătăm că punem mai presus de fire pe Făcătorul nostru<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Tâlcuire la Tatăl nostru, în Filocalia, vol.II, Edit
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
ne curățim fie „prin osteneli de voie, sau prin necazuri fără de voie<footnote Ibidem, suta a doua, cap. 9, p. 230 footnote>”, în cazul celor din urmă, atunci când nu cârtim înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu ne curățim prin osteneli de bunăvoie, vin cele fără de voie, acestea fiind absolut necesare pentru purificarea noastră. Pe măsura luptei noastre ne va ajuta și harul lui Dumnezeu, căci nu ajunge numai râvna noastră dacă nu suntem ajutați și de har, dar nici nu ne folosim
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Socrate este inventatorul metafizicii. El face din viață ceva ce trebuie judecat, măsurat, îngrădit, iar din gândire o măsură, o limită ce se exercită în numele unor valori superioare Divinul, Adevărul, Frumosul, Binele. Prin Socrate, își face apariția tipul filosofului de bunăvoie și cu subtilitate supus (G. Deleuze). Problema consemnărilor despre Socrate este complicată de tradițiile de interpretare. Există două asemenea tradiții principale la care au aderat specialiștii moderni (Leo Strauss și, respectiv, Gregory Vlastos). Unul dintre acuzatori a fost Aristofan, numit
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Evagrie Ponticul, op. cit., p. 83. footnote>. Toate le iscodesc și le cercetează, ca să ne despartă pe noi de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că, chipul ispitelor e îndoit: unul e prin plăcere, altul prin durere. Primul e ales de bunăvoie, al doilea fără voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și trebuie să ne ferim de el, cum ne învață și Mântuitorul când zice: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Aceasta mai are înțelesul acesta: și fă ca să nu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
pe cea de a doua o dorește diavolul, voind să strice firea prin durere, silind sufletul doborât de dureri să pună în mișcare gândurile de ocară împotriva Făcătorului. Dar, noi trebuie să ne rugăm să nu ne vină ispita de bunăvoie, ca să nu ne despărțim de dragostea lui Dumnezeu, și pe cea fără voie să o răbdăm bărbătește, ca să arătăm că punem mai presus de fire pe Făcătorul nostru<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Tâlcuire la Tatăl nostru, în Filocalia, vol.II, Edit
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]