724 matches
-
bună pentru călătoria Moșului. Da, buni! Dar grăbește-te că vom pleca odată cu seara ca să mă găsească acasă... Te rog, bica-bicuța, să nu-i spui Moșului că te-am supărat când eram mică și nici că am mâncat țurțuri de la burlan și am răcit și nici că am fugit de acasă cu Simina în căruț și am ajuns la tine seara târziu. Și că mami a plâns tare-tare că a găsit casa descuiată și fetele, nicăieri... Te rog! Te rog! Bica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ar înțelege că nu pot fi doar al lor. Femei mai puțin posesive. Care m-ar ajuta să scap de urmăritorii înnebuniți de gelozie. Și femeile astea m-ar ajuta să ies pe balcoane în timpul nopții și să cobor pe burlane cu tabla ruginită. Pro babil că aș avea nevoie de o trusă specială, de Don Juan. O trusă care să conțină o mulțime de gadgeturi și de life-savers. Are imaginație. Cum spuneam, visează departe. Ia să vedem. De pildă, să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
trusă specială, de Don Juan. O trusă care să conțină o mulțime de gadgeturi și de life-savers. Are imaginație. Cum spuneam, visează departe. Ia să vedem. De pildă, să luăm cazul în care ar fi nevoit să coboare pe un burlan cu tabla ruginită. Cum ar putea să nu-și rănească mâinile? Mâinile lui frumoase și puternice de bărbat tânăr. Mâinile lui, pe care femeile abia așteaptă să le simtă pe trupul lor. Dege tele lui, pe care femeile adoră să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
din piața Bolgradului un pat nou din scânduri de brad, vopsit în dungi ca să imite scândurile de esență nobilă. Am luat o putină pentru murături, o masă și trei taburete, câteva pahare. Am luat și o sobă de fier cu burlan pe care am așezat-o în camera mai mică. Trebuia căldură multă fiindcă băiatul avea nouă luni și era o epidemie mare de pojar în comună, o formă grea, care trimitea zilnic câțiva copii spre cimitir. Și cum de ce îți
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de fiecare dată, cu o exactitate de ceasornic. Era suficient ca medicul să pună vîrful piciorului pe preș pentru ca fojgăiala din jurul său să capete amploare. Păianjenii apăreau de pretutindeni. Din cutia de scrisori, din tocul ușii, din pereți și din burlane ce, lichefiindu-se, luau o formă din ce În ce mai ondulată. Gulerul și mânecile Îi era pline de păianjeni mai mici și mai mari ce alergau cu iuțeală Încoace și Încolo, lăsând În urma lor dâre subțiri și lipicioase. Noimann Întoarse capul, privind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
norocului, linia vieții, linia inimii i s-au evaporat din palmă. Atârnă acum, ca niște cabluri, deasupra copacilor stufoși. Șiruri de păsări s-au așezat pe ele, ciripind de zor. Palmele plutesc lungindu-se pe trotuar. Degetele se-agață de burlane. „Lilith! Lilith!” Noimann-cel-de-sticlă lunecă peste un Noimann-care-curge. Mâinile sale mici se oglindesc În băltoacele altor mâini. Chipul său plutește deasupra altui chip, legânându-se deasupra și dedesubtul lui. Păianjenii, păianjenii... Noimann lunecă pe stradă. Costumul său are și el rigiditatea sticlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce străbat În cercuri mari și mici orașul. Înăuntrul lor sunt fetuși morți.... Trupul de sticlă lunecă peste lichidul ce s-a vărsat din el. Piciorul aflat mereu la câțiva pași În fața sa ridică mereu cracul. Jetul gălbui țâșnește peste burlane. Am mai trecut de un gard. Am mai lăsat o stradă În urmă. „Mathilda, Mathilda! Unde ești, unde-ai plecat?!” Umbra unor mâini uriașe plutește ca o amenințare În aer... Ca o pasăre de pradă ce se năpustește asupra altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și spulberând astfel toată munca noastră Iar noi ne-am ferit atunci pe instalația sondei și cam după vreo jumătate de zi, retrăgându-se și mai scăzând apa cu vreo jumătate de metru, am început să dăm jos coloana de burlane și am pus-o în curmeziș pe galerie și demontând conducta de apă, am înșirat-o pe burlane, să încercăm a face pod, pe care să ne putem sustrage din această urâcioasă temniță Și când am ajuns la capătul nișei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vreo jumătate de zi, retrăgându-se și mai scăzând apa cu vreo jumătate de metru, am început să dăm jos coloana de burlane și am pus-o în curmeziș pe galerie și demontând conducta de apă, am înșirat-o pe burlane, să încercăm a face pod, pe care să ne putem sustrage din această urâcioasă temniță Și când am ajuns la capătul nișei, s-a umflat altă viitură de apă, care iarăși ne-a alungat pe instalația sondei și iarăși, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
auzit că bântuise zvonul prin barăci, dar când au răzbit la nișa de unde forfotea puhoiul, l-au repezit pe cel de al treilea, pe Cărare, înapoi, după un clește-patent sau un topor de pompier, ca să taie sârma la coloana de burlane de aeraj, să culce burlanele pe apă și mergând pe ele, să răzbată, până la noi, să ne salveze Iar când Cărare, cel de-al treilea, s-a depărtat, nu mai mult de vreo 30 de pași, a răbufnit năprasnic un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
barăci, dar când au răzbit la nișa de unde forfotea puhoiul, l-au repezit pe cel de al treilea, pe Cărare, înapoi, după un clește-patent sau un topor de pompier, ca să taie sârma la coloana de burlane de aeraj, să culce burlanele pe apă și mergând pe ele, să răzbată, până la noi, să ne salveze Iar când Cărare, cel de-al treilea, s-a depărtat, nu mai mult de vreo 30 de pași, a răbufnit năprasnic un curent de apă, dând iureș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de brațe, iar după el, Pamfil Duran și așa, rând, pe rând Și pătimind noi și patinând cu cizmele prin mâlul negru din galerie, ne-au scos, până la un post telefonic, unde ne-au lăsat să ne așezăm pe niște burlane, pentru popas Pe urmă, cei trei salvatori au dat telefon în afara minei, apărând urgent tărgile purtate de niște mineri cu lămpile la brâu, după care se țineau, repejor, brancardierii Dar noi, cei care douăzeci și una de nopți nu ieșiserăm din pântecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
instrucție, nu glumă: Suntem tăbăciți de praf și de humă, Ne pârâie oasele, ne dor toate cele, Mațele ne chiorăie și ele! După atâta trânteală, Ia, să dăm asalt la haleală! Slană cu mazăre avem de crăpelniță, azi. Ura! La burlanul pe roți al companiei, camarazi! Bunătăți de alea: stridii, caviar. Ei, ași! Astea-s chestii de coconași (traducere de Iulian Gabriel Hrușcă). Wax! Unor răcani, ca noi, ne-ar face greață. Aspirăm la o marfă ceva mai isteață! Cu slană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alea: stridii, caviar. Ei, ași! Astea-s chestii de coconași (traducere de Iulian Gabriel Hrușcă). Wax! Unor răcani, ca noi, ne-ar face greață. Aspirăm la o marfă ceva mai isteață! Cu slană și mazăre ne-ndoparăm și azi, De la burlanul pe roți al companiei, camarazi. 3 După atâta merinde aleasă, Îngerași ne trezirăm în Rai, nu acasă. Sfântul Petru, cazon, ne primește, Cu ochiul ne face, clipind șmecherește: -Aici, când e praznic, nu-i șagă, Soldatul își împle gamela întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
3 După atâta merinde aleasă, Îngerași ne trezirăm în Rai, nu acasă. Sfântul Petru, cazon, ne primește, Cu ochiul ne face, clipind șmecherește: -Aici, când e praznic, nu-i șagă, Soldatul își împle gamela întreagă! Ce-or fi având la burlanul pe roți al companiei, azi? Ce să aibă? Mazăre cu slană, măi camarazi! 4 Astăzi roșu, sănătos, mâine mort (cu sensul de "azi trăiești, mâine nu ești") traducere de Iulian Gabriel Hrușcă. 5 Măturile noi mătură bine (sensul fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să nu-și dea duhul între etaje. - ... n-ai fost la ședința trecută! gâfâie lângă mine Cezar, cu gâtul lui gros sugrumat de-o cravată cu nodul cât pumnul, înghesuită într-o vestă pepit, cu nasturi maro. Aceiași pantaloni gri burlan pe care nici tata, după ce și-a lăsat gumarii la barieră, nu i-ar fi purtat. - Am uitat, mârâi de avertisment. - Te-am sunat, am sunat pe toată lumea s-o anunț... - Am avut telefonul închis! mi-arăt colții. Așadar, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
plimba elefanți prin Piața Unirii și-i boteza în spate la Mitropolie turnându-le găleți cu apă sfințită în cap, dar numai între 17.00 și 23.00, Pârvulescu zbura noaptea de pe-acoperișul teatrului sau își dădea drumul pe burlane, încălțat cu bocanci grei, cu ținte, și făcea un zgomot de nu puteai pune geană pe geană, arunca pungi cu moare de varză în capul oamenilor, juca pocher cu Măria Sa, Cuzachi, dat jos de pe soclu, rămas însă cu șeaua lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îi pui tu mânerele, sunt în pungă, o etajeră, câteva discuri...” A, până și Alexandru, când s-a cărat în State, mi-a adus o hotă cu tot cu filtre, „băi, monteaz-o, ți se dărâmă dracului bucătăria, a-nflorit mucegaiul pe ea. Burlanul tre’ să ți-l faci tu... Na-ți și niște bani, cumpără-ți niște smacuri, chestii muierești, eu n-am timp de prostiile astea și nu mă pricep. Și n-am vrut să-i dau pe buruiene...”. Ha-ha-ha, „ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rând de cărămizi așezate pe orizontală. Când vii dinspre Șelimbăr, inevitabil începi să numeri: din fiecare stație se urcă, de după fiecare fereastră se visează, se veghează, sub fiecare streașină se ascunde: Dumnezeul meu socialist, aici, când plouă, cerul curge pe burlane ca o rupere de ape și nu ca o mirungere. În fiecare cub, 500 de fete. Căminul avea 4 etaje. Odăile, colivii suprapuse... Un fel de tablă de șah cu pătrățele așezate pe verticală. În viață se muta în sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cub, 500 de fete. Căminul avea 4 etaje. Odăile, colivii suprapuse... Un fel de tablă de șah cu pătrățele așezate pe verticală. În viață se muta în sens invers acelor de ceasornic, chiar dacă deasupra turnului catedralei, orologiu număra după cum fumegau burlanele crescute ca niște mâini amputate din carnea betonului. Resturile de textile arse întunecau cerul, îngerii tușeau înecăcios. Flăcări albastre, violacee, galbene, roșii proiectau umbre identice după fiecare fereastră. Umbrele purtau haine groase, căciuli, mănuși. La 21 se lua lumina, CET-tul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pivniței până la porțile raiului, cale dreaptă; pe unde trece Domnul, intra și taica. Părintele Visarion dormea cu registrele sub cap; fiecare cui avea număr de inventar, bon de consum pentru felia de pâine. Apa de ploaie curgea de pe biserică, prin burlane, apoi pe șanț în păstrăvăria lui domn Enache; domn Enache era obligat să aducă mulțumire: în fiecare sâmbătă 5 păstrăvi mari, 3 și-i cocea starețul direct pe jar. Părintele Visarion tăia chitanțe pe Dumnezeu. Ava Ioan îl revendica doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era în pragul scării, urcaseră. O cameră mică micuță, pat îngust, de școlari, o chiuvetă, fereastră mare, de mansardă, prin care intra luna. O trase spre el, nerăbdător, neîndemânatic, lasă-mă, mă dezbrac singură, blugii lunecaseră, călcați în picioare, subțiri burlane de tablă,, peste ei jacheta pisică albă. Rămase într-un lung maiou cafeniu, de balerină. Un trup mic, simplu, lunecos... nu așa, lasă-mă... pielea ardea. Se pierduse, grăbit, în trupul îngust, electrizat de lumina rea a lunii. Timid vârtej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
starea sa extremă, domnul profesor fusese deja, vineri, în posesia scrisorii. Credea a fi deslușit scâncetul broaștei ruginite, citise umbrele cenușii ale cerului umed, în care se împotmoleau tăceri și se deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la mesajul din importantul plic decorat cu atâtea mărci și ștampile sau nici nu are habar de ceea ce, imprudent, a lăsat la vedere, în calea oricui. Reverie, strategie, somnolență, cine sa mai știe. Confuzia unei dimineți reumatice. Cotoiul înșurubat în burlan, mormăind avertismente confuse. Cheia răsucind cuvinte ruginite în broasca ruginită... Ceasul de mână ticăi scurt, zgârietură de ac. Unsprezece, unsprezece fix, patru cinci șase secunde, secundele pier, iată optsprezece, se sec scunde secunde se spulberă, spulberă. Iată, se spulberă timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sacrilor ebrei fiu...“ Kavafis. Kavafis al dumneavoastră... Marga privește spre Irina, pierdută cine știe unde. Apoi se întoarce spre Ianuli, care, și el, tot pe Irina o privea. Mâinile sale lungi și subțiri se mișcă nefiresc înainte înapoi, în jurul genunchilor strânși în burlanele strâmte ale pantalonilor ieftini și ponosiți. Se privesc scurt și complice, Irina e palidă, ochii ard, parcă, de febră. — Dar încheierea? reia tenorul, excitat. „Însă nu rămânea deloc. Hedonismul și Arta Alexandriei aveau în el un copil devotat...“ Final magnific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]