3,562 matches
-
doi care plesneau de sănătate, mă ocupasem deja de prizonieri. Cel din pivniță, când i-am întins pâinea și slănina, n-a vrut să le ia, stătea chircit și plângea ca un țânc, le-am lăsat lângă el, pe un butoi. Pentru celălalt, închis în debaraua de la etaj, am bătut la ușă, dar nu a răspuns, am bătut iar nici un răspuns, țineam pâinea și slănina în brațe, așa că jandarmul a deschis ușa, și l-am văzut. Bietul flăcău zâmbea, vă jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
șaten, dar tipa nu era ca mine și nici n-avea anii mei, era mai mare, avea niște greutăți în plus pe umeri, vreo zece. Și-am ajuns la ore cu el, meditații, dacă jazzul s-a născut într-un butoi cu whisky, eu am ieșit din mâna Maestrului meu, el m-a învățat tot ce știu, odată, la începuturi, el a fost Pygmalionul meu, m-a înnebunit cu mitologia asta a lui. Am fost sau n-am fost Magistrul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să ne căsătorim, ia spune-mi întâi, mă iubești?, ca sarea-n bucate!, atunci, fată de împărat, vrei tu să fii nevasta mea?, vreau, feciorule, păi, Cosânzeană, am să-ți fac trei cuptoare de pâine, trei vaci fripte și trei butoaie de vin, eu nu beau!, nu bei, nu bei, dar mă iubești?, ți-am spus: ca sarea-n bucate, dar sunt un om dificil, un artist, va trebui să mă înțelegi, și iar: vrei să fii nevasta mea?, ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e, ăștia suntem toți, cine mai moare astăzi din dragoste?... E toamnă târziu și, prin grădini, fânul e cosit, așezat în căpițe care au în vârf bucăți de plastic să nu-l plouă, porumbul, tăiat, prunele de țuică sunt în butoaie, dovlecii albi, culeși, așezați în grămezi, toată iarna, femeile vor desface semințele albe pentru presa de ulei, lui îi place numai uleiul ăla, de la presa din sat, pe spaliere, strugurii nu sunt copți bine, încă, dar mai e timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fost anunțat de vizita dumneavoastră și vă așteptam. Porcușor era un omuleț cu pielea albă, atât de palidă, că aș fi putut ghici pe chipul lui Întreaga hartă a sistemului său sangvin. Era rotofei la față și arăta ca un butoi umflat, din care ieșeau două mâini și două picioare subțiri ca niște așchii - pe scurt, era genul de tip pe care Fellini l-ar fi angajat bucuros ca figurant Într-un film. Avea un neg micuț ce de-abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-te și deschide ușa, că n-avem toată noaptea la dispoziție. Da, deci era Gestapoul. Nu încăpea nici o îndoială, școala lor de bune maniere era inconfundabilă. Am deschis ușa și am lăsat să treacă valvârtej pe lângă mine doi tipi, niște butoaie de bere purtând pălării și trenciuri. — Îmbracă-te, îmi zise unul. Ai o întâlnire. — Rahat, va trebui să am o vorbă cu secretara aia a mea, am căscat eu. Am uitat cu desăvârșire de asta. — Ce nostim ești, zise celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ducă să petreacă sâmbăta după-amiază la Luna Park. Nu mai avusesem parte de multă vreme de o perioadă de relaxare, dar când ești singur pe lume așa ceva nu pare să conteze prea mult. Stăteam în echilibru precar pe marginea unui butoi de autocompătimire când se auzi un ciocănit la ușă și Korsch intră în încăpere: — Gottfried Bautz a fost omorât, domnule, zise el imediat. — Da, am auzit. Becker zicea că te-ai dus să arunci o privire. Ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spus. — Este Kreuzberg? întrebă Rahn. — Ea nu știe numele, șopti Weisthor. Unde? O, ce groaznic. Zice că ea este într-o cutie. Îmi pare rău, Emmeline, dar nu cred că te-am auzit cum trebuie. Nu într-o cutie? Un butoi? Da, un butoi. Un butoi vechi, putrezit, urât mirositor, dintr-o pivniță veche plină cu butoaie putrezite. — Pare a fi o fabrică de bere, zise Kindermann. Te referi cumva la fabrica de bere Schultheiss? zise Rahn. — Ea crede că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întrebă Rahn. — Ea nu știe numele, șopti Weisthor. Unde? O, ce groaznic. Zice că ea este într-o cutie. Îmi pare rău, Emmeline, dar nu cred că te-am auzit cum trebuie. Nu într-o cutie? Un butoi? Da, un butoi. Un butoi vechi, putrezit, urât mirositor, dintr-o pivniță veche plină cu butoaie putrezite. — Pare a fi o fabrică de bere, zise Kindermann. Te referi cumva la fabrica de bere Schultheiss? zise Rahn. — Ea crede că asta trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ea nu știe numele, șopti Weisthor. Unde? O, ce groaznic. Zice că ea este într-o cutie. Îmi pare rău, Emmeline, dar nu cred că te-am auzit cum trebuie. Nu într-o cutie? Un butoi? Da, un butoi. Un butoi vechi, putrezit, urât mirositor, dintr-o pivniță veche plină cu butoaie putrezite. — Pare a fi o fabrică de bere, zise Kindermann. Te referi cumva la fabrica de bere Schultheiss? zise Rahn. — Ea crede că asta trebuie să fie, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că ea este într-o cutie. Îmi pare rău, Emmeline, dar nu cred că te-am auzit cum trebuie. Nu într-o cutie? Un butoi? Da, un butoi. Un butoi vechi, putrezit, urât mirositor, dintr-o pivniță veche plină cu butoaie putrezite. — Pare a fi o fabrică de bere, zise Kindermann. Te referi cumva la fabrica de bere Schultheiss? zise Rahn. — Ea crede că asta trebuie să fie, deși nu pare să fie un loc în care merg mulți oameni. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
putrezite. — Pare a fi o fabrică de bere, zise Kindermann. Te referi cumva la fabrica de bere Schultheiss? zise Rahn. — Ea crede că asta trebuie să fie, deși nu pare să fie un loc în care merg mulți oameni. Unele butoaie sunt vechi și au găuri. Ea poate să vadă afară din unul dintre ele. Nu, draga mea, nu ar fi foarte bun pentru a păstra berea. Sunt perfect de acord. Hildegard șopti ceva ce nu am reușit să aud. — Curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Spune că, dacă erau evrei, atunci erau doar niște evrei răi și că nu toți evreii au aprobat un astfel de lucru. Nu vrea să spună mai mult despre asta. Vrea doar să meargă cineva și să o scoată din butoiul acela murdar. Da, sunt sigur că se va ocupa cineva de asta, Emmeline. Nu-ți face griji. — Spune-i că mă voi ocupa personal ca asta să se întâmple diseară, zise Himmler. Copila are cuvântul meu pentru asta. — Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mult cu o școală decât cu o fabrică de bere. Cu excepția mirosului, care chiar și la două noaptea era suficient de puternic să te înțepe în nări, te-ai fi putut aștepta să găsești încăperi pline cu bănci, nu cu butoaie de bere. Ne-am oprit lângă o gheretă în formă de cort. — Poliția! urlă Becker la paznicul de noapte, care părea să aibă el însuși o slăbiciune pentru bere. Stomacul lui era atât de mare că mă îndoiesc că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la paznicul de noapte, care părea să aibă el însuși o slăbiciune pentru bere. Stomacul lui era atât de mare că mă îndoiesc că el ar fi putut să ajungă la buzunarele de la salopetă, chiar dacă ar fi vrut. — Unde țineți butoaiele vechi? — Poftim? Vă referiți la butoaiele goale? — Nu chiar. Mă refer la cele care probabil au nevoie de ceva reparații. Omul își atinse fruntea într-un soi de salut: — Aveți dreptate, domnule. Acum știu exact la ce vă referiți. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să aibă el însuși o slăbiciune pentru bere. Stomacul lui era atât de mare că mă îndoiesc că el ar fi putut să ajungă la buzunarele de la salopetă, chiar dacă ar fi vrut. — Unde țineți butoaiele vechi? — Poftim? Vă referiți la butoaiele goale? — Nu chiar. Mă refer la cele care probabil au nevoie de ceva reparații. Omul își atinse fruntea într-un soi de salut: — Aveți dreptate, domnule. Acum știu exact la ce vă referiți. Pe aici, vă rog. Ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la o pivniță veche având două secole de murdărie pe tavan și pe jos. Un bec de pe zid adăuga o tentă de galben întunericului. — Iată, aici este, zise omul. Bănuiesc că asta trebuie să fie ceea ce căutați. Aici sunt puse butoaiele care necesită reparații. Numai că multe dintre ele nu mai ajung să fie reparate niciodată. Unele dintre ele n-au fost mișcate de zece ani. — Rahat, zise Korsch. Trebuie să fie aproape vreo sută aici. — Cel puțin, râse ghidul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mi-e martor că o să te atârnăm cu capul în jos și o să-ți tăiem gâtul, ca la toate fetele alea pe care prietenii tăi le-au omorât. Și apoi poate o să-ți aruncăm cadavrul golit de sânge într-un butoi cu bere sau într-un cufăr vechi și vom vedea ce simte mama ta când te va identifica după șase săptămâni. I-am pus cătușele și Becker începu să-l machieze. După ce termină, Oscar Wilde ar fi părut, prin comparație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o toaletă pentru lăturile umane. Un loc groaznic pentru o ființă umană. Chiar și una ca Reinhard Lange. A trebuit să-mi tot repet în minte ceea ce el și prietenii săi făcuseră, să-mi reamintesc de Emmeline Steininger stând în butoiul ăla ca niște cartofi putreziți. Unii dintre prizonieri fluierară și trimiseră bezele când ne văzură aducându-l jos, iar Lange se făcu palid de frică. — Dumnezeule, doar n-o să mă lăsați aici, zise el, agățându-se strâns de brațul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a avut o contribuție importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o invenție de-a galilor... - în care-și petrece toate nopțile, Diogene bate străzile Atenei cu un felinar aprins în mână în plină zi, rotindu-l în juru-i, luminând cu el fețele trecătorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o invenție de-a galilor... - în care-și petrece toate nopțile, Diogene bate străzile Atenei cu un felinar aprins în mână în plină zi, rotindu-l în juru-i, luminând cu el fețele trecătorilor și adăugând că este în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
începând cu cvadruplul remediu. Dovadă, evident, faptul că, în ciuda riscurilor, reducerea complexului la simplu produce uneori cele mai bune efecte... Discursul epicurian despre dorințe figurează, într-adevăr, printre paginile clasice, alături de câteva pasaje obligatorii: sfera parmenidiană, râul heraclitean, felinarul și butoiul lui Diogene, alegoria Peșterii platoniciene, măsura aristoteliciană, îndoiala pyrrhoniană etc. Epicur face așadar deosebire între dorințele naturale și necesare, cele naturale nenecesare și cele nenaturale nenecesare. Toate pot fi efectiv clasate în una dintre cele trei rubrici. Niciuna nu scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ne duc dincolo de rezonabil: sunt nenaturale și nenecesare, pentru că nesatisfacerea lor nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie ca și cum n-ar fi fost satisfăcute. Efort zadarnic, asemenea umplerii butoiului Danaidelor, faptl de a răspunde la aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
poartă și intrară în curtea mare a școlii, amenajată ca teren de sport. Recunoscură câteva din însemnele unor sporturi terestre: porțile de handbal, panourile de baschet, groapa pentru săritura în lungime; apoi văzură un mic labirint cu geometrie variabilă, din butoaie, pentru sportul tradițional al jupiterienilor, sornak-ul, patru cotețe cu iepuri de câmp pentru pasiunea nr. 1 a marțienilor, lepurul, un fel de oină fără minge, cu iepuri, plus alte câteva spații marcate mai ciudat, probabil pentru întrecerile neptunienilor, saturnienilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
rampe de încărcare. — Și noi? spuse-ncet Felix S 23. Noi ce facem? — Eu zic să vă prezentați la raion și-acolo se va hotărî! Aveți rata locală imediat, peste un sfert de ceas. Uitați-vă, stația e acolo, lângă butoaiele acelea. Felix S 23 privi în direcția indicată și văzu un grup de treizeci-patruzeci de oameni așteptând în soare. — Atunci, la revedere, spuse el, făcând semn tovarășilor săi să iasă. — Toate cele bune, răspunse robotul. Prin fereastra deschisă, cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]