873 matches
-
nimfe cumpătate (temperate nymphs), / Părtașe fiți unei iubiri curate.“ Merite de netăgăduit, dar nu aici se văd adevăratele înzestrări poetic-muzicale ale acestui duh cum altele n-au mai fost și nu mai sunt. Ele se vădesc în cele două cântece cântate, cu acompaniament instrumental, pentru Ferdinand, ale căror refrene se aud de pretutindeni, executate de duhurile auxiliare. O curiozitate - dar mai curând o inadvertență a piesei (care va fi avut două redactări) - este că, pentru a-l aduce la peșteră pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
acestei practici, care se accentuează din ce în ce. "Corul trebuie considerat ca unul dintre actori, el trebuie să facă parte din ansamblu și să participe la acțiune, nu ca la Euripide, ci ca la Sofocle. La toți ceilalți, părțile cântate nu au mai multă legătură cu subiectul decât cu o altă tragedie; de aceea se cântă interludii, practică a cărei origine se regăsește la Agathon. Și totuși, ce diferență există între a cânta interludii și a adapta la o piesă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
joc de corespondență între secvențe, în care se face simțită influența cinematografului, invită spectatorul să-și construiască modul de a înțelege piesa confruntând unele secvențe. Acestei fragmentări a acțiunii îi corespunde cea a limbajului dramatic. Song-urile, pasaje versificate și cântate, dotate cu un refren și împărțite în strofe, creează o ruptură formală în raport cu scenele în proză destinate a fi recitate, în același timp cu o ruptură dramatică fiindcă, introducând o pauză lirică ce ține loc de discurs comentator, întrerup acțiunea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nebunul Ce-și caută, diagonal, refugii. Eu pot da șah, firește, ce uimire, Sunt folosit de piese importante, Figuri regale și interesante Ce-și construiesc, prin mine, fericire. Mă iluzionez de multă vreme Cu gândul că devin irezistibil, Dorit, chemat, cântat și compatibil Sau o soluție a multor scheme. rândul doi scot capul, fac și nazuri, Trezesc resentimente, chiar ranchiune, Eventual pornesc mișcări nebune Spre-a rezolva mult discutate cazuri. În jurul meu trăiesc pioni credibili, Ei se transformă, logic, în regine
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
asta roba de abolvire a facultății, cu care era Îmbrăcată. — E frumoasă, nu crezi? rosti o voce care venea din direcția ușii de intrare În bibliotecă și care-l făcu pe Schemm să se ridice de pe sofa. Era o voce cântată, cu un ușor accent berlinez. M-am Întors ca să mă uit la posesorul ei și m-am trezit privind În față un bărbat foarte scund. Fața bucălată Îi plesnea de sănătate și avea pe ea o expresie atât de deznădăjduită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe pridvor, în bătaia acum dulce a viscolului. După un răstimp, femeile se cerură să meargă spre casele lor. Dar cu cine? Bărbații dormeau duși, care pe jos, care pe laița bătrânei. Și copiii adormiseră pe cuptor, visând la colindele cântate și la colacii primiți drept răsplată. Văzând că nu mai e chip să-i trezească, se culcară toate trei, frânte de oboseală, jurându-se că nu s-or mai încurca niciodată cu paharul și jocul, promițând daruri Domnului. În acest
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
noi, să nu-i întoarcem nici noi fața noastră, în aceste momente însă poporul român e mai aproape de Dumnezeu ca de Europa, ce zice?! nu înțelege bătrânul de lângă mine cuvintele pline de har ale, de aceea, răsună în microfon vocea cântată, Europa are mai mult ca oricând nevoie de noi, cu toții avem nevoie unii de ceilalți pentru a învăța calea adevărată către Dumnezeu, tinerii de lângă mine s-au ridicat să plece, unul dintre ei cu părul lung ca o fată învârte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
știu dacă ai auzit vreodată povestea adevărată a mănăstirii noastre, începe părintele și lumina duioasă din privirea lui încă mai stăruie, ridic din umeri neștiutor, Nu-i chiar atât de veche mănăstirea noastră, continuă părintele rar cu glasul lui ușor cântat, acestui loc i se spunea mai demult La Călugări, ceea ce ar putea însemna că locul acesta fie a fost desemnat prin clarviziunea populară a fi consacrat ca mănăstire, fie chiar existase aici cândva o mănăstire, dar, de-a lungul vremii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
după o săptămână ardeam de nerăbdare să mă întorc la lucru. Obișnuiam să-mi omor după-amiezile așezat pe treptele din spatele casei, urmărind cum pândește păsărelele motanul proprietăresei. Chico tocmai pusese ochii pe o gaiță albastră, când am auzit o voce cântată care mă interpelă: — Nu te-ai plictisit încă? M-am uitat în jos. La piciorul scării nu era nimeni altul decât Lee Blanchard. Avea sprâncenele împânzite de copci și nasul teșit și învinețit. Am râs și i-am răspuns: — Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
două sunteți razna, asta nu înseamnă că trebuie să fiu și eu. Emmy își dădu ochii peste cap. — Leigh? Zău așa. Ea ce trebuie să schimbe? Slujba perfectă, prietenul perfect, apartamentul perfect, familia perfectă... Vocea lui Emmy deveni nazală și cântată. Marcia, Marcia, Marcia, fredonă ea fără să o ia în seamă pe Leigh care o privea cu dezgust ca pe o smintită. — Da, poate că așa o fi, spuse Adriana privind-o fix pe Leigh. Dar trebuie să vină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cultura corporatistă conservatoare — dar părea capabilă să verbalizeze și nu părea chiar ostilă, așa că i se trecea cu vederea. Leigh îi mulțumi clătinând din cap și dădu buzna pe ușa deschisă. — Bună, îi spuse ea lui Henry pe un ton cântat. Presupuse că bărbatul care stătea în fața lui, cu spatele la ea, avea în jur de patruzeci de ani. Deși afară era o vreme de vară timpurie, el purta o cămașă bleu deschis și o jachetă din velur de culoare oliv, cu petice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ai grijă, bine? Nu trebuie să te culci cu fiecare tip pe care îl cunoști. Chiar ai spus tu așa ceva? Ce naiba ai vrut să spui cu asta? Chiar trebuie să-ți amintesc că— Adriana a întrerupt-o cu un râs cântat. — Trebuie să fug, querida! Distracție plăcută diseară și la mulți ani! Vorbim anul viitor! Conversația a făcut-o pe Emmy să simtă ciudat, puțin descumpănită, așa cum se simțea în liceu când le vedea pe prietenele ei că fură rujuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a ta, Kiki. Eu cred În existența răului - a păcatului originar, dacă vrei - și că, poate, omenirea are nevoie de religie ca de un zid de apărare Împotriva lui. Și Îi invidiez pe romano-catolici pentru ritualurile și simbolismul lor - slujbele cântate, lumânările votive, miruirea suferinzilor... — Dar n-ai fi În stare să te convertești, nu-i așa? Îl Întrebă Du Maurier, aproape cu neliniște. — Nu, nu te teme, spuse Henry cu un surâs. Conștiința Îmi e religie, conștiința umană. Rafinarea, intensificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fie a ta viață. Eu n-am să amintesc de tine, decât în vers, C-ai fost un trecător din noaptea, cea schițată Și-n dorul cel de timpuri ești chipul de ERES, Ce mi-ai distrus iubirea în nopțile cântate. De un poet rătăcitor ce-a vrut să amintească Că viața lui e-un murmur de izvoare, Și-n gândul călător, cu o dragoste lumească, Îngenunchiată-n CERURI, și-n AȘCHIA DE SOARE. 07-09-2007, 1629h ZĂPEZILE TĂCERII Tu, iubire, de ce-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
s-a îndreptat de spate. — Îți arăt acum, mi-a promis ea. Dar nu trebuie să scoți nici un sunet. Apoi s-a dus la interfon, l-a deschis și a început să vorbească în el cu o voce scăzută, ușor cântată: —Anna, a șoptit ea, uuuuuhhhhhhhuuuu, Aaaaaaannaaaaaaaa. Eu mă holbam la ea fascinată. —Ce Dumnezeu faci? am întrebat-o. —Taci din gură, a șuierat Helen închizând interfonul. Îi ofer Annei o experiență paranormală, nu înțelegi? — Ce vrei să spui? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
s-a calmat. Lumea a început să mănânce pâine prăjită, să hălpăie cafea și să poarte conversații - deși folosesc termenul ăsta în sensul lui cel mai larg. Ghici cu cine stau în Belfast? ne-a întrebat Helen cu o voce cântată, plină de inocență. Părea mult prea nepăsătoare și blazată. Cunoșteam tonul ăsta. Știam că nu prevestea nimic bun. Cu cine? a întrebat Anna. —Cu o protestantă, a răspuns Helen cu voce scăzută și reverențioasă. Mama a continuat să soarbă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
două luni. James nu se comporta așa cum se comportă oamenii drăguți, normali și calzi în preajma unui copil. Știți ce vreau să spun: se poartă de parcă, peste noapte, și-au lăsat creierul la murat, în ploaie. Scot tot felul de sunete cântate și pun tot soiul de întrebări retorice, dar pline de afecțiune. Întreabă chestii idioate de genul „Cine e cea mai frumoasă fată din lume?“. Iar răspunsul corect nu este, așa cum v-ați aștepta, Cindy Crawford, ci Kate Webster. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gol. Domnul Amabilitate dispăruse. Nu că ar fi fost prea mult prezent. Când James a început din nou să vorbească, a făcut-o cu o voce care nu era vocea lui normală. Acum avea o voce răutăcioasă, tăioasă și cumva cântată. — Da, a zis el făcând pauze lungi între fiecare cuvânt. Chiar. Că. Ai. Avut. —Ceee? am întrebat nițel șocată. Eram în continuare cufundată în sentimentele mele de pierdere și de abandon, dar am reușit să pricep că ceva se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ești, am insistat eu. Realitatea era că devenea din ce în ce mai ciudat. —Eu n-am spus decât că aveam nevoie de tine și... — Am auzit ce-ai spus, m-a întrerupt el furios, cu o voce din care tonalitatea tăioasă și cumva cântată dispăruse brusc. James s-a aplecat peste masă și m-a fixat cu un chip mânios. —„Asta e“, m-am gândit. Sentimentul de ușurare se amestecase cu cel de teamă. Măcar acum aveam să aflu ce dracu’ era cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
exclamat el pus pe luptă. Vrei să recunosc c-am făcut o greșeală. Foarte bine. Recunosc. Asta ca să înțelegi cât de mult îmi doresc ca mariajul ăsta să funcționeze. A făcut o pauză, după care a continuat cu o voce cântată, ca de băiețel, genul de băiețel pe care-ți vine să-l ucizi: —„Am Făcut o Greșeală.“ Ești mulțumită așa? —Ăăăă, mulțumesc, i-am spus politicoasă. Nu voiam decât să-l văd plecat. — Sigur că dacă ai de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scriitor a găsit forma firească a povestirii sale e următoarea: după ce o citești, te Întrebi dacă ți-o poți Închipui altfel, sau Îți amuțește Închipuirea și ți se pare absolută și desăvîrșită ca o portocală”. Acest refren reprezintă alfabetul meu cîntat. GÎndeam la fel și Înainte de a-l auzi pe Capote, Însă confuz, el doar a dat o formă sentimentelor mele tehnice, așa cum se-ntîmplă de obicei cu tipii cu sentimente: vine altcineva și li le dă. În felul acesta, un stilist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a zis ea, dar n-a mai continuat. Își încrucișase brațele pe piept, ținând cu palmele marginile șalului. Străbătu încet camera, apropiindu-se de el, să-l vadă mai de aproape, și șoptea iarăși „O, Doamne!“, abia auzit printre vorbele cântate ale lui Armstrong. „Ce-i cu tine?“, l-a întrebat. El a ridicat din umeri. Nici n-ar fi știut să-i spună. Căldura aceea mare nu pierise încă din el și nodul se mai afla în gât. Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zile în urmă, trupul Fionei fusese incinerat în decorul jalnic și trist al unui crematoriu suburban. La ceremonie participaseră puțini oameni: doar Michael, o mătușă uitată și un unchi din sud-vestul Angliei, împreună cu o mână de colegi de serviciu. Imnul cântat a fost insuportabil de inconsistent și încercarea de a se întâlni după aceea la o cârciumă a fost greșit calculată. Michael stătuse doar câteva minute. Se întorsese la apartamentul lui să-și ia un bagaj de noapte, apoi luase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și acum aștept doar cântecul ploilor mocănești, nesfârsite, prinse în hora monotonă de toamnă, printre vânturile reci, neprietenoase, care vin grăbite să-mi umple zilele ursuze. Mă las abandonată, undeva..pe cele cărări ale timpului dezgolit de viață, fără exodul cântat al frunzelor pictate mirific de-o mână nevăzută.. eu însămi o frunză, iubind galbenul până la durere, sărut tristețea grădinii sființită de lacrimile de rouă cernute prin sita zorilor. Caut un loc ascuns, unde să-mi așez tristețea gândurilor ce mă
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
de locomotivă pe cărbuni. Din depărtare se aude chemarea poruncitoare a unei sirene de la o fabrică. Croindu-și cu greu drum, Marius iese în mulțimea trotuarului îngust. Culorile hainelor civile, ritmul pașilor grăbiți pe caldarâm, conversația feminină pe glasuri tinerești cântate surprinsă în trecere despre o petrecere reușită, toate fac parte dintr-o lume a unui calm tihnit din care el fusese expulzat mult timp și cu o senzație de voluptoasă bucurie se lasă îmbrățișat de cotidianul pașnic. Oprit în mijlocul trotuarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]