735 matches
-
vorbit prea încet. Eduard nu m-a auzit. Sau poate că, la urma urmelor, am vorbit doar în gând? Tac. Mă uit absentă înainte și zăresc o fetiță mergând, mică și abătută, cu privirile în pământ, cărându-și ghiozdanul în cârcă și bălăbănindu-și mâinile în aer, fără rost. Alți copii - neîndoios, colegii - merg în fața ei, discutând aprins. Mă frec la ochi, neîncrezătoare. Fetița asta parcă e o copie fidelă a mea - cea de acum zece ani. Aceleași cozi împletite, legate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scuzați, n-am dormit azi-noapte și sunt obosită. Mai vorbim... Mă retrag spre camera mea îndreptându-mi cu greu spinarea. Simt că trag după mine mortăciunea aceea scârboasă, timp în care duc în creștet o greutate de plumb, iar în cârcă toate pro blemele lumii. Simt și aud, literalmente, cum se rupe carnea în mine, fâșii-fâșii, mai ales în dreptul inimii. De ce trebuie să mi se întâmple toate astea tocmai acum și tocmai mie? Nu mai departe de ieri a fost ziua
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai minunat mic dejun! Se obișnuise de mult timp cu ideea de a trăi exclusiv în prezent și asta îi dădea o stare de confort, după cum bine spunea Ion, pentru că nu se încăpățâna, ca alții, să care amintiri inutile în cârcă. Era ca și cum persoana din trecut care îi purtase numele se desprinsese din ea și alunecase undeva într-un hău al uitării. Mai bine așa! Mai bine așa, neîmpovărată de prea multe amintiri. Oricum, nu ținuse legătura cu nici un prieten din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și de tencuieli răscoapte, foșnind uscat, ca niște zurgălăi de ceramică și zvonuri slabe cutreieră, într-o pânză de neliniște. Imaginația hiperactivă a lui Mircea adulmecă involuntar capriciile hazardului și un fior, zgrepțănându-i pe șira spinării, i se urcă în cârcă, pe labe veștede. Un sigiliu de teamă greu explicabilă i se apasă în suflet: Bântuie dărâmăturile astea fel de fel de pierde-vară, ținându-se de netrebnicii din cele mai mari, gata oricând să te întrebe cât e ceasul de la mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zgribulise nemișcat în culcușul de nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să stăm înveliți! Trase, căznindu-se destul, cămășoiul larg pe trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă și, spetindu-se, îl cărăbăni repejor până în camera lui. Prăvălindu-l ca pe un sac, scăpat de sus, din podul morii, își descărcă pacientul pe așternutul învălmășit în dezordine, prăbușindu-se și el, epuizat, alături. Patul gemu cu un scârțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
m-a dat afară. Fără explicații. Poate că deja le făcuserăm pe toate. Deși, după câte știu eu, ar mai fi fost câte ceva de făcut. Dar, cum spuneam: sedus de Celebrul animal, am Încercat să mă vindec. Mă cocoțasem În cârca lui Leac, el avea femei la Îndemână, eu, la drept vorbind, nu cunoșteam nici una abordabilă. Mai e oare nevoie să spun că, În bună parte, tocmai fascinația față de virilitatea lui Leac m-a Îndemnat să intru În Celebrul animal? Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
te dea afară, mai bine pleacă singur. E mai bine?" Așa deci, gândii, deși știi că omul e căsătorit, ai acceptat să trăiești cu el! Nu m-ar mira să aflu, Nineta, că și turnătoriile care ți se pun în cârcă sânt adevărate și că, dacă Olaru este, prin funcția lui, ca orice șef de cadre, foarte strâns legat de serviciul Securității statului, ești și tu... "Bine, Nineta, îi răspunsei, o să plec. Și acum ieși afară!" Eram furios, îmi dădea a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care-acum căutam să-l găsesc măcar câteva minute, nu mai plutea la îndemână, reușiseră alții să-l umple cu cărămizi de griji. Apăreau de la o zi la alta, în cantități mari și sâcâitoare, saci întregi pe care îi purtam în cârcă, nevinovat, ducându-i în direcții imprevizibile. Când închideam ochii, era și mai rău: simțeam că am două vieți pe cap. Parcă își bătea joc cineva de mine: cu cât încercam mai mult să scap de responsabilități, eliberându-mă de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
târg, în Vitan-Bârzești, făcute bucăți de la Pegasul lui tataia, dar cine să ți le pună? Ultimul atelier de reparații rămăsese chiar lângă uzina Vulcan; băteai jumate din București ca să ajungi la el, prin troleibuze și pe jos, cu bicicleta-n cârcă. Ăsta nici măcar nu mai apucase „Revoluția“, se închisese șandramaua prin ’87, se demola cartierul și oamenii nu știau cum să fugă mai repede din calea buldozerelor. Acum nimeni nu mai stă să-și piardă timpul cu reparații; te vede lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu creau nici ele vreun impediment, atâta timp cât nimeni, în afară de mine, nu le vizualiza: unde am fi încăput cu toții în magazin? cine ar fi intrat primul la tanti Leana? și, mai ales, cum am fi escaladat halatul ei imaculat: unul în cârca celuilalt, ca Albă ca Zăpada și cei șapte pitici? Treptat, pretențiile noastre s-au redus, adaptate posibilităților. Adevărul e că și furnizam un material interesant, competitiv: Cezar, cu părul rărit, atacat de pitiriazis (se scărpina tot timpul în cap, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi explicat eșecul statului francez în a construi efectiv un sistem educațional, în pofida premiselor constituționale cu totul favorabile, care, încă din 1791 decreta înființarea unui sistem de instrucție universal și gratuit tuturor cetățenilor republicii? Dificultățile franceze pot fi puse în cârca ciclului revoluție-reformă-reacție conservatoare pus în mișcare de Revoluția franceză din 1789, care s-a repetat pe întreaga lungime a secolului al XIX-lea (Ramirez și Boli, 1987, p. 8). Decisivă s-a dovedit a fi, ca și în cazul prusac
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Îl îmbrățișă și îl sărută. — Cum adică să fiu implicat în „această“ tărășenie? Nu văd nici o „această“ tărășenie. — Nu încape îndoială că persoana a dorit să-l pună cumva și prin ceva în încurcătură pe Evgheni Pavlovici, punându-i în cârcă, de față cu martori, cusururi pe care nu le are și nu le poate avea, răspunse prințul Ș. destul de sec. Prințul Lev Nikolaevici se fâstâci, totuși continuă să-l privească atent și întrebător pe celălalt prinț; însă acesta tăcu. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ajutor, încearcă să aplici următoarea strategie. Cu prima ocazie cu care dă vina pe tine absolut neîntemeiat, apelează la metoda „acceptă și reacționează”. Această tactică are două părți. Prima parte constă în acceptarea vinovăției pe care ți-o pune în cîrcă șeful, fără să adopți o atitudine defensivă sau agresivă. în cadrul celei de-a doua părți, roagă-l să-ți precizeze ce anume ar trebui să faci cînd va interveni o altă situație similară, ca să nu-ți repeți „greșeala”. încercînd să
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
meu, Eu te iubesc mereu și niciodată nu te voi părăsi. În vremurile tale cele grele, de încercări și de suferințe, se vede pe nisip numai o singură pereche de pași, deoarece atunci Eu te luam în brațe sau în cârcă și te căram pe drumul vieții tale. 120. Când omul devine porc O tânără privea prin geamul unui tren de călători, la frumosul peisaj al unei toamne târzii. Un bărbat, care era certat cu morala, stând alături, a început să
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
zeci de procese în orașele de provincie, din august până în decembrie 1937. Vizându-i pe responsabilii comuniști locali - conducători de colhozuri etc. -, aceste procese nu se bazează pe „mărturiile” acuzaților, ci pe reclamațiile colhoznicilor și sunt menite să pună în cârca acestor mici personalități locale disfuncțiile producției agricole, acreditând grija lui Stalin pentru „popor”. Nenumărate victime ale Marii Terori trebuie să se mulțumească cu prezentarea lor în fața unei troici conduse de un membru NKVD, care le anunță pedeapsa - în jumătate din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
observatori francezi, mai ales, ale emigrației culturale românești. Incapabile, chiar și În momentele dramatice ale terorii comuniste din țară, să facă un front comun acolo, În străinătate, pentru salvgardarea literelor românești. Se pare, cum se spune, că ne cărăm În cârcă păcatele din țară, incapacitatea de o minimă solidaritate și, În primul rând, extrem de provinciala suspiciune, care Înainte de război se făcea ciocoiește, iar apoi după criterii politice, cam ca la București, numai că... Întoarse pe dos: dacă În România stalinistă - dar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
puținii poeți ai lumii care a primit provocarea științei, provocând-o la rândul său cu întrebări la care nici chiar nu este gata să răspundă. Formula " Totul este problem" este provocarea tot eminesciană a științei, căreia i se pune în cârcă acel "tot" absolut. Dialogul faustic cu știința, bazat pe o provocare reciprocă, străbate universul poetului de la un capăt la altul; mai mult decât atât: și știința ulterioară a fost provocată de instituțiile sale ieșite din comun, fiindcă și el a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de vampirism. Invitându-l pe un consătean și omenindu-l cu o cină copioasă, cu vorbe calde și pline de duh, de îndată ce acesta iese pe poartă, Rebega îi trimite din urmă un "luceafărul mamei lui de golan", punându-i în cârcă fel de fel de păcate. "Nu înțelegeam de ce l-au mai primit în casă și i-au arătat atâta cinstire", rămâne total dezorientat inocentul și visătorul Dimitrie Cristea de perfidia și falsitatea relațiilor umane dintre varvarieni. O altă ciudățenie varvariană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe muchie, de iluminări vizionare și căderi în "goluri alogice". Poezia, astfel, seamănă cu monumentul lui Pitagora dintr-un vis al poetului: "Aseară am visat monumentul lui Pitagora adunându-se din numere iraționale". Heracliteanul, putem afirma în concluzie, duce în cârcă un eleat, un discipol din școala lui Parmenide, căruia îi repugnă "întâmplarea", împietrirea în cotidianul rațional: "fii, dacă poți fi,/ nu te face întâmplare,/ vino într-o amiază,/ caută cercul infinit de rotund,/ împarte circumferința la rază// și te convinge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
repede și ai să trăiești o viață singur, dă-mi și mie o țigară! acuma, de sărbători! păi da, chiar acuma! suzeta în gură, poziție oficială în brațele tatei, suflătorii mai tare, gara Podu Iloaiei ciopor de tineri, Georgiana în cîrcă peste linii, tabloul demografic lăudat de Bruegel la patinaj, trompeta țipă din Missa solemnis acordul ideal cu instrumentul, e mizerabilă, e grețoasă! stai jos, băieții o întorc pe țigănește, trenurile opresc odată în stație, personalul Suceava Iași pleacă primul, ghirlandele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fi explicat eșecul statului francez în a construi efectiv un sistem educațional, în pofida premiselor constituționale cu totul favorabile, care, încă din 1791 decreta înființarea unui sistem de instrucție universal și gratuit tuturor cetățenilor republicii? Dificultățile franceze pot fi puse în cârca ciclului revoluție-reformă-reacție conservatoare pus în mișcare de Revoluția franceză din 1789, care s-a repetat pe întreaga lungime a secolului al XIX-lea (Ramirez și Boli, 1987, p. 8). Decisivă s-a dovedit a fi, ca și în cazul prusac
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mă lămurește elegant. Eu sînt bucureșteanul, eu sînt gazda... Ne despărțim, la fel de natural cum ne-am cunoscut. Aveam certitudinea că ne vom revedea, că ne vom căuta. Și l-am văzut în direct. Avea o cameră de luat vederi în cîrcă. O fetiță cu un microfon alerga după un senator: De ce v-ați votat pensiile așa de mari? Senatorul fuge, apoi nervos o lovește peste microfon. Cum explicați votul? Un singur vot împotrivă... Senatorul fuge și fata fuge. Întreabă în gol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a plătit asigurarea în anul 1818. Inspectorii societății de asigurare n-aveau nevoie să bată la ușă. Era placa, înseamnă că s-a plătit asigurarea. Simplu, nu? Pe o cărare urcă doi tineri olandezi. Ambii cu cîte un plodișor în cîrcă. Ea îl are pe cel mic, el pe cel mai mărișor. Ochișorii lor par să confirme că voiajul este plăcut. Se opresc la izvor, dau "bagajul" jos. Beau apă, se spală pe față și zîmbesc. Cînd v-ați pornit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ce trebuie la svânta mănăstire ca să fie pomana domnii meli... Deci am socotit domniia mea...și o am închinat la Svânta Gora la o mănăstire...unde este hramul 40 de Măcenici ce se numește Cseropotamo.” - „Tânăra” mănăstire, care purta în cârcă deja vreo sută șaizeci de ani, trebuia înzestrată cu cât mai multe din cele trebuitoare mai ales că își găsise stăpân din primul moment. Așa că același Constantin Duca voievod hotăra la 17 feb. 1702 (7210): „Facem știre cu această carte
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
la desăvârșire, tot ca o familie monoparentală, chiar dacă nu mai există și un „tată“ propriu-zis, fiind vorba de plante monoice, fără separarea sexelor pe indivizi deosebiți, la iarba Poa vivipara ori arborii din mangrove, la care puiuții cresc chiar „În cîrca“ mamei, așteptând fie vreo ploaie, precum acea iarbă, fie refluxul precum mangrova. Dacă lăsăm deoparte dioicele, vedem că planta mai e și perversă. Căci plantele monoice, dar cu sexe separate În flori deosebite, precum porumbul, adică 7% din specii, Își
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]