773 matches
-
se părea că ne întoarcem acum înapoi"834), în căutarea centrului, până ajunge la "podul" care va face posibilă trecerea (Marea trecere). Ezitarea scriitorului în a-și numi personajele, folosirea numelui de camuflaj și dezvăluirea numelui "celuilalt" - Vătămanu, de profesie cârciumar, deținător al unei "mari taine", ca multe din personajele lui Eliade ("taina aceasta e mare") - doar spre finalul nuvelei, reia tehnica din alte scrieri, unde personajele au, "pentru păcatele lor", alte nume. Unul dintre cele două personaje care vor să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mea și a mamei am reușit, în cele din urmă, să termin șapte clase, fiind chiar premiant în mai mulți ani. Eram doar în clasa a doua primară când, după moartea tatei, am fost trimis să servesc ca argat la cârciumarul Dobre Ispas din orașul Râmnicul Sărat, când am pierdut două luni de școală. m-am întors de acolo plin de păduchi... A trebuit să recuperez la învățătură materia pe care o predase învățătorul între timp... Dar a avut și mama
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
seră și niște cârciumi, majoritatea minerilor când coborau de la mine, istoviți de muncă, se opreau din drum și intrau să mai zăbovească aici. Beau o țuică sau un pahar de vin, apoi altele, după care își continuau drumul spre casă. Cârciumarii aveau obiceiul lor, încetățenit și nu le cereau minerilor bani, că știau că nu aveau. Îi treceau într-o condică, cu suma datorată, zi de zi. Până în ziua când încasau avansul sau lichidarea lunii. Atunci li se solicita plata pentru
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
datorată, zi de zi. Până în ziua când încasau avansul sau lichidarea lunii. Atunci li se solicita plata pentru cât consumaseră în luna sau perioada de până la salariu. Acest sistem de a le acorda băutura pe credit minerilor era în folosul cârciumarilor, mi am dat eu seama din spusele mamei, dar de-acum înțelegeam și eu mai totul. Ei își asigurau creșterea consumului și vegheau la siguranța vânzărilor. Mai mult, creștea și numărul de consumatori, că alți cârciumari mai strânși la mână
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
minerilor era în folosul cârciumarilor, mi am dat eu seama din spusele mamei, dar de-acum înțelegeam și eu mai totul. Ei își asigurau creșterea consumului și vegheau la siguranța vânzărilor. Mai mult, creștea și numărul de consumatori, că alți cârciumari mai strânși la mână și inimă, ca și la înțelegerea lucrurilor, dintre cei care nu stăteau bine cu contabilitatea și evidențele, nu prea dădeau marfa pe datorie, și pierdeau. Vroiau banul pe loc. Și atunci minerul venea la Ghiță Darie
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
prezintă cîteva elemente care au realizat pe teren germanic derivate ce se integrează fondului primar, deși originalul latinesc nu a fost atestat sau nu a lăsat urme în limbile romanice, așa cum ar fi fost firesc. Astfel, pornind de la lat. caupo "cîrciumar; mic comerciant" a existat în germana de sus cuvîntul kaufo "negustor", de la care s-a realizat verbul koufon, atestat și în gotică cu forma kaupon și cu semnificația "a se îndeletnici cu comerțul". Din germanul de sus koufon (cu corespondentul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ulcer cu caracter specific l-a secerat. Defunctul era una din luminile strălucitoare ale medicinei în România, în același timp era o inimă generoasă și un dezinteresat practician. Câte anecdote și istorioare au rămas asupra lui! Iată una caracteristică: Un cârciumar de pe la Obor cade rău bolnav. Marcovici îl caută și-l vindecă. Dar fiindcă acest cârciumar îi furnizase de multe ori vinuri excelente nu primește plata vizitelor. Cârciumarul însă era nemângâiat: cu orice preț voia să-și plătească da toria. După
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
în România, în același timp era o inimă generoasă și un dezinteresat practician. Câte anecdote și istorioare au rămas asupra lui! Iată una caracteristică: Un cârciumar de pe la Obor cade rău bolnav. Marcovici îl caută și-l vindecă. Dar fiindcă acest cârciumar îi furnizase de multe ori vinuri excelente nu primește plata vizitelor. Cârciumarul însă era nemângâiat: cu orice preț voia să-și plătească da toria. După doi sau trei ani, doctorul Marcovici aduse câțiva stânjeni de lemne în curte și aștepta
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
practician. Câte anecdote și istorioare au rămas asupra lui! Iată una caracteristică: Un cârciumar de pe la Obor cade rău bolnav. Marcovici îl caută și-l vindecă. Dar fiindcă acest cârciumar îi furnizase de multe ori vinuri excelente nu primește plata vizitelor. Cârciumarul însă era nemângâiat: cu orice preț voia să-și plătească da toria. După doi sau trei ani, doctorul Marcovici aduse câțiva stânjeni de lemne în curte și aștepta să treacă tăietorii spre a le tăia. În adevăr, iată că apare
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
lucrul, taie toate lemnele, apoi se prezintă la doctor ca să fie plătit. Dar cere un preț sub valoare, un preț cu totul de nimic. Doctorul, mirat, întreabă dacă nu cumva omul se înșală, dar falsul tăietor se demască: el era cârciumarul care se deghizase în tăietor, spre a putea răsplăti serviciile doctorului care-l scăpase de la moarte. O altă anecdotă e încă și mai picantă: Doctorul Marcovici era medicul Pa latului și, în același timp, avea slăbiciune pentru regina Elisabeta pe când
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
numai astfel au izbutit.* După plecarea bandei, un public numeros s-a adunat în fața redacției și comenta întâmplarea. Precât îmi mai aduc aminte, în fruntea acestor manifestanți se aflau următorii: Ghiță Vornicu, fost slujbaș inferior la poștă, Nae Ulmeanu, fost cârciumar și revizor călare la accizele comunale, Manolescu-Lungu, comerciant, Toboc, Tănase Bărbieru, Niță Berechet și alții. După prânz, pe la orele 3, banda s-a reîntors. Atât de ciudate erau vremurile, încât autoritățile nici măcar de formă n-au venit să facă o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Poporul, 46 lei. și cu toate acestea, Epoca și Lupta ereau cele mai citite ziare din țară. [ghiță berbecul] În București, cineva adusese un berbec foarte mare de talie, dintr-o rasă aziatică. În scurtă vreme acest berbec - proprietatea unui cârciumar - a devenit un personagiu foarte cunoscut și foarte popular în București. A fost botezat: Ghiță Berbecu. Dar acest berbec era și foarte inteligent. La ore fixe se ducea zilnic în locuri anumite, niciodată nu greșea ora, niciodată nu scăpa întâlnirea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
în anul prim al regiei, veniturile au fost mai mari, firește, decât câștiga comuna de pe urma antreprizei, însă tot nu au fost la înălțimea consumației. Și iată de ce: când antreprenorii au fost în ultimul an al concesiunii, au oferit băcanilor, angrosiștilor, cârciumarilor etc. să le reducă taxele la jumătate, și chiar la un sfert dacă vor voi să se aprovizioneze pe mai mulți ani. Firește că cei mai mulți au primit, iar antrepriza a încasat sume însemnate. De aceea, în anul care a urmat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
la o cârciumă din fața temniței. O cutie cu sardele este deschisă. Trebuie să fi fost din alt secol, căci untdelemnul era rânced. Apoi vin patru ouă fierte. Întâiul pute, al doilea era putred, din al treilea apare un pui mort. Cârciumarul, neavând ouă proaspete, ne vânduse ouăle răcite de la o cloșcă. în urma ordinelor venite „de sus“ suntem scoși de la secret și instalați în două camere mari. Eu sunt într-o cameră cu 4 paturi împreună cu Iancu Iancovescu, Gogu Florian și C.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a acoperi datoriile către stat. S-a-ntâmplat că peste noapte, șura noastră a ars complet. Noroc c-au intervenit vecinii Serafim Grigoraș, Ion Lavric, Moloci Ion, familia ciubotarului și-au scos vitele, salvându-le. Cu noaptea-n cap, Grecu, cârciumarul a venit la tata speriat că-l paște pușcăria și-i propune să cumpere șura de la el, că-i nouă și încăpătoare. Fără a sta mult pe gânduri, au bătut palma și-au băut chiar "adălmașul". Mamei însă i-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
unora certați cu legea, cărora tata nu le-a putut mereu intra în voie, cu plata impozitelor. Ograda fiind foarte largă, flăcările nu s-au extins la casă, bucătărie de vară, cotețe, șopron. Cu ajutorul sătenilor care aveau atelaje bune, șura cârciumarului a fost mutată sus pe deal, la noi în curte. Într-o săptămână, meșterii Fârștit și Constantin a Ilenei, ajutați de o echipă de săteni au montat-o la loc, dar am rămas fără furaje. De la Mitoc, tata a cumpărat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
locuitorilor dintr-un sat din județul Bacău care au cerut primarului să închidă cele două cârciume din sat. Și bine au făcut, spune Foaea, pentru că „mai ales acum, în aceste vremuri de sărăcie, acolo unde înfloresc crâșmele și se îmbogățesc cârciumarii, înflorește și sărăcia și puturoșenia și boala.” Ca în poezia Răchia, consemnată pentru săteni: Blestemată ești răchie, Multă lume nu te știe, Cum o-nșeli cu viclenie. Blestemată ești răchie, Vai de cei care din junie Fac cu tine prietenie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la Pesta, dar mai întâi în Albina, „Recugetările politice ale unui muntean”, lucrare menită să mențină vie conștiința națională a românilor În broșurile de popularizare preotul A. Berariu duce o crâncenă cruciadă împotriva beției, care dă pe țăran în mâna cârciumarului și cămătarului. Învățăturile sale le ilustrează îndeosebi prin pilde vii, pe care le-a cules în timpul serviciului militar făcut în Boemia. Candela, anuar teologic și bisericesc, înființat la 1882, director prof. dr. V. Gheorghiu, redactor prof. dr.Milan Șesan, administrator
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o mâncare cum a dat Dumnezeu, în grădina publică, între două ziduri de curioși cetățeni perciunați și de cetățene gătite, cari cu toții și cu toatele nu mai pot de bucurie că au venit ofițeri în orașul lor. Dorm la domnu Freitay, cârciumar. Acest domn Freitay, gânditor și destul de cumpănit la vorbă, are două fetițe: Roza și Beti, și nevastă-sa Ernestina e pe cale de a-i mai dărui o fetiță. Domnu Freitay îmi mărturisește că are de gând să ia în arendă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și libertate e din ce în ce mai puternică în India. Jose Ortis Monteiro a vorbit despre dezvoltarea cinematografică în Brazilia. Undeva într-o provincie din nordul Braziliei s-a ridicat o statuie unui poet metis. La această adunare se uita curios un negustor cârciumar din apropiere, care văzuse înălțându-se monumentul, fără a recunoaște în sculptură pe cel căruia îi era consacrat. Nici nu știa a citi. Deci întreabă pe unii din cei de față de ce s-a stârnit lumea pentru o adunare așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alte angării mai mărunte” un număr de meșteri ai Episcopiei. La 26 august 1633, domnitorul Moise Movilă (1630-1631, 1633-1634) a dat poruncă dregătorilor mai sus-menționați să acorde scutiri mai multor meșteri ai Episcopiei de Huși (un cojocar, un măcelar, un cârciumar, un croitor, un curălar și doi olari). Prin aceste scutiri repetate, se constată limitarea treptată a libertăților și a vechilor privilegii ale târgului în favoarea Episcopiei. Porunca lui Vasile Lupu din 22 august 1638 era categorică: „Pârcălabii de Fălciu și dregătorul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
focuri de revolver în spate. După primul, se întoarse repede și voi să-l prindă, dar, simțind sângele curgând și slăbindu-i picioarele, se opri în dreptul străzii Eugen Stătescu, pe atunci Gloriei, la băcanul din colț, și strigă: „Asasinul, asasinul!“ Cârciumarul, care-l cunoștea, și câțiva trecători, împreună cu sergentul de stradă, puseră mâna pe el. Apoi ajutară pe Ionel să se ridice și îl susținură până acasă. Lumea se strânsese și îl urma. Mama tocmai deschidea fereastra camerei de pe stradă. „Ce
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o putere necunoscută care-și face o jucărie din oameni și din destinul lor. Tacit, Anale PE LA ÎNCEPUTUL ACESTUI VEAC, DÂMBOVIȚA TĂIA ÎN două mahalalele copilăriei mele, Mihai Vodă și Izvorul de o parte, Brezoianul și Gorganul de alta, cu cârciumarii lor albaneji, brutarii și băcanii epiroți, meseriașii nemți, unguri și evrei, bărbierii țigani, funcționarii, militarii și prosti tuatele de nație autohtonă; mahalale din care se revărsau, În serile cu zăduf, ca să se bălă cească În gârla cu cântecul dulce și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pentru liniștea orașului și cru țarea nervi lor noștri. Acest București de altădată, familiar, ospitalier și În găduitor cu toată lumea, În care am copilărit, am trăit, m-am bucu rat și m-am Întristat - și În care Ion Pipa, „ucigașul cârciumarilor“, Își Încheia cariera, după ani de pușcărie, ca număr de atracție pe zece bani În târgul Moșilor, alături de sirene de mare, ju mătate femeie, jumătate pește, de vițelul cu două capete și de dama tatuată. Acest București al nostru, al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din jurul bisericii Dichiu, [mahala] În care s-au născut și au copilărit câteva glorii ale scenei noastre: Elvira Popescu, fata căruțașului nisipar În papuci de piele groasă și cu șorțul de postav verde dinainte; Maria Mohor, codana cea frumoasă a cârciumarului cu grădină de vară și grătar cu renumiții mititei; Marioara Voiculescu, cu mătușile ei Frosa și Dorina În papucii lor roșii tigheliți cu mărgele, coborâte aci, spunea lumea, din fundătura lăutarilor din apro piere, cu coșul de rufe spălate și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]