628 matches
-
un sens, va reuși să dea și lumii unul, mă feresc să-mi ascund păcatele ca animalele care își ascund excrementele și mă lipsesc, nu dezinteresat, de orice scuză; în fapt, mărinimoșii te pot umili mai rău decât cei mai cârcotași acuzatori, acoperindu-ți eșecul, ca pe o murdărie, cu mila lor. Uneori, înclin să cred că, dacă ar fi rugați să spună ce știu, pescarii din cătun ar ridica din umeri, tăcând, apoi s-ar uita țintă în ceștile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu silă. Când am revenit, am observat că Emilia vomase între timp lângă roata din față; fiecare ne ferisem de celălalt ca să nu ne arătăm miloși. N-as fi vrut să repet aceeași ispravă acum. Curioși, și unii dintre ei cârcotași, bătrânii aveau să-l tragă de limbă pe Dinu să afle amănunte despre cum s-a desfășurat vânătoarea și n-aveam nici un chef să se uite la mine cu simpatie ironică. Preferam să fiu socotit o canalie decât un neajutorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spectacolele grandioase ale naturii. Unii abia își târau reumatismele pe coridoare, iar dacă râdeau li se vedea gura știrbă. Singura răzbunare împotriva acestor nenorociri era plăcerea de a avea păreri despre orice sau de a asculta ce cleveteau cei mai cârcotași. Dacă li s-ar fi interzis asta, ce culoare ar mai fi avut viața? s-ar fi putut duce să se arunce de pe stânci, la capătul falezei, unde apa era adâncă și făcea vârtejuri amețitoare. Privindu-i, nu mă puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rivalul său nu era de față. Mopsul fusese în tinerețe, zicea, acrobat la circ. Trapezist. Și mărturisesc că am tresărit. Dacă tot se găsea un fost acrobat printre bătrâni, aș fi preferat să nu fie cel mai rău, cel mai cârcotaș dintre ei. Fusese poreclit Mopsul din pricina nasului turtit (amintire a unei căzături) cu care mirosea scandalul de la o poștă și imediat își făcea apariția cu capul lui mare, acoperit de păr aspru, tuns scurt, cu ochii vicleni, inteligenți și șireți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se făcuse neînchipuit de frumoasă acum. I-am spus: Lolă dragă, Lolă mică și somnoroasă, trebuie să te duc să te culc (și unde se putea mai bine decât la hotelul din centrul orașului. Acasă nu era recomandat din cauza vecinilor cârcotași care spionau mereu din spatele ușilor crăpate. Abia ar fi așteptat hârca de madam Gușă să mă vadă la braț cu o brunetă apetisantă („O, l-ai văzut pe profesorașul nostru?!..., i-ar fi zis lui Țiți Mițura, partenera ei de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Nu-i nevoie. Nu mi-e frig. - Ei, cum ți se pare? - Ceată bună, poți să mănânci o pâine ca lumea. Că mi s-a urât să tot trag nădejde... Soarele se ridica greoi și căldura lui le încălzi trupurile. Cârcotașii dormeau duși alături, cu picioarele strânse sub ei. Vmtulețul dimineții se juca în firele negre de păr de pe pieptul puternic al lui Bozoncea. De cu ziuă, Florea le spuse că în noaptea aia trebuiau să vină la groapă niște căruțași
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la sfn cu drag. Tabachere de argint, Amândoi ne-am potrivit, Și la ochi și la sprâncene, Ca doi porumbei la pene. Tabachere de mărgele, Să te țin la sfn la piele, Tabachere de-alpaca, Tu ai fost gagica mea. Cârcotașul scoase o țigară și-o aprinse. O clipă, flacăra chibritului îi lumină fața. - Asta-i halește banii și zilele. Cârpă 1-a făcut. Omoară oameni, își taie tovarășii, ei nu i-ar da o palmă. O ține dragă, gagica lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sînt? întrebă șeful cu voce răstită. -Da. - Noi, să trăiți! se repezi codoșul. - Vorba! se făcu sergentul spre el. Presarul mormăi, privindu-i. Se uită la cel tânăr. - Cum îți zice? îl întrebă. - Paraschiv. - Și ăsta cine e? arătă spre cârcotaș. - Gheorghe, să trăiți! răspunse repede Treanță. - De ce vorbești, mă, neîntrebat? se supără polițaiul. După aceea tăcu, privind prin fereastra murdară salcâmii betegi din curte. Umbra lor subțire se lungea pe o hartă așternută pe un perete. Câteva muște îi bâzâiau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
succesiune de rațiuni de indignare”, mărturisește el. Nu știu dacă indignatus și dignitas au aceeași origine etimologică, dar pentru Hessel indignarea ține organic de o practică a demnității umane și nu are nimic din puseele unui rebel sau ale unui cîrcotaș. În acest sens se adresează el tinerilor, îndemnîndu-i la o indignare cu rost : „vă doresc tuturor, fiecăruia dintre voi, să aveți un motiv de indignare. Este un lucru prețios”. „Motivele de indignare pot părea astăzi mai puțin clare într-o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
căutarea adevărului. Marile decizii ale istoriei se iau pe la colțurile congreselor. Acordurile de pace sunt niște hârtii care rezistă până la primul scuipat al istoriei. Istoria este terenul tuturor nisipurilor mișcătoare. În timp ce Geografia este solemnă și indiferentă, Istoria devine tot mai cârcotașă și mai flecară. Istoria trăiește din ecarisajul arhivelor. Întotdeauna marii cuceritori ai lumii au aflat prea târziu că doi metri cubi de pământ le erau prea de ajuns. Grecii antici au fost atât de perseverenți și de buni psihologi, încât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
special. Unii credeau că se aniversează ceva, alții, bine informați, știau precis că nu se serbează nimic, ba dimpotrivă, vor trebui cu toții să participe la un grandios miting de protest, dar nimeni nu știa unde și împotriva cui. Cei mai cârcotași din fire stârneau tot felul de zvonuri cât mai picante și cât mai hazlii. Alții, din contra, priveau cu seriozitate la această acțiune și, de aceea, îi îndemnau și pe ceilalți la "disciplină liber consimțită", iar cei mai curajoși se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fete care aveau aceeași pasiune. Doamne, ce fete frumoase și sănătoase și ce obraji purpurii! Zâne în adevăratul sens al cuvântului, în care clocotea viață reală, nu scoase din poveștile culese de Petre Ispirescu cum ar putea să creadă unii cârcotași! Dintr-un pocal de cristal, le-ar fi sorbit pe toate picătură cu picătură și nu s-ar fi săturat. Zece scofâlcite anemice, cu țigara în colțul gurii, păhărelul de coniac în mână, partenerul de sex în față și început
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a șters și din memoria lui, a celor doi bătrânei, poate și a altora ca ei? Până va afla răspunsul la această întrebare, cel mai normal era să nu mai spună nimănui adevărul, tocmai pentru a nu fi considerat un cârcotaș ce inventează fel de fel de cuvinte ce nu au corespondent în realitate. Răspunsul l-a aflat mai repede decât se aștepta. Era cu el pe buze când a deschis ochii. În fața lui soția care, se trezise ceva mai înainte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se spunea unanim în spitalul său, însă recunosc cinstit și cu regret faptul că nu mai știu nimic, căci, după cum bine se cunoaște, gura lumii pornește a cleveti numai și numai atunci când ceva depășește inexplicabil banalitatea și ațâță, astfel, interesul cârcotaș, ce stă întotdeauna pitit înăuntrul nostru, al fiecăruia, gata oricând ca, la semnul cuvenit, să iasă la iveală și să atace, înhățând de grabă prada și mușcând-o adânc. Așa încât, las în urmă viața sa publică, cea știută de toți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de bere în târgul Iașilor”... ― Ca s-o înțelegem pe Maria “giupâneasa răpăusatului Chiriței postelnicului” e nevoie să ne amintim că unii voievozi au fost pe punctul de a fi maziliți pe seama unor “jalobe” trimise la Înalta Poartă de boieri cârcotași. Dacă voievozii pârâți nu erau maziliți, atunci cei ce se știau cu musca pe căciulă scăpau de sabie sau de ștreang doar prin fuga în țările vecine, luându-și în bejenie și jupânesele. ― Să auzim ce spune “giupâneasa Marie” . ― La
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de forma sferică, atît la nivel macro, cît și la detalii în micro. Mă joc cu imaginația și-mi închipui pe unul dintre amicii mei ca fiind o sferă. O sferă pur și simplu, ca să văd dacă mai pot fi cîrcotaș în a căuta pete în soare. Zîmbesc, mai beau o gură de bere, nu deschid ochii și mă autotachinez: Ei, ce mai zici, cîrcotașule? Evitam să intru în polemică așa, cu mine însumi, dar provocarea mă interesează și insist: Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mei ca fiind o sferă. O sferă pur și simplu, ca să văd dacă mai pot fi cîrcotaș în a căuta pete în soare. Zîmbesc, mai beau o gură de bere, nu deschid ochii și mă autotachinez: Ei, ce mai zici, cîrcotașule? Evitam să intru în polemică așa, cu mine însumi, dar provocarea mă interesează și insist: Ei, ce cusur îi mai găsești? Spui că este o sferă? Da. Păi, atunci să zicem că este un balon de săpun. Și? Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mă, anafura mă-ti, Doamne iartă-mă, că vorbesc prostii în postul mare. Uită-te de cînd stă Satana printre noi. Arată, mă, ce naiba mănînci! Este treaba mea. Muncitorii constată că chiar așa și este, adică e treaba lui. Totuși, cîrcotașii caută febril o motivație ca să facă tărăboi anticristului. Unul chiar găsește. Ne spurci baraca. Chiar, aerul ăsta îl îmbîcsești cu duhoare de mîncare de frupt. Ieși afară și crapă ce ai de crăpat, strigă în cor. Și să stai acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pregătit eu să Închei, nu v-am chemat aici ca să vă cer sfatul. Voiam doar să vă spun ce a hotărât Krog, toiagul Tatălui, frate al lui Moru și stăpân al vorbei... Tăcură cu toții, ca la un semn. Unul, mai cârcotaș, dădu să zică ceva, dar ceilalți Îl Înghiontiră: - Taci, prostule! N-auzi ce spune Krog? Și așa a rămas, astfel că se apucară cu toții, cu mic cu mare, oameni și femei ba chiar și prunci, să iscodească apa. Fără folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ani). Fiind doar trei principii, care la prima vedere par logice și irefutabile, la fel de fundamentate științific precum astrologia și vânătoarea de fantome, vă dați seama că era inevitabil ca mai devreme sau mai târziu să apară și niște contestatari, niște cârcotași, mai ales că homeopatia, cu timpul, s-a transformat, dintr-o simplă practică de medicină alternativă, într-o ditamai industria de medicamente aducătoare de venituri consistente. Un prieten chimist, binevoitor mi-a explicat pe îndelete cum devine cazul cu un
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
să fi fost? S-o fi dat Baba Vanga din nou rasol sau totuși la fel ca și cu Kursk-ul nu vedem noi pădurea din cauza copacilor, sau mă rog, copacii din cauza pădurii. Deci subsemnatul, care în asemenea materie este un cârcotaș de nu se mai poate, nu am luat de bun fiasco-ul presupus al babei și am început să fac săpături mai adânci. Poate cel de al treilea război mondial a început și noi încă nu am aflat, din motive
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe aproape 6000 km de cale ferată lăsată naibii de izbeliște, care-și așteaptă (poate chiar până la Sfântul Așteaptă) revizia capitală, ca și vreo 15.000 de macazuri. Vă ziceți poate în sine, că eu ca fost ceferist sunt acum cârcotaș și văd pete negre acolo unde nu sunt. Oare așa să fie? Să vedem ce zice statistica pe ultimii patru ani. Investiția în reviziile capitale la linie a fost în 2007 cele mai „vaste și cuprinzătoare", când au fost revizuiți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ajunse o singură generatoare de vise, așa că am păstrat-o pe Pamela ca atare, în timp ce Val Irons, bodyguard-ul sexi și imprevizibil de inocent, continua să funcționeze ca hologramă. În felul ăsta am putut să-i prevăd la țanc pe Cârcotași, Pamela preluând rolul ușor isteric al lui Huidu, în timp ce Val întărea poziția gelatinoasă a lui Găinușă. Ofertele futuriste ajunseseră să curgă într-un asemenea ritm, încât n-am avut încotro și l-am dezghețat pe maestrul Gică Petrescu, singurul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dumitru. L-o luat aproape pe Hliboceanu. Abia o venit între noi și l-o și luat lângă el - spunea Alecu Slobodă. Dacă îi bun de gură, cum să nu-l tragă aproape? l-a completat Gheorghe Amnar. De ce sunteți cârcotași, măi băieți, și vă legați de om degeaba? Cine o spus cum să coborâm râpele din pădure? Cine ne-o urcat dealul de la Lutărie? Voi sau el? Spuneți! a întrebat cu vehemență Ion Cotman cel tăcut. Badea Ion are dreptate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi spune Magda U.) nu-i de oprit: Să știi, Șichy, polemică în regimul totalitar cu "Scînteia" nu exista. Cum adică? Să te încontrezi cu careva de la "Scînteia"? Categoriile erau diferențiate net: devotații doctrinei și reacționarii. În prezent: yesmenii și cîrcotașii. Fanatismul proletcult e reșapat ca un cauciuc, dacă fostul cenzor al publicațiilor... Turcitu! Da, el. Ghiță Turcitu dispune, la Tele Next, de ștampilă: ești/ nu ești corect politic. Ăstuia chiar i-a plăcut să foarfece. Trăgea sirena ori de cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]