926 matches
-
atît de bisericoase, ca să se ceară la mănăstire tocmai cînd erau în plină tinerețe? Oare plecarea lor la mănăstire s-a datorat propriei lor voințe? Mai de crezut sunt versurile culese de Eminescu, la mănăstirea Agafton, unde el a văzut "cîrduri de copile tîrîndu-și papucii blestemîndu-și părinții: N-ar avea loc pe pămînt,/ Cine ne-o călugărit!/ Aibă viața racului/ Și pîinea săracului,/ Că n-am fost de călugărie,/ Ci am fost de căsătorie!80". Oare cei doi feciori ai lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
2); mașină (2); mînă (2); de pasăre (2); rîndunică (2); sprijin (2); văzduh (2); visător (2); de vultur (2); -; aerodinamic; albină; anexă; arbitru; aripă; aripioară; aviator; de avion; ban; barză; boacă; bolnavă; brațul păsării; bufniță; caldă; carne; cădere; căldură; cîntă; cîrd; claviculă; clătită; cocoș; copil; corp; curcan; de curcan; defect; dorință; emoție; facultate; far; fermecată; de fier; fluturaș; fraged; fragilă; frică; friptă; friptură; frînt; frumoase; frunză; fulg; fulgi; gene; grătar; grijă; gripă; hrană; încredere; îngeraș; lebădă; lemn; liber; lovitură; mesaj; mică
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sacru sau focul cosmic, ca metamorfoză a soarelui: "Foc, focușorule, / Tu te-ai învăli, / Eu te-oi dezvăli, / Te-i face șarpe balaur / Cu solzii de aur, / Te-i duce la ursitorul meu..."68 sau "Răsai, soare, / Frățioare, / Nu peste cârduri de oi, / Nici peste cârduri de boi, / Ci peste ochișorii mei, / Și peste statul meu, / Și peste sfatul meu, / Și peste mersul meu, / Și peste viersul meu; / Cum îi soarele luminos și frumos / Așa să fiu și eu."69 În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
metamorfoză a soarelui: "Foc, focușorule, / Tu te-ai învăli, / Eu te-oi dezvăli, / Te-i face șarpe balaur / Cu solzii de aur, / Te-i duce la ursitorul meu..."68 sau "Răsai, soare, / Frățioare, / Nu peste cârduri de oi, / Nici peste cârduri de boi, / Ci peste ochișorii mei, / Și peste statul meu, / Și peste sfatul meu, / Și peste mersul meu, / Și peste viersul meu; / Cum îi soarele luminos și frumos / Așa să fiu și eu."69 În descântecele "de ursită", focul este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
secetă, iar dacă se adună în stol înseamnă că va fi furtună, iar dacă țipă strident, anunță o nenorocire 272: "Țarca e ca ș-un câne. Ea când merge cu pădurarul prin pădure, cârâie și arată unde e. Țărcile umblă cârd după om. (...) Țarca de se pune pe gard la o casă, e semn că vor veni oaspeți."273 O altă pasăre prevestitoare este bufnița (cucuveaua) care anunță nenorocirea sau moartea, dar și vremea ploioasă sau vremea roditoare. Pasăre nocturnă, bufnița
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
agrar, este prezența "rândunicii" în unele colinde românești. Simbol al veșnicei reîntoarceri și al învierii, în mitologia universală, rândunica este considerată o metamorfoză a zeului apelor, al cuvântului, dar și al vegetației: "Acolo jos pe râturele, / Florile dalbe, / Trece-un cârd de rândunele, / Maica Sfântă după ele, / Tot plângând și blăstămând / Și de ele întrebând: / Cum îți trece Dunărea? Noi Dunărea așa om trece / Că ne-om sui pe faieu / Și ne-a trece Dumnezeu / Că n-am făcut nici un rău
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
iubiri 6. dimensiunea spațială a imaginarului poetic: Din cerurile albastre; pe lac; Trec nourii pe ceri 7. Metafora din sintagma turme călătoare sugerează ideea că norii albi, cu formele lor schimbătoare, se mișcă lent și imprevizibil pe cer, asemeni unui cârd de mioare. Imaginea dinamică creată prin această metaforă armonizează teluricul și cosmicul sub semnul „marii treceri“, al devenirii universale. O altă figură de stil semnificativă din strofa a doua este epitetul din structura Duioaselor dureri. Evidențiat prin inversiune poetică, acest
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cînele se dă de-a tăvălugul pe omăt, are să se moaie vremea. Cînd iarna va sufla vînt dinspre ocnă, vremea se moaie și omătul se topește. Cînd soarele cată napoi la asfințit, se va îndrepta vremea. Cînd zboară ciorile în cîrduri ba în sus, ba în jos, ba se învîrtesc. Cînd zboară vulturii lin. Cînd arde funinginea de pe horn. Dacă cîntă cocoșul la amiază. Cînd cîntă cocoșul înainte de miezul nopții, are să fie moloșag. Cînd cocoșii cîntă întruna. Cînd se suie cocoșul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cînd cîntă huhurezii. Cînd cîntă cucul sara. Cînd cîntă mult hulubii. Cînd cîntă pițigoii strînși la un loc. Cînd cîntă prigoria*. Cînd doi sau trei cocostîrci se învîrtesc în aer. Cînd se bat doi berbeci cap în cap. Cînd umblă cîrduri de cocostîrci. Cînd te mănîncă urechile. Cînd faci bubușoare multe pe mîni. Cînd îți asudă mînile. Cînd rîndunele zboară mereu pe aproape de casă. Cînd oile zbiară și se bat. Cînd broasca țîstoasă cîrcîie* în baltă. Cînd asudă fereștile. Cînd se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sfîrși imaginația. Parc-ar fi fost personajul despre care învățase la școală, i-a uitat numele, totuși era ceva simplu și scurt, Zoe, Poe, Noe, ceva de genul, în orice caz personajul ăsta a rămas repetent și drept răsplată un cîrd de femei l-a plimbat prin locuri pe care băiețelul, un băiețel ca voi, dorea să le vadă. Însă Marcu prea multe n-a făcut, pentru că libertatea tocmai primită aducea a constrîngere și nu putea să-și scoată din cap
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
uluit de frumusețea peisajelor, de calitatea vinurilor și a bucatelor, de trecerea apelor în cârca unui moldovean. Bazându-se pe observații milenare, căpitanul Ilie Turculeț face preziceri meteorologice, uimindu-l pe abatele raționalist. Căpitanul are ca argumente: zborul graurilor în cârduri cu ciorile, mișcarea lunii pe cer, direcția vântului. Indirect este binecuvântat pământul Moldovei, simplitatea lui primitivă, generozitatea oamenilor, peisajul. Caracterizarea Abatelui de Marenne Abatele de Marenne este străinul prin ochii căruia se evocă un moment important din istoria Moldovei, din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
formată din: șase vaci, un cal, o capră, un porc (dar nu cu normă întreagă, căci bietul de el nu ieșea din iarnă), vreo douăzeci de găini, un cocoș, doi câini (unul de vânătoare, celălalt ciobănesc), câteva pisici și un cârd de porumbei (adăpostiți în porumbar, în colțul hambarului). Mai întâi, vacile. Șase cornute (și cam tot atâția copii: eram patru frați, două fete și doi băieți), dar care ocupau mult loc, adică mult timp. Zilnic, în fiecare zi lăsată de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
permanență. Fiecare dintre cele cinci cicluri ale cărții (și în special Male dicat, Texte poetice și Relatări) conține asemenea pendulări între decorul mai "larg" al străzii provinciale și cel mai strâmt al camerei sărace, între o exterioritate mizerabilă, înșirată în "cârduri de oameni străini", consumați la rându-le de mizeria proprie, și răul interior. Un fel de întâmplări în (i)realitatea noastră zilnică, de nimicuri ridicate la rang de catastrofă ce validează vidul ontologic. Cercul se închide de fiecare dată într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a extazului", și una de după intrarea în criză, o "economie a agoniei". Avem o funky economy, bazată pe cele mai năstrușnice soluții și inițiative, o trendy economy, pentru că urmăm, nu-i așa?, marile tendințe impuse de alții, nu ieșim din cîrd și o crazy economy, în care ne tăiem singuri craca de sub picioare (vezi impozitul forfetar pe venit). Toate aceste categorii formează economia noastră, aflată acum la frontiera instabilității. PIB-ul cunoaște o cădere dramatică, de aproape 15%, iar țara a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
civilizații și religii devin mai acute; cu atât mai mare este pericolul ca o confruntare Între culturi și civilizații să declanșeze riscul fatal: dispariția omenirii. Noi suntem oameni și avem dreptul la diferență. Turmele nu au dreptul la diferență, nici cârdurile, iar masele nici atât. Noi Însă, ca oameni, avem dreptul să fim noi Înșine. Avem dreptul la identitate spirituală. Spre aceasta Îndeamnă toleranța. Despre aceasta vorbește și Întreaga mea carte care a apărut acum câțiva ani și care se numește Toleranța
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
obligatorie, interdependență = dependență bilaterală și obligatorie și constelația = dependență facultativă cf. L. Hjelmslev, loc. cit.). Interdependență este întotdeauna, arată autoarea, raportul dintre subiect și predicat, ca și raportul dintre regentă și o subiectivă de tipul: Cine-și pune boii în cârd cu dracu' îi scoate fără coarne, pe când în cazul unui enunț ca: Se spune că X a scris un roman raportul dintre subiectivă și regentă ar fi de dependență unilaterală obligatorie, pentru că în enunțuri ca ultimul citat cele două propoziții
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
toate nuvelele sale, Slavici e atent atunci când hotărăște localizarea acțiunii. Scriitorul păstrează întotdeauna în textul literar câteva elemente reale ale geografiei zonei. În cazul de față știm că drumul dintre Alexandria și București e străjuit de plopi în care stau cârduri de ciori pe o porțiune destul de mare a sa. Există chiar o șosea colaterală ce vine dinspre Pitești pe marginea căreia se află o vale denumită de localnici Cioroaica. Ca și Caragiale, Slavici nu e un descriptiv, un ochi plastic
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Mai erau vreo două ore până să se însereze când l-am strigat pe Gică să fie atent la ceva. Acum priveam toți patru la un adevărat spectacol hazliu. Mai în dreapta noastră, cam la 50 de metri, se afla un cârd de rațe albe, care avea ca titular un rățoi, foarte mare și frumos, gri pe corp și cu aripile negre. Dumnealui ridicase privirea și se uita atent spre apă. Ce se întâmplase? Pe malul celălalt era alt cârd de rațe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
afla un cârd de rațe albe, care avea ca titular un rățoi, foarte mare și frumos, gri pe corp și cu aripile negre. Dumnealui ridicase privirea și se uita atent spre apă. Ce se întâmplase? Pe malul celălalt era alt cârd de rațe, pestrițe. Din cârd se desprinsese un rățoi, imaculat de alb și înota harnic spre malul nostru. Făcu un mic ocol și acostă la mal cam la 15 metri în dreapta. Apoi, tiptil, am putea spune hoțește, uitându-se în dreapta
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
albe, care avea ca titular un rățoi, foarte mare și frumos, gri pe corp și cu aripile negre. Dumnealui ridicase privirea și se uita atent spre apă. Ce se întâmplase? Pe malul celălalt era alt cârd de rațe, pestrițe. Din cârd se desprinsese un rățoi, imaculat de alb și înota harnic spre malul nostru. Făcu un mic ocol și acostă la mal cam la 15 metri în dreapta. Apoi, tiptil, am putea spune hoțește, uitându-se în dreapta și nu în direcția în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
malul din fața noastră, care abia se zărea, cu dalele albe de piatră ce străluceau în soare, căci distanța până acolo era mare, cam vreo cinci sute de metri. De obicei, gâștele și rațele vin și stau pe baltă împreună, în cârd. Și când o iau spre malul celălalt sau ocolesc pe departe, în larg, grupurile de pescari, pentru a se întoarce la mal, în alt loc, poate mai bogat în hrană, o fac tot în cârd, nu pleacă niciodată câte una
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
stau pe baltă împreună, în cârd. Și când o iau spre malul celălalt sau ocolesc pe departe, în larg, grupurile de pescari, pentru a se întoarce la mal, în alt loc, poate mai bogat în hrană, o fac tot în cârd, nu pleacă niciodată câte una sau două. La vreo sută de metri, bobocul nostru a cârmit-o spre stânga, în fața sculelor noastre de pescuit și, pe moment, am crezut că vrea să meargă spre suratele lui, dar s-a oprit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aripile și să țipe pe limba lui. Parcă ar fi vrut să zboare și nu putea. Ba se înălța razant cu luciul apei, bătea apa cu picioarele și cu aripile, în fine, făcea o harmalaie cât ar fi făcut un cârd întreg de gâște și nu o biată pasăre. - V-ați lămurit ce face? Vedeți că și la pescuit se poate vâna cu hăitași? El alungă peștele spre cârligele noastre. Nu știe ce face, înoată acolo atras de ceva misterios, de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era altfel decât ceilalți confrați ai lui, mai mare, mai vioi, mai frumos. Atunci l-am învățat să mănânce bomboane și biscuiți, adusesem pentru copii omului. Pe urmă, tot anul trecut, spre toamnă a început să vină la lac cu cârdul lui. L-am recunoscut imediat și l-am chemat șuirându-i încetișor. De fapt, cum vedeți, e foarte prietenos. Obiceiul de a merge în larg, nu știu de unde l-a luat, eu sunt om bătrân și multe am văzut la viața
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de rămas bun și se ascunse după deal, înroșind amurgul în zeci de nuanțe. Peștele începuse să muște iar, dar venea mai mult caras. De acum ne gândeam să strângem și să plecăm spre gară. În stânga moșului, la distanță mare, cârdul de gâște ieșise din apă, și agale, o luă spre sat. S-a pierdut curând printre denivelările dealului din spatele nostru, și doar glasurile gâștelor se mai auzeau, din ce în ce mai stins. - Moș Bâcu, acum să te văd, i-am spus eu, ce
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]