1,737 matches
-
apoi, să-și finalizeze parcursul istoric ruinant pe plan economic și decadent pe cel politic pentru ambele Țări Române în anul de grație 1821. Abia o dată cu sfârșitul fizic, la data de 19 ianuarie 1821, al domnului Alexandru Șuțu aflat la cârma statală de dincoace de Milcov avea să prindă contur mișcarea inițiată de Tudor Vladimirescu, care viza ca țintă concretă înlăturarea definitivă a valului de fanariotism și obținerea independenței Principatelor. Rezumând statistic, prin cei 36 de domni în Moldova și cei
RĂZBUNAREA MORŢILOR, HOMO FRAUDENS ŞI SULLA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374709_a_376038]
-
va fi condusă de oameni legați de această glie, care vor face istorie, nu politică. Iar vremurile acestea sunt aproape. Polidor SOMMER: Ați afirmat că omul de azi „este supus manipulărilor de tot felul, spre profitul celor care stau la cârma și, mai ales, în spatele marilor corporații“, iar în relație cu următoarea întrebare, că „200 de multinaționale sunt mai puternice decât 150 de state la un loc“. Călin GEORGESCU: Marile corporații conduc lumea, ascund realitatea și subminează viitorul, făcând să nu
INTERVIU CU DOMNUL CĂLIN GEORGESCU, PREŞEDINTELE CLUBULUI DE LA ROMA PENTRU EUROPA de POLIDOR SOMMER în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374708_a_376037]
-
de stele, În care timpul face destăinuiri prea grele, Înaintez cu teamă pe- un câmp minat cu vise Iar pasul mi- e tăcerea exploziilor permise, Ciulinii defăimării credințelor lumești Precum balauri sadici din cartea de povești Se-nhamă bidivii la cârmele caleștii Reducții prea absurde în matematica poveștii; Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș’ pe buze, O sevă ce prin sine urmează să acuze, Zdrobită în candoarea acelei dăruiri Ce n-a avut puterea unicei mari iubiri Și sigura
CONTEMPORANEITATE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375684_a_377013]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MĂ STRIVEȘTE VREMEA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2003 din 25 iunie 2016 Toate Articolele Autorului 25 Iunie 2016 „Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii”. Miron Costin Mă strivește vremea, știu că nu e bine Să le port pe umeri toate câte nu-s, Geme de durere sufletul din mine Și mă înalță zilnic parcă tot mai sus
MĂ STRIVEȘTE VREMEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375717_a_377046]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MĂ STRIVEȘTE VREMEA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2003 din 25 iunie 2016 Toate Articolele Autorului 25 Iunie 2016 „Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii”. Miron Costin Mă strivește vremea, știu că nu e bine Să le port pe umeri toate câte nu-s, Geme de durere sufletul din mine Și mă înalță zilnic parcă tot mai sus. Întrebări degeaba trudnic îmi consumă Din
MĂ STRIVEȘTE VREMEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375717_a_377046]
-
din 06 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Iubirea este o ecuație cu o mie de necunoscute. • Suntem totul și nu știm nimic. • Credem în lumea cealaltă, negând-o pe cea în care trăim. • Ne aflăm pe puntea unui vas fără cârmă și căpitan. • Mortul traversează veșincia dormind. • Sinceritatea totală nu este un atribut al artei. • Rătăcim printre oameni, căutând OMUL. • Din visuri nimeni n-a construit vreun palat. • Omul este autoprogramat să trăiască, fără să șie de ce și cât. • Ne pierdem
GÂNDURI REBELE (13) – AFORISME (4) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369198_a_370527]
-
Agripa. Irod și Irodiada cei care l-au condamnat la moarte pe Ioan Botezătorul au fost astfel exilați la Lugdunum, în Galia la porunca împăratului. Nu s-au mai întors niciodată în orient cu atât mai puțin în Tiberias la cârma tetrarhiei și au murit amândoi acolo în uitare și în dizgrație. Ponțiu Pilat a fost primit în cele din urmă în audiență de către noul împărat. Fostul procurator și-a susținut cauza în fața lui Caligula care l-a lăsat să-și
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
Articolele Autorului vâsleam pe sigurul lac înghețat din acest arhipelag arctic al viieții într-o barca a lui Noe în care nu mai încăpuse nimic în afară de noi vâsleam în neștire printre sloiuri rătăcitoare de gheață și foci cenușii tu țineai cârma ocoleai stelele și luna căzute peste tot delfinii care luau în boturile lor pătrățoase cerul balenele albastre pitice aisbergurile toată viața ai ținut cârma m-ai condus spre același golf al liniștii deși eu mi-aș fi dorit largul uraganele
APROPIEREA IERNII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374171_a_375500]
-
nimic în afară de noi vâsleam în neștire printre sloiuri rătăcitoare de gheață și foci cenușii tu țineai cârma ocoleai stelele și luna căzute peste tot delfinii care luau în boturile lor pătrățoase cerul balenele albastre pitice aisbergurile toată viața ai ținut cârma m-ai condus spre același golf al liniștii deși eu mi-aș fi dorit largul uraganele care bântuie oceanele lumii peșterile cu desene rupestre chiar și acum îmi încâlcești visele răsucești gâturile albatroșilor căzuți niciodată nu voi găsi insula Circei
APROPIEREA IERNII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374171_a_375500]
-
ale istoriei românilor, o istorie adînc marcată de o nefericire esențială, multiplă, repetitivă. Asupra acestei însușiri atrăsese deja atenția A. D. Xenopol în marea lui sinteză istorică, pe frontispiciul căreia se putea citi melancolica sentință a cronicarului: "Nu sunt vremile sub cîrma omului, ci bietul om sub vremi". Cugetarea costiniană va fi fost pentru Catherine Durandin, la început de carieră istoriografică, o cheie de lectură a unui trecut și poate o provocare. Căci în sinteza lui Xenopol ea regăsea, deși estompate de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
avut tocmai scopul contrariu de acela care se împlinește prin ca, nu este ea din contra o garanție împrotiva tiraniei și arbitrariului partizilor? Când, la anul 1866, țara si-a dat instituțiunile care domnesc astăzi, când s-a chemat la cârma țării un prinț străin, nu credem că unica preocupare a țării a fost aceea de-a pune un capăt rivalităților primejdioase dinlăuntru, ci o idee de un ordin mai înalt a condus națiunea în hotărârea ei. Deja bătrânii noștri, aproape
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Scurtă a fost prezența acestor din urmă la putere. Domnii Panu, Cogălniceanu și Ghica erau persoane {EminescuOpXI 44} cari, prin funcțiunile ce ocupaseră mai înainte, aveau nu numai experiența, dar și cunoștințele necesare pentru a li se fi putut confia cârma țării; pe când zișii liberali de dincoace de Milcov, cari-și făcuseră educația lor politică între conspiratorii cosmopoliți Mazzini, Blanqui și Proudhon, în scurtul timp cât au ocupat puterea au dat probe de o incapacitate atât de crasă încît n-au
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
averea sa, unul din conservatorii cei mai pronunțati, s-au despărțit de mult încă de ministeriul Beaconsfield și, prin aceasta, nu puțin au contribuit la întărirea opoziției ce o făcea deja cu atâta învierșunare partidul whigs. Au dispărut dar de la cârma statelor respective contele Andrassy, lord Beaconsfield, d. de Waddington, și principele de Bismarck încearcă asemenea a se retrage. Nu știm daca alegerile din Anglia și perspectiva unui minister Gladstone n-o fi paralizând planurile ce concepuse principele Bismarck în interesul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu strălucita afacere a răscumpărării. Și este și drept să fie astfel; națiunile cari sufăr să fie guvernate de Roseți, Brătieni, Pătărlăgeni, Costinești, Mărgăritești ș. c. l., merită să plătească acest lux, precum au plătit acelea cari au tolerat la cârma lor viziri corupți și kedivi risipitori. Articolul citat al "Romînului", fiind o întreagă comoară și dând loc la mai multe serii de reflexiuni, vom reveni asupră-i într-un număr viitor. [ 26 mai 1880] ["RĂSĂRITUL EUROPEI... Răsăritul Europei, Peninsula Balcanică
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în proprietatea unei societăți de esploatație, nu credem că s-ar putea ivi vrodată de la sine cererea unui numerus clausus. Grație d-lor Rosetti - Brătianu tot ce e putred în societatea română are pururea putința de-a pune mâna pe cârma statului și, grație acestei putințe, numărul celor ce pretextează a-și fi făcut o misiune din apărarea justiției, în loc de-a scădea, promite a se înmulți pe zi ce merge. Sute de tineri emigrează în fiece an în străinătate, prin
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ni se oferă sprijin, ni se dă cu condiția de-a renunța cu totul la neatârnarea noastră în cestiunea navigației. Între Scila și Charibde, între stâncă și stâncă, vasul statului român e condus de niște cârmaci cari nu gândesc la cârmă, ci la așezarea în siguranță a ceea ce-ar putea pune ei de-o parte în caz de naufragiu. Tot în înlănțuirea evenimentelor espuse mai sus stă și sosirea împăratului Germaniei la Ischl, unde a fost primit de împăratul Austriei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vă spun eu ce e. Sânt raporturile noastre cu România. Nu vă puteți închipui ce bine stăm cu guvernul din București". D. baron de Haymerle știe-n orice caz ce zice. Știe că dorința roșiilor de-a se manținea la cârmă e cea mai mare garanție a prieteșugului lor pentru oricine din lume. Însă și noi avem cuvânt, dacă luăm colecția "Romînului" de acum cinci ani, de pe când patrioții erau în opoziție, și revărsăm oarecare lumină asupra naturii prieteșugului pe care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fiecăruia, trecutul lor pătat prin conspirație, prin concesii frauduloase, ca cea dată lui Strusberg și pusă în execuțiune înainte de a se fi votat de Senat, prezentul lor și mai scandalos, în fine principiul lor de existență de a înlătura de la cârma fie locală, fie centrală a vieții publice orice merit și de a cocoța în funcțiile cele mai înalte nulități ale partidului, {EminescuOpXI 413} toate acestea la un loc constituie acea lume pe dos care face ca vorbele dicționarului să aibă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
care se vedeau intenții de abdicare și declară categoric că principele poate să abdice în adevăr, căci între el și țară e un abis care nu se va umplea nicicând. Dar abia căzu, la 1876, ministeriul conservator, abia veni la cârmă I. Brătianu cu partidul radical liberal și iată că d. Cîmpineanu fu distins în toate chipurile ca un copil favorit al partidului. A fost pururea ministru, ba de justiție, ba de externe, ba de finanțe, iar în curgerea anului 1880
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
stirpea faimoșilor falocrați ai artei, pare a fi César, autorul unui monument gigant, un deget, policarul, care, stînd rect într-o peluză, e, ce mai, chiar obiectul de care ne ocupăm aici. Cînd, acum doi-trei ani, în Franța erau la cîrmă frații noștri socialiști, nu nesuferiții de dreapta ca acum, și cînd televiziunea dîmbovițeană ne regala seară de seară cu buletinul de știri oricum parizian, îl mai vedeam din cînd în cînd pe legendarul César. Într-o seară, în juriul onorific
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și era. Ședințele "didactice" cu el deveneau dintr-o dată spectacole atît de, nu știu cum, convingătoare, că ieșeam din ele meditativi. Pentru el, lumea era condusă de doi-trei împărați (evident, unul era chiar Napoleonul său cu bicorn), iar cei aflați atunci la cîrma lumii erau... ce erau?... niște nebuni. Pînă să ajungem la zahanaua Bucium, tăcerile noastre vag-jenate nu însemnau altceva decît situarea defel factice în formula Stelică. O secundă, trăiam cu toții în capul lui Stelică. Doar al doilea, al treilea pahar ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
perioadă postdictatorială, în care, iată, chiar așa-zisa țărănime este cea care-i asigură comunismului rezidual perpetuarea. Pentru că să nu fim naivi puterea mafiotă care călărește țara după lovitura din 1989 este una de extracție activistă, avîndu-l nu întîmplător la cîrmă pe unul din învederații categoriei. Cu toate eforturile acestuia de a poza în altceva. Pentru că, iarăși, să nu fim naivi în a mai vedea că țărănimea care a mers, revoluționar, alături de muncitorime și de care atît se temuse comunismul primar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
face farmecul insolit al momentului. Ce fascinant ar fi fost ca, după jumătatea de secol proletar, să vină la putere cum se întîmplase o întreagă istorie a României moderne burghezia. Nu cea care băga spaima (doctrinară) în sărăntocii ajunși la cîrmă prin tancurile rusești, ci eficienta clasă de respirație europeană, făuritoarea de drept a statului numit Regatul României. Un prim upercut în figura indigestă a comunismului remanent îl plasase, cu perspicacitate, singularul Constantinescu, chiar numai și cu barbișonul lui atît de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
revin în memorie cuvintele lui Miron Costin, din Letopisețul țării Moldovei de la Aron Vodă încoace (cap. III, paragraf 12), selectate de savantul A. D. Xenopol ca motto la prima și cunoscuta-i sinteză a istoriei naționale: “iară nu sînt vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi”. Rostite mult prea adesea în răstimp, pentru a sugera, îndeobște, neputința individului confruntat cu feluritele și nebănuitele obstacole ivite în calea propriului destin, asemenea cuvinte se potrivesc, parcă, mai curând generației de sacrificiu reprezentată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fi navigabilizat Siretul ? Membrii comisiei s-au întrunit la Focșani și, în drum spre Bacău, ,,au găsit și caiacul dums. spatarului Vasilică Sturdza, drept moșie Răgoazele-Pînceștii, carele fiind îngreuiat cu mai mare povară după micșorarea apei de acum și având cârma proastă de plută și rău chibzuită, lovindu-l într-o plagiie mare, l-au spart și l-au descărcat acolo spre a se drege”. La 1 noiembrie 1840, comisiei i-a fost atașat ing. Fuks. Până la 18 noiembrie 1840, fuseseră
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]