721 matches
-
mult ca oricând, în lozinca - paradoxala, dar explicabila prin lipsa de caracter a ex-regalistilor țărăniști și a alesului lor, Emil Constantinescu - "Monarhia salvează România!" Ca pe vremea dezastrului de la mijlocul veacului trecut, România compromisă de românii etern incapabili să se cârmuiască poate fi salvată de un tânăr prinț occidental. Nu neapărat - din nefericire! - de unul din dinastia Hohenzollern!
O nouă dinastie, dacă e cazul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17758_a_19083]
-
v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face și mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane." 15. Astfel împăratul n-a ascultat pe popor, căci lucrul acesta a fost cîrmuit de Domnul, în vederea împlinirii cuvîntului, pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat. 16. Cînd a văzut tot Israelul că împăratul nu-l asculta, poporul a răspuns împăratului: "Ce parte avem noi cu David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
lui Iosafat, isprăvile și războaiele lui, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 46. El a scos din țară pe sodomiții care mai rămăseseră de pe vremea tatălui său Asa. 47. În Edom nu era împărat pe atunci: cîrmuia un dregător. 48. Iosafat a făcut corăbii din Tars, ca să meargă la Ofir să aducă aur, dar nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărîmat la Ețion-Gheber. 49. Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: "Vrei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
vremuri străvechi, pînă în zilele veșniciei. 3. De aceea îi va lăsa, pînă la vremea cînd va naște cea care are să nască, și rămășița fraților Săi se va întoarce la copiii lui Israel. 4. El se va înfățișa, și va cîrmui cu puterea Domnului, și cu măreția Numelui Domnului Dumnezeului Său: vor locui liniștiți, căci El va fi proslăvit pînă la marginile pămîntului. 5. El va fi pacea noastră! Cînd va veni Asirianul în țara noastră, și va pătrunde în palatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
bătăuș, nici doritor de cîștig mîrșav, ci să fie blînd, nu gîlcevitor, nu iubitor de bani; 4. să-și chivernisească bine casa, și să-și țină copiii în supunere cu toată cuviința. 5. Căci dacă cineva nu știe să-și cîrmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? 6. Să nu fie întors la Dumnezeu de curînd, ca nu cumva să se îngîmfe și să cadă în osînda diavolului. 7. Trebuie să aibă și o bună mărturie din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
Trebuiesc cercetați întîi și numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi. 11. Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare; cumpătate, credincioase în toate lucrurile. 12. Diaconii să fie bărbați ai unei singure neveste, și să știe să-și cîrmuiască bine copiii și casele lor. 13. Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi, dobîndesc un loc de cinste și o mare îndrăzneală în credința care este în Hristos Isus. 14. Îți scriu aceste lucruri cu nădejdea că voi veni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
întors să urmeze pe Satana. 16. Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute, și să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor cu adevărat văduve. 17. Prezbiterii care cîrmuiesc bine să fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura, pe care o dau altora. 18. Căci Scriptura zice: "Să nu legi gura boului cînd treieră bucate", și: "Vrednic este lucrătorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
și gustă fericirea." Dar iată că și aceasta este o deșertăciune. 2. Am zis rîsului: "Ești o nebunie!" și veseliei: "Ce te înșeli degeaba?" 3. Am hotărît în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cîrmui cu înțelepciune, și să stărui astfel în nebunie, pînă voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieții lor. 4. Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii; 5. mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
4. Cînd izbucnește împotriva ta mînia celui ce stăpînește, nu-ți părăsi locul, căci sîngele rece te păzește de mari păcate. 5. Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greșeală, care vine de la cel ce cîrmuiește: 6. nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogații stau în locuri de jos. 7. Am văzut robi călări, și voievozi mergînd pe jos ca niște robi. 8. Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, și cine surpă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
în mod din ce în ce mai serios. În ce consta această funcție? Eram un fel de șef de grupă sau de secretar de celulă. Toți ceilalți, adică chiar și cei care nu credeau, au luat obiceiul să mă asculte. Duguesclin suferea, iar eu cârmuiam în numele suferinței lui. Mi-am dat atunci seama că nu-i chiar atât de ușor pe cât se crede să fii papă, lucru de care mi-am amintit până și ieri, după ce v-am vorbit cu atâta dispreț despre frații noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
51 Oliver Cromwell (1599-1658). Om politic și de stat englez, conducător al Revoluției burgheze din Anglia (1642-1649), lider al taberei și al armatei parlamentare în perioada războiului civil. După înfrângerea regaliștilor, capturarea și executarea regelui Carol I Stuart (1649), va cârmui Anglia sub titulatura de lord protector (1653-1658). 52 Horace Walpole, al 4-lea conte de Orford (1717-1797). Om politic, scriitor, istoric de artă și anticar britanic, fiu al primului ministru liberal Robert Walpole, autor al romanului gotic Castelul din Otranto
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
răzbune viața celui ce-și spunea Essen. Dar acum, că ați pășit deasupra cercului, nu se poate să nu vedeți că există și războaie drepte, războaie care trebuie purtate de fiecare dintre noi pentru ca viața să însemne ceva. Eu vă cârmuiesc spre dreapta înțelepciune și am decis că hoțul trebuie să moară. - Nimeni nu trebuie să moară, rosti încăpățînat Vartil. - Ba da. Conducerile nelegiuite, care te fac să te îndoiești de menirea noastră, care te condamnă la sclavia față de toate relele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
totdeuna, Dac-au zis nu, asemenea pe veci. Nu voi să-ți mai aduc aminte cumcă Ai fi jurat. Ți-ai călcat jurământul, Nu-i treaba mea - ș-apoi nici te pricep. Nu avem vreme să pricepem tot, Abia ne-ajunge-a cârmui o lume. Nu este greu, dar nici ușor nu e Destul că îți răpește toată viața. DEC[EBAL] Ce rugăminte dar trimite Roma Prin tine? LONG[IN] Roma vrea să dai Napoi ce ai luat de la iazigi Și să te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
brutală la un spirit înțelept ordonator și că treapta finală este ca și atinsă. Autorul sus menționat, scrie că orice om fără cultură este un minor. Oamenii fără cultură formează „vulgus profanum”, formează „mulțimea sedusă și condusă” . Umaniștii doreau să cârmuiască lumea în numele rațiunii, principii o conduc în numele forței, iar biserica o conduce în numele lui Hristos. Umaniștii credeau în posibilitatea înlocuirii treptate a neștiinței și cruzimii cu educația. Să înlocuiască crucea cu cartea. Copilul nou născut nu cunoaște sau nu recunoaște
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
le-a zis: "Împărații Neamurilor domnesc peste ele; și celor ce le stăpînesc, li se dă numele de binefăcători. 26. Voi să nu fiți așa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; și cel ce cîrmuiește, ca cel ce slujește. 27. Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu totuși, sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă. 28. Voi sunteți aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
tuturor popoarelor, râsul, masca și strigătul - sunt componente ale sărbătorescului și ale carnavalului (cf. P. Drogeanu, Practica fericirii). Un alchimist egiptean din secolul al III-lea al erei noastre notat: „Când zeul a râs, șapte zei s-au născut ca să cârmuiască lumea, când a izbucnit în hohote de râs, s-a născut lumea [...], când a izbucnit a doua oară s-au ivit apele și, o dată cu cel de al șaptelea hohot de râs, s-a născut sufletul“ (ibidem). La români, râsul și
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
Când Medeea îi reproșează lui Iason că a uitat cum și-a trădat țara de dragul lui, el îi răspunde că această acțiune i-a adus destule avantaje o dată ce astfel s-a putut bucura și ea de traiul într-o cetate cârmuită de legi : În schimbul mântuirii mele-ai căpătat/ Mai mult decât ai dăruit. Să-ți lămuresc :/ Întâi că locuiești într-un pământ hellen/ Și nu barbar. Ai cunoscut dreptate, legi,/ Le-ai folosit, n-ai mai trăit de capul tău. Ideea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
le opune lumea cea nouă a conștiinței. El se sustrage determinismului universal, fiindcă acceptă liber să se supună unui țel ideal (p. 21), deosebindu-se de omul natural prin conștiința de sine întemeiată pe răspunderea vinovăției proprii într-o lume cârmuită de destin (p. 22). Suferința este asumată activ de eroul care își cunoaște misiunea de a se lupta cu orbul destin, pentru a împlini un ideal (p. 23). În această viziune, Eschil are un loc aparte în istoria tragediei : deși
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
anunță viitoarea armonie universală bazată pe conștiința trează a omului (p. 329). În concluziile monografiei, exegeta revine asupra ideii că Eschil incarnează spiritul veacului al V- lea, căci din vechea lume stăpânită de un implacabil determinism, plăsmuiește un univers nou, cârmuit de legea morală (p. 331). În opera lui se ivește omul tragic, care înfruntă soarta, și se afirmă pentru prima oară într-un univers determinat o conștiință liberă (p. 331). Eroismul și aspirația spre libertate definesc concepția tragismului configurată de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
O congestie cerebrală îl va secera în 1945 și pe bunul, statornicul și vechiul său prieten Ion Pillat. Lui îi va scrie o stelă funerară: Am împlinit cu slavă domneasca mea povară Eu ce pe hrisoave semnai Ion Pillat; Am cârmuit poporul de versuri ca pe-o țară Și legiuiri de aur cu ritmul meu i-am dat, Acum nu mor și nimeni pe groapa-mi să nu geamă Ca-n basmul Mioriței fac nunta și mă duc Pe Argeșul din
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
legea împărăției. Alaiul împărătesc a trecut în șeici Boazul și împăratul a pus piciorul în grădinile seraiului. Roxelana își primise veștile de la oameni ai săi, prin călăreți grabnici, și înțelegea că i-i amenințată viața. Totuși destinul trebuia să-l cârmuiască ea, așa cum înțelegea și cum hotărâse. Putea pieri; era însă o mamă vitează. Când a intrat împăratul în grădină, curtenii au ocolit pe alei și l-au lăsat singur. Întru întâmpinarea măriei sale venea doamna Roxelana. Ea era singură; femeile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a ridicat și a stat în picioare, iar snopii voștri l-au înconjurat, și s-au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui. 8. Frații lui i-au zis: "Doar n-ai să împărățești tu peste noi? Doar n-ai să ne cîrmuiești tu pe noi?" Și l-au urît și mai mult, din pricina visurilor lui și din pricina cuvintelor lui. 9. Iosif a mai visat un alt vis, și l-a istorisit fraților săi. El a zis: Am mai visat un vis! Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
au plecat; și le-a zis: "Să nu vă certați pe drum." 25. Ei au ieșit din Egipt și au ajuns în țara Canaanului, la tatăl lor Iacov. 26. Și i-au spus: "Iosif tot mai trăiește, și chiar el cîrmuiește toată țara Egiptului." Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. 27. Cînd i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif, și a văzut carele pe la care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
ambiguu, iar integritatea eroului nu e scutită de păcate, cum se întâmplă și în Hamlet. De pildă, în actul al patrulea, în tabăra engleză de la Azincourt, Henric al V-lea reflectează la greutățile întâmpinate de un rege în a-și cârmui regatul pe timp de pace. Iar în aceste clipe de meditație se strecoară amintirea greșelii tatălui său, Henric al IV-lea - Bolingbroke, care îl detronase pe Richard al II-lea. Și chiar dacă Richard nu fusese ucis de Bolingbroke, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fiind mică,... socotit-am pentru un țintirim de o beserică stricată ce s-au numit Besereca Albă,... aproape de Mitropolia cea Veche, să facem pe acel țintirim ... altă svântă Mitropolie țărăi, mai mare și mai deschisă... suptu hramul Streteniia Domnului... Dumnedzău cârmuindu-ne și agiutându-ne de o am obârșitu și o-mpodobitu, și o am îndzăstratu... socotit-am și pentru țintirimul acei svinte mitropolii pomana noastră să hie mai largu și mai deschis” Ia să vedem ce mai spune doamna Anastasia: “Avându
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]