2,562 matches
-
scări mai mult mort, mătură cu el scările până jos în holul filologiei...<Lăsați-l, maică, strigase o femeie de serviciu, voi nu vedeți că l-ați omorât? Dar ei nu auzeau, îl loveau și-l târau ca pe o cârpă și Marian își prinsese capul în palme, auzise el acolo la carate că trebuie în astfel de situații să-ți aperi organele vitale, luase deci capul între mâini și-l încleștase, simțea doar la ceafă, când cădea din scară-n
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
sau borangic de la vermii noștri de matase sau presuri de pus prin casă. Mama nu arunca nimic. Hainele, rufele vechi le făcea fâșii și la război cu urzeala din ațe mai groase de în sau cânepă, si cu „băteala” din cârpe făcea niște presuri de toată frumusețea. Ce mai atâta vorba... că mămică mea nu era nimeni pe lume. De când eram copil mi-au plăcut animalele. La Bardăr, aveam o gospodărie destul de mare. Trăind la țară, aveam câteva oi pe care
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
Doctorul a mustruluit-o pe mama; cum de m-a uns cu găinat de gașca la o rană deschisă putem face o infecție să mor rapid. Din fericire ochii mi i-a ferit borul pălărioarei făcută de mama din niște cârpe rămase de la cine știe ce, căci mama coșea orice la o masina Singer cu picior, pe care a avut-o tiu minte și când eram student la Politehnica. Dar și după pătărania asta am învățat să nu-mi bag nasul în toate
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
a contribui la realizarea evenimentului, iar perioada de armonie și belșug dura oarecare timp, funcție de nerăbdarea, firească de altfel, a doamnei pictate, de a-și privi portretul. În final, cu multă greutate, Titi smulgea, afișând un aer de general victorios, cârpa de pe șevalet! Urmau de regulă niște leșinuri, deși nici bătăile nu erau excluse, deoarece, insensibile la subtilitățile artei adevărate, nici o pupăză nu concepea că ea arată a ceva între Tolstoi și o mătură de grădină! Eee, aici romantismul se sfârșea
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU ELEGIEI Ah, crud a -i vipia amurgului sub pleoape și, grav, zefirul mă adie pe aproape - n-am rost..., nici stare... , în clipa cea nătânga iar, din lăuntru-i, si umbră mă alunga - dar, cârpe diem, îmi repet în șoaptă și înoptez pe ram că rodia cea coapta - iar de aud, prin preajmă, fâlfâit de corb se răsucesc în mine un barbar și-un orb. Referință Bibliografica: ELOGIU ELEGIEI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
ELOGIU ELEGIEI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352532_a_353861]
-
ură haina (c o m u n i s m u l u i, un experiment diabolic prin care se ajunsese la degradarea „omului multilateral dezvoltat) zdrențuită pe care o purtase aproape o jumătate de secol, astăzi este înfășurat în cârpele murdare ce i le-a oferit un capitalism sălbatic întronat de către cei ce driguiesc treburile statului, sărăcind țara prin cârdășie cu cei străini de neamul nostru, interesați în a ne transforma în consumatorii "produselor expirate și depreciate calitativ și moral
EUROPA CU CAPUL ÎN STELE ŞI TRUPUL ÎNSÂNGERAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350644_a_351973]
-
alergat oricând ca un agonist mi-am dăruit viața unei biblioteci județene să-mi răsfoiască sângele o tânără cu degetele neiubite să se îmbrace în trupul meu în fiecare seară cu buzele curate dacă îți voi șterge ochii cu o cârpă umedă lumea ar cădea din ei ca o crustă numai așa îmi vei putea vedea suspinul pentru că transparența este limbajul pruncilor oricum voi cere ceea ce mi se dăruiește numai după ce refuz măcar o singură dată știai că demonii nu au
NU SERVIM VIEŢI LA BUCATĂ de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351282_a_352611]
-
ceruri cu seninătate/ Până când norii ți-or sluji de perdele/ Și stelele: mulțămirea lămpilor pe balcoane înserate.” (Vino cu mine la țară, Tristan Tzară) „Stoarce, Dumnezeu, lămâia lumii./ Să se facă simplitatea cerului/ trimite-ne anunțarea minunii./ Ca pasărea de cârpă a luminii/ Pentru bucuria sufletului.” (Insomnie, Tristan Tzară) „(...) Trecu un fotograf. Cum îndrăznești, îmi spuse el, să galopezi pe domeniile rezervate sintaxei? Poezia, îi răspund, are cincizeci de etaje, e un zgârie-Dumnezeu. Era adevărat, căci fotograful nu mai era decât
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
intervenții chirurgicale. Femeile nășteau cu moașele satului neavând nicio pregătire de specialitate. Doftoroaiele satului erau la mare preț. Sătenii la ele mergeau că să îi vindece de coleț, de brâncă, să le descânte de deochi, să le pună nodul, o cârpă înnodată pe piciorul scrântit, să-i tăie sub limbă ca să scape de gălbenare, să le dea "nasturi", pilule făcute din ierburi. Baba le descânta cu cărbuni stinși într-o oală de pământ cu puțină apă, își făcea ritualul pe îndelete
AM PRIVIT CU UN OCHI ... PE DINĂUNTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351680_a_353009]
-
oblonite - Lipsea doar steagul Națiunilor Unite. „Asta nu este un neajuns”, Zise o voce guturală de nepătruns, „Umbra celui plecat peste mări să cumpere bere, cafea, țigări de la un privatizat Robinson; Fără ghete și barbă, La unison, Vom folosi o cârpă albă Pavoazată cu ceva vopsele. Soare? Lună? Câteva stele?” - Toate bune, măi, băieți, - Dar câmpul este plin de scaieți! - Ba, eu consider că nu strică Să fie și un ochi de pisică, Și o cobză, neapărat un țambal, O labă
TOC! TOC! TOC! TOC! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351199_a_352528]
-
Gheomotocul cenușiu s-a cuibărit la pieptul soției și a început să-I cugulească nasturii, îi era foame. Ne-am întosrs în apartament și i-am amenajat pe balconul cel mic un cuib într-o cutie de carton căptușită cu cârpe. I-am dat pe cioc apă și lapte până când am simțit că gușa îi era plină. Apoi am plecat în oraș la treburile noastre. Până toamna târziu l-am hrănit, la început cu lapte apoi cu firimituri de pâine, și
PRIETENUL MEU GUGUŞTUCUL, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352048_a_353377]
-
amplifică anual, trimestrial, lunar și săptămânal. În luna februarie a.c., Ungaria a declanșat un “război al steagurilor”, prin dispoziții date pentru arborarea așa-zisului steag secuiesc pe instituții publice din România și la Budapesta. Apoi, conducătorii Ungariei au dispus arborarea cârpei respective pe toate primăriile din țara vecină și neprietenă. În ziua de 16 februarie a.c., cu ceremonial și în prezența deputaților unguri din Baziunul Carpatic, așa-zisul steag secuiesc a fost arborat pe clădirea Parlamentului Ungariei. Prin această acțiune, fără
STEAGUL UNGURESC AL ARDEALULUI ! de GHEORGHE FUNAR în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352061_a_353390]
-
socrilor, avea număr fără soț- o Dacie 1300- verde, destul de nouă, bine îngrijită. În portbagaj se afla un dulăpior improvizat de socrul meu, unde ținea sticle cu lichid de frâna, antigel, apă distilată, o lădiță cu chei pentru mașină, diverse cârpe, ce mai, era o ordine desăvârșită. Duminică ne-am sculat dis de dimineață să mergem la târg, la vreo treizeci de kilometri față de localitatea părinților mei. Ca să aducem purcelul de la târg, ne-am gândit să-l băgăm într-un sac
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
de stomac și senzație de vomă, îmi masez zona din jurul ombilicului în sensul acelor de ceasornic, cu oțet, crestez o ceapă, o zdrobesc puțin, o stropesc cu oțet, o așez cu partea crestată pe ombilic, apoi mă leg cu o cârpă la spate, să țină ceapa în poziția- fix- pe el. Mă așez pe pat în poziție orizontală, cu burta în jos. După o oră, mă simt foarte bine, nu mai am nimic. Cu păsările( gâștele și curcile în special) era
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Motto:” Râsul bate plânsul!” PĂPUȘI Cred că noi, oamenii, nu suntem, dar ajungem păpuși. Nu cred, sunt sigur! Păpușile nu se fac din material tare, din oțel, din beton, ci din ceară, din gelatină,din cârpe, din câlți, din plastic, din cauciuc,din lemn, din lână, din bumbac. Dacă nu suntem îndeajuns de moi, suntem frământați de către malaxoarele guvernării, până devenim cocă, aluat, frișcă. Suntem fragile și manevrabile, ascultătoare și tăcute. Păpușarii, sforarii, panglicarii ne joacă
PĂPUŞI de JANET NICĂ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356008_a_357337]
-
seara aceea chipiul s-a rostogolit în praf, de data aceasta fără sorți de a mai scăpa nevătămat, pentru că individul, mai furios decât taurul pe capa unui toreador, l-a călcat în picioare, transformându-l într-un ghemotoc inform de cârpe și carton. Bineînțeles, nu mi-am ținut gura. Până să ajungem acasă, la internat adică, doi sau trei de pe lângă mine erau deja la curent cu dedesubturile ciudatei întâmplări: cu o diabolică nerăbdare abia așteptam ca și lui Vâț să i
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
ei jucării erau un titirez pe care îl făcea tatăl ei dintr-un căpăcel de plastic gri al unei sticluțe de penicilină și un băț de chibrit trecut prin el. Îi plăcea titirezul acela iute, îi plăcea și păpușa de cârpă albastră dar tot se plictisea. Ce bun ar fi fost un caiet! Ar fi desenat cuierul acela din lemn galben cu pete verzi și roșii de pe ușă, care se strângea ca o armonică și care îi plăcea foarte mult. Seara
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
și eu ce mai e pe aici. Și văd, lume multă, oameni puțini! Cum stă oare ea aici cu el alături? Și copilul unde o fi în acest moment?! Îl aruncă de la unul la altul ca pe o păpușă de cârpă? Înțeleg însă că nici nu s-a pus problema să i-l ia cineva pe copil. Ea l-a vrut și l-a obținut imediat, definitiv și irevocabil. Pe ea o cunosc foarte bine de ani de zile. Ce și-
CINCI MINUTE ŞI ATÂT de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356864_a_358193]
-
e putred pe planeta Pământ și miroase a crimă și trădare. Și dacă nu ne vom trezi în ultimul ceas din amețeala asta a războiului de epurare genetică, în care am fost aruncate pur și simplu ca niște păpuși de cârpe de niște codosi descreierați, ajunși acum fără țară, fără patrie, fără mamă, fără tată, fără suflet și fără nici un Dumnezeu, și care tot vor acum să conducă lumea prin Guvernul lor Mondial, în Noaptea asta în 72 de ore vom
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
Manega: asta este “Povestea zăpezii”! Iată frazele: “Chiar dacă un individ de genul lui Boran reușește să lase Justiția cu ochii în soare, Justiția are datoria să-și repare eroarea. Doar n-o fi oarbă, chiar dacă are ochii legați cu o cîrpă, ceea ce sugerează imparțialitatea ei în fața părților, din fericire. Ca orice haină croită greșit de la început, cu puțină imaginație și, mai ales, cu bună credință, poate fi, cred eu, îndreptată! Dar nu te poți lăsa întotdeauna pe seama zeului, pentru că și el
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
alergat oricând ca un agonist mi-am dăruit viața unei biblioteci județene să-mi răsfoiască sângele o tânără cu degetele neiubite să se îmbrace în trupul meu în fiecare seară cu buzele curate dacă îți voi șterge ochii cu o cârpă umedă lumea ar cădea din ei ca o crustă numai așa îmi vei putea vedea suspinul pentru că transparența este limbajul pruncilor oricum voi cere ceea ce mi se dăruiește numai după ce refuz măcar o singură dată știai că demonii nu au
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
normalitatea din spatele somnuluis-ar fi cangrenat odată cu trecerea zilelordar aș fi alergat oricândca un agonistmi-am dăruit viața unei biblioteci județenesă-mi răsfoiască sângele o tânărăcu degetele neiubitesă se îmbrace în trupul meuîn fiecare seară cu buzele curatedacă îți voi șterge ochiicu o cârpă umedălumea ar cădea din ei ca o crustănumai așaîmi vei putea vedea suspinulpentru că transparența este limbajul pruncilororicum voi cere ceea ce mi se dăruieștenumai după ce refuz măcar o singură datăștiai că demonii nu au avut niciodată o biografie?sunt doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Acasă > Versuri > Farmec > CÂRPE DIEM Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 300 din 27 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Calitatea absolutului o regăsesc în tine. Cerul, luna, sclipirea de pe țărm, în fine. Miracolul ce nașterea îl cerne peste om Sau floarea ce răsare
CARPE DIEM de PETRU JIPA în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356993_a_358322]
-
adevărul. Albastrul cerului adâncit în formă, Susurul apei peste munți de brazi În tine regăsesc un mistic azi. Căci tu, natura prinsa-n picuri, Prin nașterea deplină din nimicuri. Căci tu, natura adorata. Zeu! Ai renăscut prin Dumnezeu. Referință Bibliografica: Cârpe Diem / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 300, Anul I, 27 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
CARPE DIEM de PETRU JIPA în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356993_a_358322]
-
meu. Când a ridicat capul, lângă el, la o distanță de un braț, de sub țarină și cioburi, zări zâmbetul inocent al unei păpuși. Un zâmbet ce se încăpățâna să persiste în ciuda mizeriei, durerii, frigului și terorii. Era o păpușă de cârpe. Așa cum stătea, încă culcat la pâmânt, bunicul a întins încet mâna, a luat păpușa, a scuturat-o de țarină și privind-o mai atent, și-a amintit de zâmbetul fiicei lui. Aproape instinctual a pus păpușa la piept, sub vestonul
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]