743 matches
-
care își pune aceste întrebări sunt eu, Călina, o elevă în clasa aII-a. Să știți că am un prieten și mi-a fost foarte greu până am putut să rostesc acest cuvânt. Mai întâi să-l prezint. Este un cățeluș micuț, cu un botic mic și ascuțit ca de arici, ochii negri ca de cărbune sunt blânzi, duioși și tot timpul au ceva de spus. Era să uit esențialul: urechiușele sunt mici, ascuțite și de aici eu i-am spus
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
animalul dement care chelălăie. Claire Începe să râdă, un hihăit strident ca de cal. Câinele ăla e un poponar de rahat, Înjur eu, arătând spre ticălos. Hector are tupeul de rahat să pară indignat. — Câinele ăla a prăsit mai mulți cățeluși campioni decât ai halit tu mâncare caldă la cină, bodogăne el. Pur și simplu Îi place de tine. — Și mie Îmi place de tine Hector, da nu-mi vine nici cât hău să te fut. Câinelăstai un poponar de rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
buza unui obstacol de nisip. Apoi o răsună bubuitură pe cer, iar ploaia Începe să cadă șiroaie. După aia vezi o străfulgerare imensă, urmată de Încă o bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te Întorci și vezi cum preț de o clipă o strălucire electrică o Învăluie când e lovită de un fulger. Alergi cei vreo cincizeci de metri care sunt până la ea prin semi-Întuneric, cu ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
răsturna, a demola”, iar katatĭsea, kotitĭsea, „a face pui”, bg. kotea se, „ib.”, în relație cu sl. kot „motan”, kotka „pisică”, sloven. kotiti „a naște, a făta, a depune (icre)”, sl. skot „vite”; lat. catulus „pui de animal, cățel”, catellus „cățeluș”, cattus, catta, „pisică”, germ. Kater, vgerm. katoro „motan, cotoi”; lit. katẽ „pisică”, irl. catt, gal. cath etc. A se compara sl. koška, germ. Katze, rom. câț!, interjecție pentru alungarea pisicii. Orientarea acțiunii spre o finalitate este prezentă și în spaniolul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Una cultă zi-mi! De-a mea! Zise maestrul: Ce Manea?! SINUCIDERI Mulți români, în sărăcie, Mor fără a zice... pâs! Umoriștii? Mor!--se știe- De mai multe ori! De ...râs! ,, ATENȚIE! CÂINE RĂU!’’ Asta-i fiara, rea și dură, Cățelușul ăsta mic, Care nu tace nici pic?! Scrie: ,,Câine rău...de gură!’’ VINE, VINE...PRIMĂVARA! Toată presa dă o...știre, Care îngrozește țara: Blestemata de scumpire, Vine, vine...primăvara! VIAȚA, CA O PRĂJITURĂ Din iubire, vis și dor, Fă ți
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
mânca. Apoi, tulburându-i liniștea, ușile se deschiseră și intră Ashling, dansând în ton cu muzica, ținând în mână un pahar. Era o dansatoare surprinzător de bună, fiecare parte a corpului ei mișcându-se ritmic, ca un sac plin cu cățeluși. Poate pentru că era foarte, foarte beată, se gândi el. S-a apropiat de Jack, și-a aruncat geanta pe jos, cu o forță pe care numai alcoolul i-o putea da, apoi observă ceva pe genunchiul ei. Alertă, anunță ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-l fac să zâmbească și să se simtă mai bine (cu mami, de exemplu, nu dau greș niciodată!). Îmi plac mult bebelușii și copiii mititei, mă joc cu ei și am multă răbdare. Ador animăluțele mici, mai ales pisicuțele și cățelușii de talie mică, pentru că sunt jucăușe, sensibile și au nevoie de protecție. Nu am o mâncare preferată, de fapt nu prea îmi place să mănânc și, apropos de a fi diferit, cred că sunt printre puținii copii care nu iubesc
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Când mă întorc acasă după școală și antrenamente, Maya mă întîmpină tremurând de bucurie, îmi sare în brațe și parcă mă îmbrățișează. și chiar dacă sunt obosită sau supărată, ea mă faceîintotdeauna să zâmbesc. Eu o iubesc enorm pe Maya, este cățelușul pe care mi l-am dorit dintotdeauna, și nu m-aș mai putea despărți de ea. Cearta legumelor Teodor Foia Într-o zi, lui Andrei i s-a făcut poftă de o ciorbă de legume. El s-a dus la
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Îl inițiam în tainele meseriei pe un recrut cu gura bogată pe nume Sidwell, un puști care tocmai scăpase dintr-un stagiu de trei ani în Poliția Militară din Canal Zone. Îmi sorbea fiecare cuvânt cu servilitatea tenace a unui cățeluș de companie și era atât de îndrăgostit de munca polițiștilor în civil, încât obișnuia să frece menta în secție după terminarea orelor de patrulare, trăgându-se de șireturi cu gardienii, dând cu prosopul în afișele cu indivizi dați în urmărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și ovreiaș, așa că ce-ți pasă? Vogel se înroși ca racul. Koenig se uită în jur, cu gura căscată. Mișcarea îi dezveli piepții cămășii, care erau pătați cu sânge. Vogel spuse: — Hai să mergem, Billy. Koenig îl urmă ca un cățeluș devotat înapoi în biroul detectivilor. — Să fac frumos, zici? Lee dădu din umeri. Niște căcați cu ochi. Dacă n-ar fi polițiști, acum ar fi la Atascadero. Fă cum îți spun, nu cum fac eu, partenere. De mine le e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu mai avea iz de Carmol. Isobel se mișca lent, În sus și-n jos, Împungând carnea umflată cu un deget acoperit de două mănuși, făcând observații detaliate și metodice pe dictafonul ei. Iubițelul - Brian - mergea după ea ca un cățeluș dement. Labagiu cu păr umflat. Inspectorul Insch se evidenția din nou prin absență, folosindu-se de conștiința Încărcată a lui Logan ca să nu vină, dar procurorul și legistul de rezervă se aflau acolo. Stăteau cât de departe puteau de cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apucase pe-a sa fără măcar o vorbă de mulțumire. Agentul Rennie apucase să zică „Ooo, mișto...“ Înainte să-și dea seama că nu avea lapte În al lui. Îi aruncă lui Watson cea mai bună privire a lui de cățeluș pierdut de stăpân. — Nu te obosi, Îi zise ea. Nu mai e lapte. Întoarse o privire dezamăgită către lichidul Întunecat din cană. — Sigur? — Nici măcar o picătură. Doamna Strichen Îi privi chiorâș, șuierând un fuior de fum printre dinți. — Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
S-a spart ca un ou. Tot creierul ăla pe perete... — Hai să plecăm! îl întrerupse Chereas. E mort, hai, că vine cineva, să plecăm! Întorcându-se, îl văzu pe tânărul Helikon care alerga înnebunit spre ei, cu brațele întinse. — Cățelușul egiptean, mârâi el printre dinți, catulus. Văzuse mulți oameni venind astfel spre el și știa că, dacă ținea cuțitul în poziția aceea, moartea era sigură. Așteptă ca Helikon să se năpustească asupra lui, dar Helikon nu se uita la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu ea și, până la urmă, a încuiat-o în baia de oaspeți, cu lumina stinsă, dar mica înaripată își continua tirul verbal. — Fată grasă! Fată grasă! Fată grasă! chirăia aceasta bălăngănind din cap în sus și-n jos ca un cățeluș de jucărie care se pune în spatele mașinii. Ia ascultă aici, ticălos mic ce ești, șuieră Adriana, cu buzele aproape atingând barele de metal ale coliviei. Oi fi eu în multe feluri — multe rele și urâte — dar nu grasă. Pricepi ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care să fie atât de viguros. El a râs din nou și a sărutat-o pe burtă. — E o calitate specială, a zis el cu un accent ca din filme. — Cred și eu, a spus Emmy întinzându-se ca un cățeluș satisfăcut peste cuvertura pufoasă, într-o dulce nepăsare în ciuda faptului că erau dezbrăcați. Vrei să comandăm micul dejun în cameră? Am un cont de cheltuieli. El s-a prefăcut îngrozit și a mustrat-o arătând cu degetul. — Hotelul Dan este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
evită timp de aproape două ore să se întoarcă în apartamentul ei gol, găsind mereu câte un motiv să se oprească pe strada Thirteenth: să bea o cafea fierbinte la Grey Dog la Universitate; să se uite cu drag la cățelușii care se jucau în vitrina magazinului Wet Nose; să-și facă o manichiură și o pedichiură cu parafină la Silk Day Spa, unde au fost destul de drăguți să o primească fără programare. N-avea niciun rost să se ducă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
te duci, nu-i așa? întrebă Adriana într-un fel care arăta că știa deja că răspunsul va fi Bineînțeles că nu. Doar nu se așteaptă că, dacă te-a găsit, acum trebuie să te duci după el ca un cățeluș? Emmy luă o înghițitură zdravănă de martini, puse cu grijă paharul pe masă și-i zâmbi Adrianei. Cred că ar trebui să încep deja să latru. — Emmy! dădu Adriana să spună. Nu te-am învățat eu că — Aceasta ridică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și le mânca, carnea era înroșită și umflată. Mi-a venit în minte mirosul de salivă uscată pe vârful degetelor și m-a trecut un fior. Între timp, ea se aplecase. Am văzut botul unui câine ieșind de sub divan. Un cățeluș somnoros de talie medie cu părul scurt și creț și urechile lungi de culoarea ambrei. I-a lins mâna, unghiile roase, fericit ca și cum ar fi primit un premiu. Crevalcore, șopti ea, în timp ce își freca fruntea mare de cea a câinelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
doilea. Și nu e, în fond, altceva decât o ecuație de gradul al doilea.“ Niște gemete slabe, ca ale unui biet animal, îi întrerupseră solilocviul. Iscodi cu privirea și descoperi în cele din urmă, în verdeața unui desiș, un sărman cățeluș ce părea a-și căuta drumul pe pământul acesta. „Sărmănuțul de el! - își spuse -. L-au părăsit, abia fătat, ca să moară; le-a lipsit curajul să-l omoare.“ Și-l ridică de jos. Jivinuța căuta țâța maică-sii. Augusto se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sclav, ci e liber; l-am găsit. — A, vasăzică e de pripas. Toți suntem de pripas, Domingo. Adu laptele. Îi aduse lapte și un mic burete ca să-i înlesnească suptul. Apoi Antonio ceru să i se aducă un biberon pentru cățeluș, pentru Orfeu, căci așa îl boteză, nu se știe de ce, și el cu atât mai puțin. Și de atunci încolo Orfeu deveni confidentul solilocviilor, cel care-i primi secretele iubirii pentru Eugenia. „Vezi, Orfeule, îi spune el tăcut - trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pentru a nu se deștepta și-a înceta să ne viseze? Vai, Eugenia mea! Eugenia mea! Și Rosario a mea!“ — Salut, Orfeule! Orfeu îi ieșise în întâmpinare, sărea, dădea să i se cațere pe picioare. Îl luă în brațe, și cățelușul începu să-l lingă pe mână. — Domnișorule - îi spuse Liduvina -, vă așteaptă Rosario cu lenjeria călcată. — Și de ce n-ai făcut tu socotelile cu ea? — Știu eu... I-am spus că domnișorul n-are cum să mai întârzie, că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
respirând eter. Acolo sunt și câinii puri, cei ai Sfântului Hubert vânătorul, cel al Sfântului Domingo de Guzmán cu facla în bot, cel al Sfântului Roch, despre care un predicator, arătându-i imaginea, spunea: „Iată-l pe Sfântul Roch, cu cățelușul său și tot!“ Acolo, în pura lume platonică, în cea a ideilor întrupate, se află câinele pur, câinele cu adevărat cinic. Și acolo e stăpânul meu! Simt că spiritul mi se purifică în contact cu moartea asta, cu purificarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
doua oară. Se vedea clar că îi întrerupsesem încă o dată în mijlocul unei seri romantice pe covor fără nici o tablă de joc la vedere însă. — Mă bucur să te văd din nou! spusese Danny cu entuziasm. În imaginația mea, era un cățeluș nedresat. Am rezistat tentației de a-l mângâia pe cap și de a-l scărpina sub bărbie. Maria de-abia a rezistat tentației de a-l plesni. E vorba de o nouă urgență care nu poate fi comunicată la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
poate că, în caz că ar fi existat una, să-i fi tulburat somnul? Prin fereastra de la bucătăria situată deasupra pivniței vedeam barajul anti-tanc. Nici un ins din Volkssturm nu-și mai fuma acolo o ultimă pipă. Dus era căpitanul de cavalerie cu cățelușul lui. Era evident că între timp satul fusese evacuat. Ori locuitorii lui se purtau de parcă n-ar fi existat. Pe noi, căpitanul de cavalerie ori ne uitase ori, într-o melancolică schimbare de dispoziție, ne lăsase în voia soartei. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a spus mamei a fost „Mergem joi seara la centrul frigorific?“. Helen avea un șir constant de curtezani care se perindau prin casă, dar ea îi tachina și-și bătea cu cruzime joc de ei și de devotamentul lor de cățeluși. Ceea ce mie îmi făcea plăcere într-o manieră mohorâtă și rece. În ceea ce o privea pe Anna, ei, cu ea e o altă poveste, pe care am să v-o spun altă dată. În perioada asta am plâns îngrozitor de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]