3,002 matches
-
copil, Amintirea asta vine iar tiptil... Brazii s-au gătit în straie albite Vor să primenească zilele cernite, Vârful să-l aprindă cu-n mănunchi de stele Ard de-atâtea ori nopțile prin ele... Casele și-au pus pe ascus căciulă, Câte-un viscol trist vine și le-o fură Dezgolite-n noapte se tot tânguiesc Îngerii se-apleacă și le înveslesc... În soba aprinsă ard buștenii toți Câinii mai veghează singuri pe la porți, Pe geamuri pictate cu steluțe mii, Chipuri
IARNĂ DE POVESTE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383159_a_384488]
-
mă calci, moșule? Fii atent pe unde mergi! Moșul, care căzuse cu nasul în zăpadă, a miorlăit: - Iartă-mă, crenguță, că nu te-am văzut. Alerg să nu mă prindă lupul! - Ce lup, moșule?! A râs creanga, plesnindu-l pe căciulă. În spatele tău aleargă o matahală de urs! - Aoleu! A țipat moșul, luând-o la sănătoasa. În acel moment, de sub bănci s-a auzit altă pâlnie, cu mormăituri: Mor, moor, mooor, moooor! Iar râsete în clasă. De data asta, coana preoteasă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
hohotele, încurajându-l pe talentatul povestitor: - Așa, Dică, așa! L-a prins ursul pe moș? - Ce să-l prindă, coană preoteasă, că alerga ca un smintit. Toate crengile copacilor îl loveau și aruncau cu bulgări de zăpadă, de-i tufliseră căciula pe nas și nu mai știa pe unde calcă! Vajnicul urs din băncile băieților mormăia mereu în pâlnie, de l-a obligat pe Dică să strige: - Gata, bă, cu ursul! (Ce să-i faci? Defecțiuni de regie!). Și Dică a
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
cap și lăsam doar o mică deschizătură la ochi, ca să-i privesc. Sărmanii!...Erau murdari, cu haine peticite, cu încălțările pline de noroi sau zăpadă, după cum era vremea, dar erau împodobiți cu beteală și flori din hârtie pe la paltoane sau căciuli. Sorcovele din mâna lor sau steaua, buhaiul, clopoțeii, bicele îmi impuneau un respect ciudat. Credeam că sunt vrăjiți, că au puteri misterioase. Mai ales cei cu sorcova. Intrau sfioși în casă, ziceau „Bună seara” încet și se așezau cu fața la răsărit
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
pocnete care mă anesteziară, încât amuțisem. Petriță, înfuriat, mă luă și el : -N-auzi, bă, zgâmboi? Acasă, la mă-ta! Începui să bâzâi, fără să mă mișc. Atunci Ilie mă stimulă, dându-mi brânci: -Bă, dacă-ți dau una, îți înfund căciula pe nas! Se întoarse aspre ceilalți : -Haideți, bă, că pleacă el! Eu am început să bâzâi mai puternic : -Hâââ! Nu vreau acasăăă! Hâââ! Vreau după bolindeți! Vreau bolindețiii! Hâââ! Atunci Ilie a ridicat bățul și s-a luat după mine
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
drumului, cu gândul s-o ocolesc. Iuții pasul, sperând să scap de umbra care se oprise. O priveam speriat și mergeam tot cu ochii la ea. Era o namilă (așa mi se părea) cu cojocul întors, cu gulerul ridicat și căciula trasă peste ochi. Stătea ca o sperietoare, cu mâinile vârâte în cojoc. Mi-am zis că, dacă am omorât eu atâția zmei și balauri, n-o să omor și monstrul acesta? Am ridicat bățul cu amândouă mâinile și am grăbit pasul
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
omorât eu atâția zmei și balauri, n-o să omor și monstrul acesta? Am ridicat bățul cu amândouă mâinile și am grăbit pasul spre ea, icnind. Fatală mișcare. Namila s-a năpustit asupra mea și mi-a dat o labă în căciulă de mi-a tuflit-o până la gură. Încă o labă după ceafă și m-a trântit în noroi, cu fața în jos. Apoi s-a aruncat peste mine, șuierându-mi la ureche: -Să nu țipi! că te omor! Era de
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
ca să nu-i calce vreun fir de rază. Ce-au mai râs stelele când l-au văzut la braț cu Lunișoara!...Au început să cânte și să joace, aruncând în calea lor pulbere argintie de stele. L-au pudrat pe căciulă, pe palton și pe față, făcându-i mustăți caraghioase și sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ca să nu-i calce vreun fir de rază. Ce-au mai râs stelele când l-au văzut la braț cu Lunișoara!...Au început să cânte și să joace, aruncând în calea lor pulbere argintie de stele. L-au pudrat pe căciulă, pe palton și pe față, făcându-i mustăți caraghioase și sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
tron și pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari dregători de la curtea lui Izvoraș-împărat. Aveau haine cu poale largi și lungi, cu gulere de vulpi argintii și căciuli de samur tivite cu hermină. Așa îi văzuse el
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari dregători de la curtea lui Izvoraș-împărat. Aveau haine cu poale largi și lungi, cu gulere de vulpi argintii și căciuli de samur tivite cu hermină. Așa îi văzuse el într-o poză din manualul ... Citește mai mult Lui Tudorel i se păru că a intrat în sala palatului...Deși niciodată nu văzuse cum arată un palat împărătesc. Dar, în acest
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
tron și pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari dregători de la curtea lui Izvoraș-împărat. Aveau haine cu poale largi și lungi, cu gulere de vulpi argintii și căciuli de samur tivite cu hermină. Așa îi văzuse el
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari dregători de la curtea lui Izvoraș-împărat. Aveau haine cu poale largi și lungi, cu gulere de vulpi argintii și căciuli de samur tivite cu hermină. Așa îi văzuse el într-o poză din manualul ... XXIII. NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI), de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1800 din 05 decembrie 2015. NUIAUA FERMECATĂ Decembrie nouă sute
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Și în timp ce bunica îi punea fularul peste guriță și năsuc, ea se foia nemulțumită, dar înduplecată de dorința de a ajunge cât mai repede, afară. Apoi, după ce bunicuța ei își luă de pe cuierul din hol o geacă groasă și o căciulă, când să iasă cu fetița pe ușă, Mălina, care ținea încă păpușa în brațe, îi spuse: - Dar pe Pușa n-am îmbrăcat-o. O să-i fie frig. - Păi și vrei să ne întoarcem, s-o îmbrăcăm? Întrebă bunica, atentă și
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
și strângându-i pentru construcția omului de zăpadă, nu-și dădură seama când veni seara, dar acesta era deja făcut. Privindu-l, copiii erau încântați și Mălina spuse: - Dar n-are ochi, nas și gură! N-are nici mătură, nici căciulă! - O să aibă mâine Mălina, pentru că acum mergem acasă, draga mea, îi spuse Alina fetiței. Mergem cu toții, să ne schimbăm și apoi mâncăm Cocosana, dacă o fi terminat-o mamaie. - Daaa! Ce frumooos! Strigă Săndel, hai să mergem repede acasă, și-
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
din lapte Mătreața și multe alte... Toate -jur!-, absolut toate De mine sunt inventate. Mi-au furat idei și alții, Fel de fel de inovații, Și- au inventat pentru voi Felurite chestii noi: Flacăra chibritului, Pârțul, vârful cuțitului, Umbra, dosul căciulii, Șiretul fără capete, vârful sulii, Oftatul, șarpele cu mâner, Coaja de pâine, pietroiul de fier, Codița prunei, gaura inelului, Coclenderul, pieptenele chelului, Mi se datorează, în parte, tot mie, După cum toată lumea știe, Dar nu vrea să recunoască... L-am lăsat
FRUSTRARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383318_a_384647]
-
Membrii Comitetului Cetățenesc au aplaudat, privind hotărâți adunarea încă năucă, apoi au izbucnit în urale. Dezmeticită brusc, mulțimea a răspuns ca un ecou. Vocea ei, timidă la început, a acoperit Piața. Stațiunea. Nimeni și nimic nu mai putea opri entuziasmul, căciulile zburau prin aer, în mijloc s-a încins o horă; în interiorul acesteia, Comandorul dansa cu nevasta unui postăvar. Apoi, spre el, în semn de prețuire, a fost împinsă cea mai frumoasă fată din Stațiune, un fel de Regină a Revoluției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
peste stepă. Ce zărim? Scoală, Cetitoriule! La o oarecare depărtare de tabără, trei oameni pe trei cai veneau încet, la pas. Caii abia mai mergeau, călăreții abia se mai țineau. Cel din mijloc, mai gras, bărbos, bine îmbrăcat, cu o căciulă de jder pe cap, ofta și se uita des în urmă. îl însoțeau doi tovarăși: unul înalt, spătos, întunecat la chip, altul mai tinerel. — Lasă gândurile negre, mărite Doamne! - grăi cel spătos. Nu sunt vremile supt oameni, ci oamenii supt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-mi iau cărțile! Episodul 9 DUPĂ CĂDERE — Acuma nu-ți fie cu supărare, mărite Doamne, că-mi las gura mai slobodă, da’ parcă și mneata prea stăteai toată ziua cu nasu-n cărți! - grăi spătarul Vulture către cel gras cu căciula de jder. Mneata citeai și noi strângeam dările. Dreptate era asta? Veneau leșii, mneata citeai. Pârjoleau tătarii, mneata citeai. Prăpădeau cazacii, mneata scriai. Noroc c-au venit și turcii și te-au schimbat, că eu unul mă săturasem. — Am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dările. Dreptate era asta? Veneau leșii, mneata citeai. Pârjoleau tătarii, mneata citeai. Prăpădeau cazacii, mneata scriai. Noroc c-au venit și turcii și te-au schimbat, că eu unul mă săturasem. — Am vrut să fiu luminat, se tângui cel cu căciula de jder, abia ținându-se pe cal. N-am vrut să tai capete, am vrut să le luminez. Capul luminat sabia îl taie - grăi spătarul Vulture cu ochii în depărtare. Dacă nu-l tai dumneata, îl taie alții. Capete să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la o cupă de kumâs - tălmăci hanul către Metodiu. Acesta înălță capul să vadă prizonierii și încremeni. — Ce-mi văz ochii?! - strigă el sărind din jilț. Să fie adevărat?! Dumneata ești, mărite Doamne? — Preacuvioase Metodiu! Dumneata, aici?! - exclamă cel cu căciula de jder. Ține-mă, sfântă Născătoare! Eu sunt, sfinția-ta! întocmai eu! — în halul ăsta?! - făcu uluit Metodiu. Dar pentru care fapte? — Știu eu? Cică drept plată că am... dar aici cel gras nu mai putu continua, căci îl podidi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
putu continua, căci îl podidi plânsul. — Nullius tantum flumen est ingenii, nullius dicendi aut scribendi tanta vis, tanta copia, quae non dicam exornare, sed enarrare, res tuas gestas possit, mărite Domn! - spuse tătarul, adânc mișcat. — Mulțumesc mult! - răspunse cel cu căciula de jder, ștergându-și ochii. Episodul 11 SE LIMPEZESC îNTRUCÂTVA APELE Văzând o atât de ciudată întâlnire, toată suflarea tătărească din tabără, mic și mare, cu cățel, cu purcel, dădu ocol moldovenilor, curioasă nevoie mare. — Și zi așa, preacuvioase Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
smochine - spuse spătarul Vulture, arătând spre o tarabă. — Câți bani ne-au mai rămas? - întrebă Barzovie-Vodă. — Vreo două pungi, bașca mărunțișul - răspunse spătarul. — Mai bine să ne luăm căciuli - grăi Barzovie-Vodă. A mea e jerpelită rău. — Lasă-le dracului de căciuli, că ni le iau tătarii, Măria-Ta - spuse spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și jupâneselor și copilașilor noștri. Eu zic să rămânem la smochine. Tu ce zici, măi Broanteș? Tăcutul Broanteș arătă către niște ciuboate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]