2,098 matches
-
un rac fiert, iar buzele căpătau un tremur nervos. Cred că nu l-am iubit niciodată mai mult ca în asemenea momente când el mă ura. Și, în ciuda a tot ce se întâmplase, aș fi găsit poate tăria să mă căiesc dacă mi-ar fi zis pe nume. Dar nu mă striga, de multă vreme, „Daniel”. Evita. De parcă se jurase să nu mai rostească nici un alt nume de copil în casă în afară de cel al lui Dinu; sau, poate, ținea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fie fără pată 69. Elles deviennent le Diable 70. Ne amintim secretele aluzii 71. Nu știm nici măcar cu siguranță 72. Nos inuisibles pretendus 73. Un alt caz curios 74. Deși voința este binevoitoare 75. Inițiații se află la limita acestei căi 76. Diletantism 77. Ierbii acesteia i se spune Scacciadiavoli 78. Aș spune, desigur, că acest monstruos hibrid 79. Își deschise lădița 80. Când survine Albul 81. Ar fi În stare să arunce planeta În aer 82. Pământul e un corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dori să fi putut rămâne. Nu mâncase mai nimic toată ziua și era lihnită de foame. Nu pot. Am promis că trec pe la ai mei. Ce mai face tatăl tău? Henrietta privi prin soțul ei, care începea deja să se căiască și avea s-o facă până când își va fi cerut spășit scuze. — De fapt, - Fran se lumină - pare să-și fi revenit în mod uimitor. Eu și Stevie ne întrebam dacă nu cumva i-au greșit diagnosticul. — Oh, Franny, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Că am o pensie, mă duc la el și de două ori pe lună, muncesc cu ziua. El cere oxiduri și vopsele să-și facă pereții, că aia e casa lui și să și-o facă. Are supărare că se căiește, că mai bine se omoară el singur. Mamă, adu și la mine din prăjiturile tale, că voi mâncați la totdeauna și eu, când aduceți.“ Pătura-ușă e dată la o parte. Apare tușa lui Marcel: „Și-a bătut capul ta-su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pământ. Femeie, ce mare porți în inima și cine ești? Mai cîntă-mi înc-odată dorul tău, să te ascult și clipele să-mi pară niște muguri plini, din care înfloresc aievea - veșnicii. VEI PLÎNGE MULT ORI VEI ZÎMBI ? Eu nu mă căiesc, c-am adunat în suflet și noroi - dar mă gândesc la tine. Cu ghiare de lumină o dimineață-și va ucide-odată visul, că sufletul mi-așa curat, cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
privind la ea Îngrozită. De partea cui ești? Observ că pînă și Trish Îi adresează o privire care o previne că ar trebui să tacă dracului din gură, pentru că nu e nici momentul, nici locul. — Îmi cer scuze, Ellie, se căiește ea. N-am vrut să te supăr. Încercam doar să ajut. — E În regulă, zic eu, Înțeleg. Mă rog, ultimele persoane din lume la care trebuie să mă gîndesc În clipa asta sînt socrii mei. Sau foștii socri. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Gundo a mormăit ceva și m-a întrebat: - Ce înseamnă asta? I-am explicat: - Că a murit; evreii obișnuiesc să arunce toată apa din casă în semn de doliu și fiindcă nu le mai e de folos. - Blestemată soartă, se căi tovarășul meu. Omul putea să tot aibă patruzeci de ani. Era îmbrăcat în haine de lână țesută fin, albă, cu dungi subțiri albastre. Avea un nas frumos drept, ochii negri și ageri, o barbă scurtă, căruntă și, trasă pe ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la Pavia, mi-a spus că nu era cazul să ne facem griji. Singura noutate îi privea pe avari, aliați ai longobarzilor. Aceștia asediau Bizanțul împreună cu persanul Cosroe. Liniștit, am surghiunit într-un colț al minții viziunile lui Garibaldo. Mă căiesc și acum. Pot însă să mă justific: pe-atunci nu știam cine era cu adevărat acel medic, și încâlceala vorbelor sale era complet descoperită în fața faptelor sau cel puțin a unor probe concrete. XIII După câteva săptămâni, pe nepusă masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
el odihnește alături de cineva necunoscut. Un cioban, ajuns cu puțin înaintea mea la biserică, a declarat că l-ar fi auzit pe muribund îngânând rugăciunea care începe cu cuvintele Suscipe, Domine, servum tuum, și iată de ce cred că s-a căit de erezia lui în ultimele clipe de viață, așa că nu m-am opus înmormântării sale în biserică, jurând totuși să păstrez taina locului și a cinstirii cu care bătrânul a fost îngropat. Cred că am procedat corect, ținând seama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Da’ uită-te pe unde mergi, tâmpito!“. Femeia nu-i acordă nesimțitului nici măcar o privire. Mergea țâfnoasă, legănându-se pe picioarele lungi, cu părul răvășit În vânt, cu eșarfa de pene portocalii fâlfâind În urma ei, ca un stindard. Șoferul se căi repede de insulta pe care i-o adresase și Întoarse capul admirativ - pentru o clipă, Maja Îi surprinse privirea Înfierbântată ce se lipi apoi de coapsele femeii, Înfășate Într-o fustă mulată, care se ivea de sub haina de blană. Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de noroc. E o lumină arzătoare Ce-ți luminează a vieții cale. Lumea poveștilor Prin șirul lungilor povești Adesea eu mă regăsesc, Copil cuminte ce învață S-asculte o povață-n viață. Din glasul dulce, părintesc, Am învățat să mă căiesc, Să cresc precum stejaru-n viață, Privind întotdeauna-n față. Să știu să cânt și să iubesc Și suav să povestesc, Să fiu prietenos în viață Să am răbdare și speranță. Copilăria e un joc Plin de lumină și noroc, E
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
casa lui Nakht-re. Povara nu era făcută din tristețe, așa cum crezusem eu. Era furia care striga în mine și-și regăsea vocea pierdută. - Dar de mine, am zis, de mine a pomenit ceva? Pentru ce mi-a făcut mie se căiește? A zis ceva de crima de la Salem? Pentru sângele nevinovat al lui Shalem și Hamor nu plânge? Se căiește că și-a măcelărit propria onoare? Dinspre locul unde stătea Iosif nu se auzea nimic. - N-a zis nimic despre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și regăsea vocea pierdută. - Dar de mine, am zis, de mine a pomenit ceva? Pentru ce mi-a făcut mie se căiește? A zis ceva de crima de la Salem? Pentru sângele nevinovat al lui Shalem și Hamor nu plânge? Se căiește că și-a măcelărit propria onoare? Dinspre locul unde stătea Iosif nu se auzea nimic. - N-a zis nimic despre tine. Dina e uitată în casa lui Iacob. Vorbele lui ar fi trebuit să mă întristeze, dar n-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o movilă de pământ, Szabi a luat-o înainte, ne-am urcat pe movilă, uitându-ne în jos, în șanț, în care se aflau, neasamblate și necimentate, componentele conductei groase de beton, și atunci Szabi a spus că el se căiește sincer că am trădat colectivul clasei și că-i pare rău că, din cauza noastră, colegii nu vor putea participa la concursul de panouri, deși clasa care face cel mai frumos panou câștigă două săptămâni de tabără la mare, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fost Tabitha, zisei eu, în cele din urmă. N-am nici o dovadă însă. Dar, dacă-i spui că știi că ea a fost, pun pariu că spune tot, ba, pe deasupra, o să facă și o scenă grandioasă, de om care se căiește. Într-un fel, nu-i pasă cât de idioată demonstrează că e, atâta timp cât te are de public. Presupun că e un fel de sindrom Münchausen al actorilor. Toată lumea se uita lung la mine. Fisher exclamă: —Dar să-și saboteze propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de la principii. Nu selva îi va domoli voința și îi va distruge niște convingeri care l-au însoțit de când avea uzul rațiunii. Nu se va arunca asupra ei să o posede și să-și calmeze înflăcărarea, pentru ca apoi să se căiască ani în șir. Își răsuci privirea de jur-împrejur, la ceea ce era regatul lui: selvă și lagună, copaci și papagali, maimuțe și orhidee. Dacă timp de doi ani i-au fost de-ajuns, îi vor fi de-ajuns și pe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
parte, simt dorința de a abandona totul, și sunt sigură că acolo, cu tine, aș fi mult mai fericită. Dar, pe de altă parte, nu am destul curaj ca să o fac. — Îmi pare rău. — Și mie. Știu că mă voi căi mereu. Viitorul meu este să mă veștejesc printre aceste cărți și să văd cum trec anii cu mai puține iluzii pe zi ce trece. Mă voi îngropa de vie printre autori celebri și relatări din locuri de vis, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un interval nesfârșit. Nu toate firmele ar accepta așa ceva. De fapt, cele mai multe n-ar accepta. Dar presupun că la noi ar putea funcționa. Hugo a fost cuprins de un val puternic de ușurare. —Mulțumesc, Neil, a rostit el cu umilință, căindu-se pentru gândurile urâte pe care le avusese pentru acest om în trecut. Până la urmă, Neil era un tip cumsecade. —E grozav! — Sigur că vei fi plătit cu mai puțin la oră. Asta ca o reflectare a angajamentului tău mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să aflu doar, o corelație, într-un Mare Întreg, între marele cosmos și micro¬cosmosul din noi... Omul este un mic univers... o grămadă uriașă de atomi și subatomi. Creatorul este peste tot și în toate... este infinitul... veșnicia. Mă căiesc de a fi cutezat să pășesc pe un tărâm sacru, incognoscibil, inaccesibil și neîngăduit mie ca oricărui muritor... Omul a încercat dintotdeauna să înțeleagă cauzele fenomenelor naturale. Iartă-mi, Doamne, nechibzuita cutezanță... Recunosc că am săvârșit o impietate... Abia, acum
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-l aduci pe calea cea dreaptă, cu vorbă bună. Încearcă să-l faci să vină la biserică, să înceapă să cunoască tainele credinței, să asculte pildele și predicele, să țină post, să se spovedească și împărtășească. Încet, încet, o să se căiască pentru toate greșelile și faptele rele pe care le face, o să-l cunoască pe Dumnezeu, o să înceapă să-i iubească învățăturile și astfel va deveni un om cu sufletul bun. - Știu, părinte, i-am zis de multe ori dar nu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
vorbă cu el, acum este cu totul alt om. Minunea care i sa întâmplat, l-a schimbat radical. Când s-a mărturisit mi-a povestit totul despre purtările lui cât ați fost căsătoriți. Nu mai bea, nu mai fumează. Se căiește pentru tot și nici nu îndrăznește să te privească în față. L-am sfătuit să aibă răbdare, să pătrundă mai adânc în tainele cunoașterii mântuirii și apoi să vină să-și ceară iertare. Frusinei nu-i venea să creadă că
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
tratezi! Petre îi zise cu un glas scăzut și cu lacrimi în ochi: - Am avut un moment de slăbiciune. În clipa aia cineva mă îndemna să fac lucrul acesta parcă ar fi zis că nu merit să mai trăiesc. Mă căiesc acum. Și așa trăiesc cu un coșmar pe conștiință. Mă mărturisesc ție. Sunt vinovat de moartea lui George! Trebuia ca Dumnezeu să nu mă mai aducă înapoi când am fost în comă pentru că sunt un mare păcătos. Alexandru amuți la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
în Villa." [Aruncă bălegarul spre față Binecuvântatei Fecioare, înjurând, si fuge la o casă la țară] Figură 4. Arestarea lui Rinaldeschi. Inscripționat: "Listesso di è preso / e pentitosi / și caccia un coltello / nel petto." [În aceeași zi este prins, si, căindu-se, isi înfige un cuțit în piept.] Figură 5. Rinaldeschi este dus la Florența. Inscripționat: "Lo conducono în fiorenza." [Îl escortează în Florența.] Figură 6. Rinaldeschi luat din celula. Insripționat: "Lo cavano di prigione e lo Conducono ad / Esaminarsi." [Îl
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
cuvinte ar trebui să fie printre acelea pentru care o mențiune expresă trebuie făcută în prezentul testament și prezența clauză de revocare, în ceea ce îl privește el a spus că în prezent nu și le amintește și că s-a căit și se căiește pe deplin pentru punerea acelor cuvinte acolo. Și dorește ca prezentul testament și prezența ultima dorință să prevaleze asupra tuturor celorlalte testamente și ultime dorințe ale acestui testator făcute de el până în prezent, și că sub nicio
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
să fie printre acelea pentru care o mențiune expresă trebuie făcută în prezentul testament și prezența clauză de revocare, în ceea ce îl privește el a spus că în prezent nu și le amintește și că s-a căit și se căiește pe deplin pentru punerea acelor cuvinte acolo. Și dorește ca prezentul testament și prezența ultima dorință să prevaleze asupra tuturor celorlalte testamente și ultime dorințe ale acestui testator făcute de el până în prezent, și că sub nicio formă, și prin
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]