598 matches
-
Într-un articol din presa vremii pe care-l va regreta, mai apoi (aflăm din "agende"), Lovinescu își expune succint "concepția" ce stă la originea romanelor sale, rezumând-o astfel: " Concepția mea asupra lui Eminescu este diametral contrară (față de cea călinesciană, n.n.), întrucât tragedia vieții poetului e pusă în propriul său suflet (s.n.), și nu în accidentul boalei din urmă; în orice condiție ar fi trăit, Eminescu ar fi fost sufletește la fel. Omul s-a născut uriaș și incomplect: intemporal
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pretenție "metafizică", pragmaticul Lovinescu își construia "masca" olimpiană, de personalitate publică exemplară, pentru a face ulterior, ca romancier, elogiul anonimatului și al împăcării cu sine la care aspiră deopotrivă și geniul, și omul comun, lipsit de "personalitate". Cât privește interpretarea călinesciană, pe care Lovinescu voia s-o combată, trebuie precizat că nici ea nu demitizează figura poetului, cum s-a afirmat uneori, în totală necunoștință de cauză. Dimpotrivă, departe de a fi un exeget obiectiv și rece, Călinescu s-a dovedit
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dovedit un veritabil creator de mit (un "mythmaker"115, s-a spus), înclinat și el, asemeni lui Lovinescu (în ciuda diferențelor, procedeul e, vom vedea, similar), către romanțarea, subiectivă, a documentului. Ioana Bot, spre exemplu, a demonstrat foarte convingător că biografia călinesciană urmează îndeaproape tiparele hagiografiei: plecând de la premiza că Eminescu e un "român verde", cu sânge nealterat, Călinescu și-ar fi construit narațiunea gradat, aproape ca pe un "romanț", utilizând procedeele melodramei dovadă faptul că, în prezentarea "etapelor" vieții, după "vârsta
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
demnitatea faptelor zămislite sub semnul neclintit al esteticului". 4 Marian Papahagi, " Pentru o lectură "în sistem" a romanului lovinescian", în E. Lovinescu, Bizu, ediție îngrijită, prefață și note de Marian Papahagi, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1974, p. 8. Pornind de la observația călinesciană potrivit căreia "materia din Memorii coincide cu cea a scrierilor propriu-zis critice", eruditul clujean consideră memorialistica un "termen tranzitoriu între critică și roman", de unde trage concluzia că Lovinescu "face din istoria literaturii române o chestiune personală". În opinia mea, lucrurile
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rafinatului interpret, contemplația oferă de fapt "sursa unei bune gestiuni a interesului public". 115 Ioana Bot, "Istoria și anatomia unui mit cultural", în op. cit., p. 103. 116 Idem, p. 92. În plus, Ioana Bot subliniază că ultimul capitol al biografiei călinesciene e redactat într-o manieră liric-patetică și conține următoarele paragrafe: "1. contemplarea fotografiilor poetului; 2. afirmarea postulatului: "Eminescu era un român verde, de tip carpatin"; 3. descrierea vieții afective a poetului, comparată cu cea a poporului său; 4. viața intelectuală
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Cancerului și Frații Jderi, sau cicluri întregi ale operei, precum volumele Icoane de lemn, Poarta neagră, Cartea cu jucării, Ce-ai cu mine, vântule? Etape importante ale creației sadoveniene și argheziene sunt legate de această revistă. Metamorfozele și arheologia criticii călinesciene urmează a fi descoperite în paginile unde încă se mai ascund articole pe care autorul nu le va reedita vreodată (adunate postum doar parțial). Apărută imediat după marea Unire din 1918, revista acordă o atenție deosebită literaturii minorităților naționale, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
coordonare și introd. Ion Bălu, București, 1993-2002. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, „G. Călinescu și contemporanii săi”, RL, 1984, 41; Dan Mănucă, Iacob Negruzzi, „Scrieri”, LL, 1985, 2; Ion Bălu, „G. Călinescu și contemporanii săi”, RL, 1987, 25; George Muntean, Corespondență călinesciană, RL, 1987, 35; Șerban Cioculescu, „G. Călinescu și contemporanii săi”, RL, 1987, 46-48; Constantin Hârlav, O inițiere în Maiorescu, „Azi”, 1997, 13 octombrie; Z. Ornea, Ediția critică G. Călinescu, RL, 1998, 37; Al. Săndulescu, Un istoric literar: Nicolae Mecu, ALA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
Totul e ca prima impresie să rămînă și cea determinantă, pentru că, de cele mai multe ori, repetarea vizitei în aceeași încăpere tocește cumva acuitatea percepției, iar diagnosticul suportă (motivata) aproximare. E un transfer în cazul meu dinspre expozițiile de artă, acolo unde, călinescian, doar impresia primă are șansa definitivului, restul aparținînd de-acum eșafodajului. Nu e lipsit de interes apetitul aparte pe care l-am întreținut, cu oarecare consecvență, în a bate străzile (cu precădere, noaptea) și a constata că nervozitatea deambulărilor a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în a bate străzile (cu precădere, noaptea) și a constata că nervozitatea deambulărilor a determinat, compensativ, scurtarea pe cît posibil a ivitelor vizite. Și, din motive de civilitate, dar și din structurală neliniște. De unde avantajul de a recurge la sugestia călinesciană și a rămîne, în timp, cu o corpolentă bancă de flash-uri. Numai bune de resuscitat. Revenind la italian invocat doar ca pornire de văzut că, adesea, dînd peste încăperi în care dezordinea e cea care face legea, tocmai această
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ridurile de la colțurile buzelor oricum se fac. Mai bine de rîs, decît e plîns, nu? A-l situa pe primul la rang înalt, a-l transforma în valoare spirituală, iată ceva ce nu stă chiar la îndemîna oricui. Eminențe înalte, călinesciene, nu s-au ferit de riscul ridicolului, ba, l-au provocat cu bună-știință, oferindu-l unei lumi care-și pierduse, în anii tristei ofensive ideologice, busola nativă și-și confecționase un facies de ghetou. Exstă, antologic, reconfortanta fotografie cu un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de unde și nevoia compensatorie de a-l pune pe vecinul său de atelier, maestru și el, dar cîrcotaș la maximum, să bîrfească devastator), al doilea, Comarnescu, sub avalanșa-i verbală aparent serioasă privind mediul artistic gregar al momentului stătea pitit călinescianul histrion al lumii largi, pe care o cunoscuse de tînăr. Fiindu-mi colaborator de rang la "Cronica" anilor șaptezeci, aveam privilegiul de a-i călca pragul deja notoriu al chiliei sale din Icoanei, ascultîndu-l evocînd interstițiul "Criterionului" interbelic, al cărui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fost enorm. Lucrările cu adevărat importante i-au apărut însă după emigrarea în Israel. Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română (I-II, 1986-1997) este o istorie a literaturii produse de scriitorii evrei de limbă română, contaminată de spirit călinescian. Observația morală se află și aici în prim-plan, profilul personalității unui om domină judecata estetică asupra operelor acestuia, stilul este cuceritor prin vervă, nonconformism, deschidere analogică. Și însemnările pe teme curente din Ocolul pământului într-un surâs (1980) îmbină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
JURNALUL LITERAR, publicație apărută la Onești, anual, din iunie 1972 până în iunie 1979, cu ocazia „Zilelor culturii călinesciene”, având subtitlul „Foaie a Societății culturale «G. Călinescu»”. Colegiul redacțional e format din Constantin Th. Ciobanu, Gheorghe Izbășescu, Ioan Micu, Candiano Priceputu, Mihai Paulic. Numărului inaugural Victor Eftimiu îi trimite poezia În orașul tânăr, la cronica literară Gh. Izbășescu comentează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287692_a_289021]
-
spațiul acordat poeziei e mai larg (C. Th. Ciobanu, Gh. Izbășescu, Gh. Bulancea, Al. Dumitru, Mircea Ignat); cronica literară analizează volumul lui Mircea Iorgulescu Rondul de noapte, iar Gh. Izbășescu scrie un eseu despre arhitectul Ioanide. În 1975, sub genericul „Călinesciana”, se încearcă o remodelare exegetică a operei patronului omagiat. În următoarele numere pot fi întâlnite semnăturile lui Nicolae Manolescu și George Ivașcu, care se ocupă de seriile anterioare, călinesciene, ale „Jurnalului literar”, iar Iorgu Iordan semnează o evocare a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287692_a_289021]
-
Izbășescu scrie un eseu despre arhitectul Ioanide. În 1975, sub genericul „Călinesciana”, se încearcă o remodelare exegetică a operei patronului omagiat. În următoarele numere pot fi întâlnite semnăturile lui Nicolae Manolescu și George Ivașcu, care se ocupă de seriile anterioare, călinesciene, ale „Jurnalului literar”, iar Iorgu Iordan semnează o evocare a lui G. Călinescu. La ultimul număr al acestei serii, cel din iunie 1979, colaborează I.D. Lăudat, Dorin Sperantia ș.a. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287692_a_289021]
-
un critic cu vocație, cultivat, deschis spre literatura autentică și spre orientările ei moderne, exigent în evaluarea acesteia din perspectiva modelelor universale. În contextul anilor 1960-1970, C. statornicește în Republica Moldova un nou tip de critică, aceea estetico-eseistică, pornind de la principiul călinescian al creației prin cultură (artistică, eseistică, filosofică), ca antipod al criticii oficiale, de factură tematico-sociologizantă, dominantă în epocă (de altfel, în 1973 lui C. i-a fost interzisă semnătura). Adversar declarat al dogmatismului și al stereotipiei de orice fel, criticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
criticii lui C., care se vrea una totală, realizând un echilibru (fie și relativ) între tradiționalism și modernism, între analiza sincronică și cea diacronică a literaturii concepute ca un întreg sistemic. Un alt principiu definitoriu al modului critic de sorginte călinesciană, practicat consecvent, este convingerea potrivit căreia critica trebuie să fie organic legată de cunoașterea istoriei literaturii naționale și universale, aceasta din urmă oferindu-i o vastă perspectivă comparată. Culegerea de „eseuri duminicale” Cicatricea lui Ulysse (1982), dar și Duminica valorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
în poezia lui Vieru elementul de actualitate imediată dobândește o proiecție general-umană. C. a trecut și examenul suprem al unui critic - elaborarea unei istorii a literaturii. Exegeza sa O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia (1996), scrisă în cheie călinesciană și abundent documentată (o a doua și o a treia ediție, din 1997 și 2002, îmbogățesc informația), schițează pentru prima dată o panoramă integrală (chiar dacă pe alocuri fragmentară și nu totdeauna în riguroasă selecție) a evoluției literaturii române din Basarabia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
raportează insistent manifestările literare ale lui Călinescu la viziunea criticului, încercând să descopere noi corelații între planul teoretic și realizările artistice și să releve structuri de profunzime, atât în cazul marilor creații, cât și al celorlalte lucrări. Investigațiile asupra operei călinesciene sunt continuate în monografia G. Călinescu și „Jurnalul literar” (1989), analiză temeinic documentată a direcțiilor literare schițate de directorul revistei și a noutății în epocă a principalului periodic inițiat și condus de critic. Nu lipsit de interes se relevă prozatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
Jderi de M. Sadoveanu, Bietul Ioanide de G. Călinescu, precum și despre nuvelele lui Mircea Șerbănescu. Redăm în note49 adresa bibliografică exactă și fragmente din nuvele, comentarii, pentru ca aici să reținem câte ceva din opiniile lui Silvian Iosifescu 50 pe marginea romanului călinescian, singura cronică literară din acest an: „Paralel cu activitatea de cronicar și istoric literar, George Călinescu a dat poeziei noastre un aport de o însemnătate deosebită (...) Sub principalele sale aspecte Bietul Ioanide răsplătește acest interes (...). Romancierul își ia, de la început
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
posibile care vin din direcția dinspre interpretare. Sigur că asemenea încercări se pot face și aci am căutat să întregesc viziunea care vine asupra cercetării laturii acesteia teoretice la Eminescu, teoria spațiului poetic mai ales, cu rădăcini în tradițiile cercetării călinesciene și a generației care a urmat. Astfel de preocupări le au tinerii mei colegi și foștii mei doctoranzi, între care cel mai apropiat exemplu este Ștefan Munteanu, a cărui lucrare Eminescu și India mi s-a părut excelentă, scriind pentru
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
8 pagini), s-a lansat recitalul liric „Poetul în Cetate”. În alți trei ani, cenaclul s-a extins la profilul literarartistic. Aceste trepte pregătitoare au făcut posibile inaugurarea, în 1969, a unui colocviu de anvergură, dialogul cultural anual „Zilele Culturii Călinesciene” și permanentizarea lui în cele patruzeci de ediții de până azi. Între timp, instituționalizarea a continuat cu etapele Societate Culturală (1972) și Fundație Națională (1991). Am întâlnit, în aproape cinci decenii, multe tipuri de criză, înclusiv de natură politică, precum
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
întâi prin editarea revistei Jurnalul literar, apoi prin alcătuirea și tipărirea culegerilor cu același generic, iar din 1992 și ca editor atestat, în fruntea Editurii „Aristarc”, pe care ați inițiat-o și o conduceți. Alături de ediția anastatică a celebrei Istorii călinesciane, care sunt celelalte izbânzi ale acesteia? Am publicat câteva zeci de titluri, încercând să încurajez nume din zonă și cărți despre această zonă, cu poeme, proză, eseuri, memorialistică, studii științifice, dicționare, monografii. O carte de succes, în premieră absolută: Umbre
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]