10,800 matches
-
pe jos sau călări, care dezertau de la unitățile lor, sau încercau să ajungă din urmă grosul forțelor dispersate, bătrâne doamne nobile în fruntea unor cete de servitoare cu boccele, sanitari cu brancarde, bolnavi abia ieșiți din spitale, vânzători ambulanți, funcționari, călugări, țigani, eleve de la fostul Colegiu al Fiicelor de Ofițeri, în uniformă de călătorie. Toți se înghesuiau pe pod, târâți parcă de vântul umed și înghețat, care părea să sufle din hărțile geografice, din breșele ce sfârtecau fronturi și frontiere. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Nu vă-nchideți mințile și inimile unde zace răul! Deschideți-vă sufletele și veniți la mine... continuă profetul, cu brațele în sus. Spălați-vă sufletele cum s-au curățat apostolii în apa Iordanului, aruncați necurățiile de la voi... - Vorbește bine, e călugăr? - Peste tot e Răul! Națiunile Unite nu le-au mai dat alimente celor câteva sute de mii de palestinieni nevoiași din Fâșia Gaza! - E greu și la alții... Moare lumea de foame, da’ parcă le pasă la americani? - Bogatul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pești? - Cum îți zic... Sunt carași, unii mai mărișori. Poate și crapi. A aruncat cineva, poate au adus păsările icre, nu știu. - Sau e tactica popii, s-adune enoriașii? O minune contemporană, să se bucure turma păstorită... - Îhî... Intrăm. Un călugăr care vrea să prindă meserie pe lângă pictor amestecă vopseaua într-o găletușă. Doamne cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc... mulți se scoală asupra mea... îngână cu voce subțire. Așază șabloanele, șterge liniile, verifică dacă pensoanele mai mari sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sunt curate. Dintr-una dintre cutii, își presară puțină pulbere aurită pe dosul mâinii stângi, o-ntinde și e încântat de strălucirea ei. Prin geamuri se prelinge o lumină cenușie. Vitraliile n-au fost terminate. - Dumnezeu fie cu noi... tresare călugărul când îl vede pe Leonard și-și ascunde vinovat mâna la spate. - Bună ziua... - Domnu’ pictor, bine că ați venit... Ce ne mai facem? Iar s-a șters... Uitați-vă, acolo unde-ar fi trebuit să fie Pruncul parcă a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tumoarea fără tăietură, își trece buricul degetelor peste pictura ștearsă, scoate batista și culege ceva. - Vezi, Voievoade? mi-arată batista cu un praf verde-negricios pe ea. Ăsta-i mai rău ca ateismul și ca buldozerele! Macină tot... Se-ntoarce spre călugăr: - Ne bate Dumnezeu, zici tu? S-a hotărât el, așa, să ne bată la tălpi, la palme? N-am fost cuminți? Am scuipat pe jos? Am dat vânturi? Cum ne bate? începe să urle. Așa zici? Bietul ucenic se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Într-un mod inexplicabil pentru ea, unei senzații tot mai neliniștitoare de bunăstare. Se simțea fericită plătind pentru răul pe care-l făcuse, la fel ca penitentul care duce În cîrcă o cruce grea la procesiunile din Saptămîna Patimilor sau călugărul care se autoflagelează În fiecare dimineață cu ciliciul. De aceea era o minciună, iar ea știa asta. Confuză, descoperea că, În adîncul ființei sale, nu era fericită pentru că se achita de o datorie fiind nevoită să Îndure fără să crîcnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi‑o Închipuisem ca o carte antică, asemănătoare Cărții tibetane a morților sau Cabalei ori Vieților Sfinților, deci una din acele creații ezoterice ale spiritului uman din care se puteau desfăta doar pustnicii, rabinii și călugării. Într‑un târziu, când am Înțeles că lectura s‑ar fi putut prelungi până‑n zori și că din toate nu mi‑ar fi rămas nici o urmă materială, pentru mine și pentru mama, m‑am decis să‑mi notez evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai ridica un pic vălul draperiei de deasupra acelei lumi nebune În care Conspirația găsise un teren fertil pentru tot ce Însemna superstiție, practică ocultă, delir mistic, inclusiv fanatism religios și desfrâu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișând familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sâsâind amenințător cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
teren fertil pentru tot ce Însemna superstiție, practică ocultă, delir mistic, inclusiv fanatism religios și desfrâu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișând familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sâsâind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tânărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
răsuna glasul Alidei recitându-i Înainte de culcare Abendlied al lui Georg Trakl. Trakl era poetul preferat al Alidei, dar ea era prea mică pentru a Înțelege ceva. Îl asculta ca pe un cântec de leagăn și adormea visând lacuri, pescăruși, călugări și mânăstiri. Peste Piața Carolina cobora o ceață tot mai deasă. Ciclopul mic și blând, jumătate bărbat, jumătate femeie, era din nou sub geamul ei. Acum vedea bine: femeia era Alida, iar bărbatul Szántó. Se țineau de mâini. Și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Căci doar la Viena se putea naște un mecanic În stare să pornească o fabrica de cherestea cu motoare nemțești ajutat doar de șase muncitori care nu știau nici ei o boabă românește, și cu care se mândrea toată lumea: de la călugări la mireni. Dichtungen und Briefe a fost cartea de căpătâi a Alidei care trăise printre oameni care nu auziseră decât de Creangă, Eminescu și știau pe de rost zilele tuturor sfinților din calendarul creștin ortodox. Alida a trebuit să crească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce-și luase zborul În zona silozurilor de porumb fâlfâia din aripi undeva departe, plutea, mai bine zis, ca o lună neagră deasupra viilor. Sfârșitul era aproape și scălda lumea Într-o lumină de o intensitate neobișnuită pentru luna august. Călugărul care aduna bani pentru construirea unei biserici undeva În Moldova Își făcea monetarul printre cruci și mătănii ca să poată da socoteală, la o adică, de fiecare bănuț, În vreme ce șinele de cale ferată se Înălțau drept În sus, trăgând și traversele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care să explice zgomotele pe care le auzisem. Spațiul părea construit din cărți uriașe, enciclopedii vechi, dicționare sau atlase, iar cotoarele lor de piele jupuită, ca niște cărămizi groase, aruncau umbre tremurate în lumina lumânărilor. Un afiș vechi cu un călugăr în stil shaolin, cu un gong uriaș, fusese bătut într-un cui pe unul dintre pereții de cărți. Fidorous ședea cu picioarele încrucișate sub el pe o pernă în mijlocul podelei, la început cu fața spre masa cu lumânări, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mintea. Dar începutul nostru, începutul întregii acestei povești este mult mai luminos și mai îndrăzneț. În camera cu lumânări pâlpâitoare, doctorul Trey Fidorous îmi spuse această poveste. POVESTEA LUI TEKISUI ȘI A ȘCOLII SHOTAI-HU UNU Istoria ne spune că un călugăr, Eisai, a fost cel care a introdus Zenul în Japonia, dar, înainte de vremurile acelea, a existat un număr de japonezi luminați care au călătorit în China și au studiat Zenul sub îndrumarea vechilor maeștri chinezi. Tekisui n-a călătorit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
luptase împotriva familiilor Bushi de la temple și împotriva familiilor nobile ale Japoniei pentru a instaura dominația militară pe tot cuprinsul țării sub conducerea lui Minamoto no Michichika. Isamu era cunoscut și respectat în întreaga Japonie. Când Isamu a auzit de călugărul care trăia în vale, i-a trimis lui Tekisui o invitație prin care-i cerea să vină la o întâlnire cu el. Isamu avea trei fii - îi avea pe Kenshin, cel mai mare, pe Nibori, care era fiul mijlociu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și pe Susumu, mezinul. Toți fiii erau bine cunoscuți în Japonia ca eroi și mari luptători, fiecare după faptele sale. Toți cei trei fii s-au întors la casa tatălui în noaptea vizitei lui Tekisui pentru a auzi ce are călugărul de spus. Când veni sorocul, Tekisui sosi cum fusese invitat și se înfățișă lui Isamu și familiei sale. Luă o pensulă de scris din robă și desenă o singură linie dreaptă în aer. Acesta a fost începutul și sfârșitul învățăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
e adevărată. Isamu n-a fost iluminat, dar era înțelept și nu-și dădea repede cu părerea în nici o privință. Fiii lui Isamu, însă, se înfuriară, crezând că Tekisui glumise pe seama tatălui lor. Susumu spuse că-l va pedepsi pe călugăr pentru lipsa lui de respect și trase sabia din teacă. Susumu era un spadasin bine cunoscut și purtase multe dueluri, dar Tekisui rămase pe loc, cu pensula de scris în mână. Susumu atacă, însă Tekisui, folosind pensula, îl înfrânse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cum drege aranjamentul, schimbând locul rucsacului meu în cutie până când lui i se păru că stă bine. Era ca și când Fidorous ar fi avut mai multe viteze, ca și când ceva îi tot schimba setările creierului de la pustnic furios la savant răzbunător la călugăr gânditor la puști emoționat pe-un spalier de cățărare. Oare câți alți Trey Fidorous se mai ascundeau sub tot părul ăla? Gândul mă îngrijoră mai mult decât voiam să recunosc. După pregătirea oferită de Primul Eric, devenisem destul de priceput la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de schimb; A acționat pentru repararea unor monumente de la Poronin, Plevna și a acordat sprijin în bani pentru restaurarea mausoleului românilor de la Plevna; A depistat, la Mănăstirea Rila, obiecte de cult religios: cruci, evanghelii, psaltiri tipărite în țară, donate de călugări și voievozi români și a propus în țară modalități concrete de recuperare; A făcut un inventar al ostașilor români căzuți în războiul din 1977 pe teritoriul Bulgariei și a întreprins unele măsuri de păstrare și întreținere a mormintelor lor, informând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
a convenit tema și gata. Încă mai credea că "virușii naționalismului" lui lorga trebuiau distruși. Erupțiile staliniste au continuat în revista poreclită "Lașul" și după moartea lui Stalin. La liceu, învățasem că nu Gutenberg a fost inventatorul tiparului, ci un călugăr rus. Totul fusese creat de ruși, de la roată la rachetă. Tributul în astfel de clișee s-a menținut în "lașul", pînă la ultimul număr. Literatura noastră trebuia "fertilizată", altoită miciurinist cu cea sovietică. Numai un "ticălos" putea crede că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
natural. Nici Bradutz nu se mai pama după decorul incult, natura naturans; suspina după cel compus, civilizat, după natura naturrata. Mi s-a părut chiar stînjenit de ce-i plăcuse cîndva: bradul crescut ca un diapazon, casa (cam coșcovită) a bunului călugăr Paisie, toaca veverițelor pe garduri, ceaiul de melisă... Brăduț cel iubit de toate animalele, cu har actoricesc, pasionat de poezie nu mai exista. Devenise altă persoană. Am mers de-a lungul rîului Nil, de la o cascadă la alta, sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
susțin că se simt deja mai bine sau că le-au dispărut simptomele bolii. Tot același articol menționează că cei cinci bandiți a căror moarte a rămas inexplicabilă erau într-adevăr călugări de la o mănăstire din împrejurimi. Ba încă niște călugări cu o reputație impecabilă, care nu s-au abătut nici măcar o dată de la canoanele sfintei biserici. De asemenea, proveniența pistoalelor cu care erau înarmați cei cinci călugări este complet necunoscută, fiecare pistol conținea câte un singur glonț, de calibre diferite. Incidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rămas inexplicabilă erau într-adevăr călugări de la o mănăstire din împrejurimi. Ba încă niște călugări cu o reputație impecabilă, care nu s-au abătut nici măcar o dată de la canoanele sfintei biserici. De asemenea, proveniența pistoalelor cu care erau înarmați cei cinci călugări este complet necunoscută, fiecare pistol conținea câte un singur glonț, de calibre diferite. Incidentul a ocupat prima pagină a celor mai importante ziare din Brazilia pentru câteva săptămâni; mai ales, pentru că misterul suscitat de intervenția celor cinci era pe măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
divin are culoarea obrajilor roșii de băutura consumată an de an, neîncetat, lupta împotriva gurmandismului fiind dovedită de proeminența de sub sutană (curba fericirii!), postul, asceza și autoflagelarea revărsându-se din binefacerile întoarse de Domnul slujitorilor săi: funcții politice, parohii de călugări tineri, îndreptați cu sârg spre a sluji, cu sfințenie, păcatul. Dragostea părinților pentru progeniturile lor, puternică până la distrugere, de la primul plânset, știindu-se că nu copilul și-alege meseria, ci părintele, nu plodul e premiant, ci mama, nu tânărul are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
uitat de femeiuștile alea care parcă erau toate trase la indigo, își amintește șoferul puțin visător, frumos lot, zice, comandă specială. Doar la prima vedere nenicule, spune Părințelul, gîndindu-se la un canon pentru pocăință, în locul lui m-aș fi făcut călugăr, aș fi întins-o la vreo mănăstire departe de lumea asta, prin Bucovina sau Subcarpații Olteniei, zice, acolo mi-aș fi putut face jocurile nestingherit. Fabrica Tricotajul, reia Roja, toate alese pe sprînceană, voi mi-ați îngropat visurile de-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]