1,177 matches
-
animalele mele. Așa-mi închipuiam că se plimba fata moșului din poveștile Penelopei printre acei balauri ridicoli. Le cunosc pe toate, e un farmec care le cuprinde pe toate și pe mine. Dar cel mai mult îmi place în această cămăruță, aici, adânc, adânc, adânc de tot. Aici mă simt eu însămi." În timp ce vorbea, Gina, de mult transfigurată, devenise pur și simplu alta, o vrăjitoare ciudată, o călugăriță cu mâinile împreunate extatic. Am luat-o în brațe și am culcat-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau de maracase. La auzul său, cel de lângă mine (îi zic așa pentru că nu puteam crede că "acela" e Gina) tăcu, apoi, cu o expresie de perplexitate, mă înșfacă de mână și mă tîrî cu o forță nebănuită afară din cămăruță. Călcând pe podea, am strivit cu tocul pantofiorului uriașul fluture, care mai bătea încă din aripi zdrențuite. Zgomotul acela de junglă, înăbușit, se amplifica de la o clipa la alta. Ieșiți în sala fetușilor, i-am văzut cum deschiseseră larg ochii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
păr, am urcat cu toții în turnuleț, pe scara de lemn care se răsucea o singură dată în jurul unui stâlp rece ca gheața. Acolo sus era minunat. Și astăzi mi-aș dori din toată inima să locuiesc într-o astfel de cămăruță, rotundă, cu patru ferestre ogivale. Pe jos era parchet, care mirosea a lemn lustruit cu palux. Un covor persan minuscul, tocit până devenise aproape străveziu, dar plin de minunate arabescuri, abia acoperea un petic de podea. "Buhara alb, veritabil, vechi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prima însuși Soarele) și câte unui segment de dreaptă aflat în relații armonice cu celelalte, după regula Numărului de Aur, ajunsese acum să fie reinventată de un maniac care o cânta la infinit, ca un disc zgâriat. Ajuns acasă, în cămăruța sa de doi metri pe un metru și ceva, cu pereții plini până sus de cărți jerpelite și cu un colaj reprezentîndu-l pe Sfântul Augustin privind sânii goi ai unei femei din cine știe ce revisțtă obscenă, agățat pe ușa murdară, Profesorul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei, în timp ce se așezase pe un scaun de pai împletit : că i-a fost dat să trăiască de timpuriu teribile încercări ale vieții, și chiar o vreme și-a închipuit că se va dedica unei studenții studioase și ascetice, în cămăruța ei din strada Iosif ; că va avea numai camaraderii cu colegii ce o vor întovărăși în baruri și în localuri tenebroase, că va citi și va călători mult ; că va ajunge să stea sub fâlfâitul porumbeilor și, lângă orbitoarea cupolă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și când (vai, cât de îndepărtate erau acele zile!) venea să o păzească. Acuma venea pentru că venise întotdeauna, și ca să mai vadă oameni, să mai asculte bârfe (ea, personal, arareori scotea o vorbă) și să păzească hainele lui Alex. Cabinele, cămăruțe umede, alunecoase, mirositoare, în care oamenii intrau și ieșeau nervoși, se împărțeau în patru sectoare: în primul sector te dezbrăcai într-o nișă; în al doilea îți încuiai hainele într-un dulăpaș; în al treilea agățai cheia dulăpașului pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
discipolul său. Nici unul dintre ei nu pretinse că ar fi fost vorba de o vizită de curtoazie, presupusă a fi o surpriză sau măcar incertă în ce privește scopul. George nu spuse nimic. Rozanov îi spuse „Intră“, iar George îl urmă în cămăruța întunecoasă din spate. Rozanov aprinse lampa. În afară de momentul șocului când îl zărise la Băi, George nu-și mai văzuse vechiul profesor de câțiva ani și (după cum observă mai târziu, pentru că la început fusese prea împietrit de emoție), Rozanov se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se strângeau bulbuci de carne moale. Peri țepoși îi ieșeau din nări și din urechi. Niște bretele cenușii, vizibile pe sub haina lăbărțată, îi susțineau pantalonii pe la jumătatea pântecelui. Totdeauna păruse cam murdar, acum, însă, părea soios de-a binelea. Umplea cămăruța cu prezența lui de urs și cu mirosul lui. Se uită mohorât la George. Acesta din urmă nu căuta să-și ascundă emoția. Dimpotrivă, încerca o vagă plăcere agresivă în a se lăsa pradă ei. Se rezemă de perete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în previziunile ei, de parcă uitase cu totul că fusese studentul lui Rozanov. Când trecuse pe lângă ea, o străbătuse un ușor tremur fizic, care se amestecase rapid cu starea ei de agitație generală. John Robert o conduse și pe ea în cămăruța din spate. Scurta privire pe care i-o aruncase când îl văzuse la Băi, o pregătise să-l găsească îmbătrânit. Acum însă, îmbrăcat într-o haină largă, neglijentă, de catifea reiată și un pulovăr gri pe care-l purta pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
piesă valoroasă, relicvă a altor timpuri. În mijlocul tăbliei de la căpătâi era gravat un desen oval, reprezentând poate o sămânță sau poate cosmosul. Gravura aceasta îi punea imaginația la încercare lui Alex în copilărie. Aici va dormi John Robert Rozanov. În cămăruța adiacentă, într-un dulap mare, frumos, din același lemn de culoarea nucii ca și patul, își va ține hainele. În camera de zi, de la parter, sau poate că în cel de-al doilea dormitor, pe care Alex îl transformase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care părea să cunoască atât de bine casa. Femeia îi răspunsese: „A, asta-i camera de zi de la parter, nu ții minte?“ și deschisese o ușă, arătându-i o altă cameră murdară, dezordonată, de care Alex își amintea că fusese cămăruța jupânesei. Alex se gândise cu ușurare „Da, asta e!“. Apoi, privind din nou, își dăduse seama că încăperea nu era cea pe care o cunoștea ea. George își scoase fulgarinul negru. Purta unul dintre costumele lui ușoare, cadrilate, cu vestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Diane cedă, îl lăsă să intre, închise repede ușa după el și-i spuse: — Nu trebuie să rămâi, nu ai voie să te găsești aici, nu ar fi trebuit să-ți dau drumul înăuntru. Trecu, grăbită, din holul micuț în cămăruța luminată din spatele acestuia, unde un aparat de radio transmitea muzică pop. În încăpere plutea un miros îmbâcsit, de fum de țigară și de vin. Diane se învârtea de colo-colo, aplecându-se și culegând de pe podea articole de lenjerie. Deschise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cămin ardea un foc mic, la gaz, cu o flacără trandafirie. Tom, mișcându-se prudent, se împiedică de un hipopotam de piele și, retrăgându-și iute piciorul, călcă într-un coș plin de reviste ilustrate. În lumina blândă, dulceagă a cămăruței ei supraaglomerate, Diane arăta cu totul diferită de persoana timidă, îngrijită, pe care Tom se obișnuise să o vadă la Institut. Aici părea mai bătrână, mai sulemenită, mai animalică. Părul lins, parcă lăcuit, îi încadra fața smeadă, arcuindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vin în celălalt pahar, stropind masa. Tom își scoase pălăria și pardesiul lui Greg și luă paharul cu vin. Descoperi un scaun cu o plantă pe el, puse planta pe jos și se așeză. Începuse să se simtă acasă în cămăruța Dianei și veselia lui firească, obișnuită, era gata să se reînstăpânească asupra, când își aduse aminte de toate ororile ultimelor zile. O întrebă: Știai că a murit William Eastcote? Mă rog, n-aveai cum să știi, a murit în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcut... și acum o ucizi pe loc. Mi-ai stârnit atât de multe sentimente... Te-ar surprinde să știi cât de mult simt... ce simt acum... Pentru că ești atât de aproape de mine. Vreau să spun că suntem amândoi închiși în cămăruța asta, în care răsuflăm și transpirăm împreună. Eu sunt o jivină mare. Mă socotești puternic și înfricoșător și interesant. Îți repet, e o impresie de moment. — Explozia dumitale atomică. Acum simt că... aproape m-am îndrăgostit de dumneata. — Nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vineri, în fiecare săptămână. Sâmbătă, duminică și luni faci ce vrei. De unde vii? De la vreo doisprezece kilometri. Ai unde să stai aici? Nu. N-am unde. Asta înseamnă că o să fie nevoie să-ți facem un culcuș aici. Este o cămăruță în capătul celălalt al magaziei. Îți faci rost de așternut și stai în voie. Numai să faci treabă, nu să ne lași baltă tocmai când avem mai mare nevoie. Nu m-am dat în lături de la muncă niciodată. Asta-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Apoi Dumnezeu mai are grijă și de cei nenorociți. Am găsit de lucru în gară, după cum îți spuneam. Și cum ai să faci? Ai să bați drumul până la târg și înapoi în fiecare zi? Nici vorbă. Îmi dau ei o cămăruță acolo. Îmi trebuie doar ceva de așternut. Și acasă când mai vii? Vinerea seara mă întorc acasă și lunea seara plec iar. Ei? Ce zici? Ce să zic? Îi bine... Da’ îi putea tu munci cât ți-a cere acolo
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Chirostii râzând. Mă descurc eu și singur, da’ nu-i frumos să râzi de nevasta mea! Ei. Nu te supăra pentru atâta. Am glumit și eu... Hai să-ți așezi culcușul, că de mâine începem treaba. Maranda a dereticat prin cămăruță și i-a așezat așternutul. Să ai grijă, Toadere: să nu bei și să nu te încontrezi cu oamenii, că lumea-i ca lumea: și bună și rea... Oi avea, Marandă. Oi avea. Să nu spui în sat unde sunt
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vedea privirea Dochiței din clipa când i-a dat sticla... Își înfipsese ochii într-ai lui în timp ce îi spunea: „Ai s-o bei, Toadere! Musai ai s-o bei!”... Toată săptămâna a muncit cât șapte. Abia când se aciua în cămăruța lui mai gusta, fără chef însă, câte o gură 154 de rachiu. Mai mult din obișnuință decât de poftă. Nu mai aștepta cu nerăbdare vremea când nu mai avea treabă, ca să tragă o dușcă zdravănă. Acum dorea să se odihnească
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
frate adevărat, că dacă trăiesc astăzi și pot merge pe picioarele mele apoi el m-o salvat... Îi o poveste lungă... Să-i dea Dumnezeu sănătate și zile multe, că bun suflet mai are!... S-a așezat la masa din cămăruța lui, foindu-se mereu pe scaun. Nu-i venea în cap cum să înceapă scrisoarea. Voia să-i spună lui Trestie atâtea! Dar cum? „Dragă frate, Întâi vreau să-ți spun că suntem sănătoși cu toții. Chiar așa; cu toții. Adică eu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
europeană de acționar milionar. Eram, indiscutabil, niște pârliți de lefegii sau, și mai grav, pensionari retardați prin impozite și taxe, câțiva dintre miile de visători care dau anunțuri de închiriere imobiliară pe dolari, înghesuindu-și familia în cea mai igrasioasă cămăruță; eram ipochimenii pentru care singura bursă de valori se face pe scara blocului prin întrajutorare cu vecinii de la o chenzină la alta sau, și mai grav, abia revenisem de la muncile agricole de toamnă unde păpușoiul, sfecla, barabula refuză să-și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
bucătăriceli, grădinărie, giumbușlucuri fals-joviale și alte consumabile afanisite -, am recurs la varianta masculin-boierească, grea ca un ghiul, strălucitoare și arătoasă ca un câmp heraldic din meciul ghelfilor cu ghibelinii: o săptămână de Florența (pardon, Firenze), bașca Siena și Pisa, cu cămăruța la zece pași de Piazza della Signoria. Prea ne vorbise toată lumea de soarele dulce al Toscanei, de ținutul Chiantiului, al Medicilor, al lui Dante, Machiavelli și-al Sfântului Francisc, al lui Vasari, Bruneleschi, Donatello, de faptul că „abia ajuns acolo
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mij loc înflorește cu sau fară fițe, odată cu publicațiile glamour, filozofia vestimentară, financiară, eco gastronomică... Ba chiar tu, reacționarul Dan C., uite că ai trecut de la epistolă la e-mail, de la telefonul fix la mobil, de la buzunarul vanitos la carduri, de la cămăruța de bloc la dea lul cu mesteceni vâlceni, de la vacanța prahoveană la cea lisboetă, florentină ș.a.m.d. Booon - am încasat castana și am ricanat cu fiere, neputincios la replică! Pe urmă, a venit valul apusenilor, adică al prietenilor francezi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
G. Călinescu și V. Voicu lescu la 20, Gavrilă Marinescu, Dan Botta, Madgearu la 30, Preda, Nichita, Paleologu, Gina Patrichi și Mircea Nedelciu mai târziu... Cutreier cu privirea albumul coordonat de Radu Călin Cristea și observ că Paul Georgescu (în cămăruța căruia m-am lăsat cu masochistă fervoare, seri de-a rândul, asfixiat de fumul de țigară, fascinat de cinismul și sarcasmele sale) stătea pe aceeași stradă, Sf. Constantin, cu Cella Serghi și Felix Aderca, după cum mă doare comparația pe care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sau la Mircea Nedelciu, în Piața Lahovary colț cu Dionisie Lupu, unde mi-am ipostaziat mental atmosfera de la party-urile criterioniștilor. Și încă mi se prefiră alene pe ecranul interior serile îndesat livrești cu Victoria Ana Tăușan și Marin Bucur, în cămăruța lor din blocul de pe Avrig, vodca Smirnoff, cu pai încorporat, de la George Muntean, vizavi de Liceul „Iulia Hasdeu“, coniacul franțuzesc sirotat la Emil Manu, într-un bloc vechi situat undeva între străzile Roma și Căderea Bastiliei, rafinamentul amețitor cu care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]