684 matches
-
sa destrăbălată. Dar, în cele din urmă, tatăl și-a pierdut răbdarea și n-a mai plătit cămătarilor datoriile fiului său. Dacă continui să plătesc mereu a spus el nu va mai fi nici un sfârșit pentru păcatele fiului meu". Atunci, cămătarii care au fost înșelați l-au luat pe fiu în sclavie, pentru ca el să poată, prin truda lui zilnică, să le plătească înapoi banii pe care îi împrumutase. Atunci au încetat mâncarea, băutura și destrăbălările zilnice. Acum, de dimineața și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
vei plăti toate datoriile și vor trece șapte ani, vei fi din nou liber". Și fiul, disperat, a răspuns plângând: "Dar nu pot să suport nici măcar șapte zile, ai milă de mine, pentru că toate mădularele mă ard și mă dor". Cămătarul, plin de răutate, a strigat: Acum vei munci cu stăruință, căci adu-ți aminte cum ai putut să-ți petreci zilele și nopțile timp de șapte ani în destrăbălare, acum trebuie să muncești pentru cei șapte ani. Să știi că
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
care se pierduse". L-a îmbrăcat apoi cu cele mai alese haine și întreaga zi s-au bucurat, iar a doua zi de dimineață, el a dat fiului său un sac de arginți cu care să-i plătească pe toți cămătarii cărora le era îndatorat și, când fiul său s-a întors, el i-a spus: "Fiul meu, vezi bine că este ușor ca, ducând o viață destrăbălată, să faci datorii pentru șapte ani, dar plata lor este foarte grea prin
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
cu toate turmele lui". Apoi Iisus s-a întors către cei bolnavi și le-a spus: "Vă vorbesc în parabole ca să puteți înțelege mai bine cuvântul lui Dumnezeu. Cei șapte ani de mâncare, băutură și viață desfrânată sunt păcatele trecutului. Cămătarul rău este Satana. Datoriile sunt bolile. Munca grea reprezintă durerile. Fiul risipitor sunteți voi înșivă. Plata datoriilor este aruncarea afară din voi a diavolilor și bolilor și vindecarea trupului vostru. Sacul de arginți primit de la tatăl este puterea divină eliberatoare
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
preface în Împărăția divină a Cerurilor, dacă Fii Omului o lucrează împreună cu îngerii Tatălui divin Ceresc. Pentru că vă spun, este mai bine ca fiul să-și asculte tatăl și să supravegheze slujitorii tatălui său în câmp, decât să devină îndatorat cămătarului cel rău și să trudească și să asude în sclavie, pentru a-și plăti toate datoriile. Astfel, este mai bine ca și Fiii Omului să asculte legile Tatălui lor divin Ceresc și să lucreze împreună cu îngerii Săi în Împărăția Sa
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
un resort pe care nu-l înțeleg (și cam ăsta e modul în care reacționez eu de la un timp), m-am dus în camera alăturată și mi-am aruncat ochii peste colecția mea de cărți: Ghidul impozitelor, Comoara din insulă, Cămătarii, Timon din Atena, Consorțiul, Prietenul nostru comun, Cumpără, cumpără, cumpără, Silas Marner, Succesul, Povestea vânzătorului de indulgențe, Confesiunile unui judecător, Un diamantul mare cât hotelul Ritz, Moștenirea ametistului - și cam atât (Cea mai mare parte a cărților serioase au aparținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Consorțiul, Prietenul nostru comun, Cumpără, cumpără, cumpără, Silas Marner, Succesul, Povestea vânzătorului de indulgențe, Confesiunile unui judecător, Un diamantul mare cât hotelul Ritz, Moștenirea ametistului - și cam atât (Cea mai mare parte a cărților serioase au aparținut predecesoarelor Selinei, cu excepția Cămătarilor, pe care, din câte îmi amintesc, mi-am cumpărat-o eu.) M-am holbat la combina mea muzicală ultrasofisticată. Cu mulți ani în urmă am depășit faza rock, fără ca de atunci să mă mai pasioneze vreun alt gen. Am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dolari? Nimeni nu-mi dă mie cincizeci de dolari. — Stai așa, hei, șezi blând, am spus eu. Mărturisesc că eram puțin șocat de tonul amicei mele. O clipă am avut impresia, după tonul și înfățișarea ei, că stăteam în fața unui cămătar dur, care uni pretindea o datorie nasoală. Sunt nou în problemă, îmi pare rău. De ce nu vii tu cu o propunere? She-She: — Ori îmi dai cincizeci de dolari bani gheață la care se adaugă un cec de șaptezeci și cinci de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
L-am deschis cu un interes neobișnuit și am rămas mult timp cu ochii pironiți pe coloanele de cifre. În fine, aveam dovada, dovada cea mai clară că Selina mă înșela. În ultimele patru săptămâni nu mai cheltuise nici un ban. * — Cămătarii, Buget, Consorțiu. Nu mai îmi găsesc cuvintele. Mulțumesc, John. — Ce li s-a întâmplat? am întrebat eu. Sunt doar cărți, nu-i așa? — Au deja tot rahatul ăsta aici. De șase săptămâni le tot aștept. — Și eu de unde să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
SUPRAPOPULAȚIUNII"] 2255 Oricare stat omenesc e în pericolul de-a cădea sub dominațiunea unei mărimi care-l divizează în infinit. Oricare stat e în pericolul de-a fi guvernat de speculanți de idei (politiciani și advocați), de speculanți de valori (cămătari și gheșeftari), de speculante ale instinctului sexual, de cocote, c-un cuvânt de acele superfetațiuni ale suprapopulațiunii, ale hipercivilizației, ale disproporției enorme, în mediu și organism, între teritoriu și rasă. [COSMOPOLITUL ȘI PATRIOTUL] 2275B Cosmopolitul consideră omenirea ca unitate, încît
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
adânc, priorule. — Messer Manetto? Ce voia? — Te căuta pe dumneata. Un individ răutăcios, acru ca o lămâie. A zis ceva despre niște conturi. A zis că are să se ducă la fratele dumitale, dacă nu plătești. Dante simți cum ia foc. Cămătar blestemat. Să vină după el de-a dreptul la Priorat! Și câinele acela de polițai care Îl tot fixa rânjind. — Fă repede ce ți-am cerut, porunci el sec. Observă plin de ciudă expresia plictisită a omului care se Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-se că voiau să-și dea viața pentru Sfântul Mormânt. S-au Îmbogățit și făcând negoț cu maurii. Trufași și obraznici, hrăpăreți ca niște evrei, scandalagii... Nu, Comuna nu le-a permis niciodată să se stabilească În oraș. De altfel, cămătari avem deja destui, Încheie dânsul cu un rânjet. Dante nu se putu abține să nu zâmbească. Pentru prima oară era de acord cu el. Apoi, un gând Îi Îngheță sângele În vine. Oare mișelul acela voia să facă aluzie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
făcându-și cu mâna paravan Împotriva razelor de soare care pătrundeau prin bolțile porticului. — Messer Angiolieri... Dumneata ești? Dar nu erai În temniță? Celălalt izbucni În râs. — Cu lacrimi amare l-am convins pe bătrânul să-mi plătească datoria la cămătari și am ieșit În urmă cu trei ani. Cât despre mișelul acela pe care l-am atins cu pumnalul, și-a retras infamiile În zornăit de pungă. Dar dacă n-aș fi pus șaua pe cal repejor, aș fi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
obrazul dinaintea sărutului Împăcării. Bonifaciu poate fi darnic, chiar și cu dușmanii. Noi știm de dificultățile dumitale domestice. Adăpostește-te sub marile noastre aripi și vei regăsi nu doar credința părinților dumitale, ci și ajutorul de care ai nevoie. Nici un cămătar din Florența nu poate fi atât de generos ca noi. Dante se apropie, pregătit mai curând să muște decât să sărute. — Credeți că pentru salvarea mea aș fi dispus să vând libertatea Comunei? Și, Încă mai Înainte, adevărul? — Biserica știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ceea ce vedea În jur, cu amintirea umilitoare a vizitelor sale precedente. Pe strada aceea, Îngustă și modestă, bătea adevărata inimă vie a Florenței, cu tejghelele ei de negustori, cu depozitele de mărfuri și, mai ales, cu prăvăliile celor mai mari cămătari din oraș. Nu era pentru prima oară când trecea unul din acele praguri. După moartea tatălui său, averea Alighierilor se subțiase odată cu prăbușirea valorilor funciare ale pământurilor care constituiau patrimoniul de familie. Veniturile se reduseseră la mai nimic, arse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de familie. Veniturile se reduseseră la mai nimic, arse de anii proști și de lăcomia arendașilor, așa Încât, din ce În ce mai des, Dante fusese nevoit să ceară câte un Împrumut de la oamenii aceia de joasă speță. La Începuturile angajamentului său politic, nu puțini cămătari făcuseră un pas În față În mod spontan, oferindu-se să Îi acopere cheltuielile. A concura la alegerea unui membru al Consiliului celor O Sută valora mult, În termenii schimburilor de favoruri. Dar mai apoi Începuse să Îi alunge urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
te poartă taman pe drumul meu. Și dumneata tot În căutare de florini? Îl apostrofă. — Însă cu slabe speranțe să Îi obțin. Aurul se Împacă prost cu poezia. Îmi Închipui că știi asta, răspunse Dante urmărindu-l cu privirea pe cămătar, care se zorise să intre la loc după un rapid semn de salut. — Dacă așa stau lucrurile, mă tem să tot prost se Însoțește și cu umblatul pe mări. — Și totuși nu e marea scrinul tuturor bogățiilor? — Dacă e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Domenico Îi pronunțase titlul cu deferența de rigoare. — Ai auzit cu siguranță de uciderea În orașul nostru a unui meșter din breasla de la Como. Comuna m-a Însărcinat să caut vinovatul. — Și aveți de gând să Îl căutați aici? bâigui cămătarul pălind. — Oriunde s-ar putea ascunde. Dar acum altceva vreau să aflu. Ce afaceri a venit să trateze cu dumneata messer Veniero, cetățean al Serenissimei? — Nici una... deocamdată. M-a Întrebat doar dacă sunt dispus să accept o scrisoare de credit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nedeslușite, și Îl examină cu atenție, Înainte să Îl Înapoieze schimbătorului de valute. — Mda, toți sunt la fel. Voi mai trece să te văd, messer Domenico. Trebuie să vorbim și despre altele. Dădu să plece, Însoțit de privirea perplexă a cămătarului. Trecând, dădu cu bocceaua peste tocul ușii Înguste, lăsând să Îi scape o Înjurătură. Trebuia să se Întoarcă la Priorat și să se descotorosească, În sfârșit, de acea piedică. 12 În aceeași zi, după-amiaza târziu Dante intră În micul naos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
extremități. Crucea templierilor, aceeași care Împodobea și pumnalul găsit În biserică. Prin urmare, dansatoarea era Într-adevăr urmașa casei de Svevia și templierii continuau să o ocrotească? Sau... Își dădu un pumn peste frunte. Acum Își amintea vorbele lui Domenico, cămătarul. Nu Ordinul Templului era cel care Îi urmărea pașii Antiliei, care o ținea de mână la primejdie, care Îi mângâia trupul de aramă. Era un singur om. Locuitorul acelui turn. Chipurile membrilor celui de Al Treilea Cer i se roteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un surâs palid. — Cum ți-ai dat seama? — Nu din asta. Nici din pricina pumnalului pe care l-ai pierdut la San Giuda, când ai Încercat să creezi impresia unui rit pervers, trasând pentagrama pe zid. Mi-a spus messer Domenico, cămătarul. El mi-a dezvăluit că i-ai cerut să accepte scrisori de credit, garantate. Numai comandamentele templiere pot emite așa ceva. — Dar cum ți-ai dat seama... de asta? Îl Întrebă din nou căpitanul, parcurgând cu un gest amplu al brațului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
s-anină frumoase cu harpă, vioară... nu-s cântece, e Limba Română. Iată-mă Iată-mă sunt visător în eternitatea prezentului, și nu pentru că sunt visător, și nu pentru că totul e continuu prezent înlăuntrul meu (casă de amanet, casă de cămătar, vânzător ambulant de iluzii ...) iată-mă bucuros că nimeni nu mă vede, că toți sunt mulțumiți de aerul bolnăvicios, supradimensionat, că toți au câte o piatră în gură, și câte un simplu cuvânt de spus ... iată-mă sunt visător în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
totuși ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Câtă spaimă, atâta disimulare. Dați-mi voie să mă prezint: Flavius Tiberius-Moduna. Nimeni nu o mai privise așa până atunci: cântărind fiecare detaliu al corpului ei. Un amestec neobișnuit de circumspecție de cămătar, placiditate de portărel și cucernicie de bigot. Un aliaj omogen, o mască sub care clocotea voluptatea Întocmai ca-n sufletul lui Ranke, organistul de la Reformată, concediat În cele din urmă pentru blasfemie. Nu o admira și nu o proteja. Punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ștergea lui fruntea năpădită de o transpirație rece sub cozorocul scurt al unei șepci din blană de vulpe. O șapcă pe care o ura, dar de care nu se putea lipsi iarna. Toată lumea zâmbea văzându-l cu tichia aia de cămătar pe cap. Unii Îl salutau ironic, scoțând-și căciulile de astrahan sau chiar pălăriile. El se mulțumea să ducă două degete la cozoroc și atât. Dacă și-ar fi scos șapca, ar fi continuat drumul cu capul gol pentru că prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lucru ca maestru de lumini, iar eu mi-am câștigat existența construind case al naibii de bune - al naibii de bune și de ieftine. Locuiam sub cerul liber și investeam fiecare bănuț în afacere. Apoi am făcut împrumuturi de la fiecare bancă și de la fiecare cămătar dispus să mă finanțeze și am cumpărat proprietăți al naibii de bune - al naibii de bune și de ieftine. Georgie mi-a făcut cunoștință cu Mack Sennett și eu l-am ajutat să-și construiască decorurile la studioul lui din Edendale. Apoi l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]