1,495 matches
-
sociale...!!” „La ce te referi...?” „Am trimes doi lucrători să execute unele lucrări de reparații a depozitului subteran de vinuri, iar dumnealor au găsit de cuviință să se Îmbete, să golescă un butoi plin cu vin În burta lor de Cămilă a Deșertului. Dacă au băut pe săturate, Însăși directoarea Tatiana nu reproșează nimănui nimic. Dar să Întreci măsura Încrederii acordate,constitue un act de sfidare, de batjocură la adresa persoanei tale...!!” „Nu te Înțeleg...” „Și-au bătut joc! Au devastat câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tot În restaurante de lux și, sorbind paharele de Murfatlar cu o sete teribilă, nu-i aducea nimic concret decât numai promisiuni mincinoase. După ieșirea din penetenciar, Îi telefonă și acesta veni la Întâlnire flămând și cu aceiași sete de cămilă a deșertului, desigur tot cu buzunarele goale, zicând. „Salutare mă băiatule ști-i, n-am uitat ce m-ai rugat Însă, ai Încredere cât de curând...!” Tony Pavone era necăjit, banii erau pe terminate iar Emil Gârleanu, ginerele fratelui Dictatorului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vederea, dar nu putea fi luat drept orb. Nu avea bastonul alb, doar o umbrelă Închisă, englezească. Mai mult, n-avea aer de orb. Și hoțul purta ochelari Închiși la culoare. Era un negru puternic, cu palton din păr de cămilă, Îmbrăcat cu o eleganță extraordinară, ca aranjat de la domnul Fish din West End sau Turnbull și Asser din Jermyn Street. (Domnul Sammler știa Londra ca pe apă.) Cercurile perfecte violet de gențiană ale ochelarilor negrului cu rame aurite Încântătoare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
De faptul că nu simțea nimic. Ce idioată! Umbla cu țeasta plină de un mucegai de prostie. Zero instincte, nici un fel de simț al New Yorkului. În timp ce bărbatul se Întorcea cu spatele la ea, lat În umeri, În haina din păr de cămilă. Ochelarii Întunecați, cu designul original de Christian Dior, un gît puternic Încins de un guler scrobit și de o cravată de mătase ca cireașa țâșnind din el. Sub nasul african, o mustață tunsă. Înclinându-se infim spre el, lui Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Încins de un guler scrobit și de o cravată de mătase ca cireașa țâșnind din el. Sub nasul african, o mustață tunsă. Înclinându-se infim spre el, lui Sammler i se păru că simte parfum franțuzesc dinspre reverele paltonului de cămilă. Îl observase omul atunci? Îl urmărise oare până acasă? De asta Sammler nu era sigur. Nu dădea doi bani pe eleganța, stilul, arta delincvenților. Nu erau nicidecum eroi sociali pentru el. Avusese niște vorbe În sensul ăsta cu una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mergând În centru, o călătorie scurtă. În mod cert nu avea nici un gând despre hoțul de buzunare negru. Pe acesta Îl asocia cu Columbus Circle. Întotdeauna mergea dinspre centru, nu Înspre. Dar În spate, În haina lui din păr de cămilă, umplând un colț Întreg cu corpul lui uriaș, stătea În piciore. Sammler, luptând cu o rezistență interioară puternică, Îl văzu. Rezistă pentru că În acest moment dificil, de cumpănă nu avea nici o dorință de a-l vedea. Doamne! nu acum! Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acum Încolo, metroul. Metroul era o abominație. Dar domnul Sammler nu scăpase de hoțul de buzunare. Omul evident se mișca repede. Poate forțase ușa autobuzului Între stații și fugise Înapoi, greu, dar iute, În eden și haina din păr de cămilă. Mult mai probabil, hoțul Îl văzuse și Înainte de asta, Îl mai filase o dată, Îl urmărise până acasă. Da, asta trebuie să fi fost. Căci atunci când domnul Sammler intră În holul clădirii lui, omul veni din spate repede și nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
metroul. — Chiar e În regulă. — Normal că mi-ai stârnit curiozitatea, de ce să neg? Știu că până la urmă mi-ai povestit despre el ca să scapi de mine și uite că eu tot te pisez. Spui că poartă un pardesiu de cămilă? — Aia cred că este. — Și eden? Ochelari Dior? — Eden sunt sigur. Diorul e o bănuială. Ești un bun observator, o să te cred pe cuvânt. Și mustață, cămăși la modă și cravate psihedelice. E un fel de prinț sau asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bumbac indian și o bască albă murdară de la Kresge’s. Tanchiștii Îl recunoșteau drept american din cauza jachetei, strigând „Yankeule!“. Venind la ei, vorbise unora În poloneză, altora În franceză, engleză. Se gândea la sine În anumite momente ca la o cămilă printre vehiculele blindate. Nu era sionist, domnul Sammler, și timp de ani buni fusese puțin interesat de afaceri evreiești. Totuși, de la Începutul crizei, nu putuse să stea la New York să citească presa mondială. Măcar și pentru că pentru a doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
viața lor o carte de management, de marketing, nu știu limbi străine, nu citesc literatura de specialitate. Și cu această forță de muncă, altfel cea mai calificată din industrie, vrem să concurăm pe piața europeană!? Vorba Cărții, mai degrabă intră cămila prin urechile acului și bogatul în împărăția cerurilor... În afară de sărăcie, oare ce s-a petrecut într-o creștere organică, firească, în această țară? Perioade lungi de hibernare istorică, de înțepenire pe loc, erau urmate de scurte perioade de alergare bezmetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vorbea cu ei numai în neologisme, le dădea citate din Estetica lui Lukacs („dumneavoastră ați auzit de el, nu? V-au învățat activiștii de la „Ștefan Gheoghiu”, cum credeți că se scrie Lukacs, cu kapa de la kilogram sau cu c de la cămilă?”), îi întreba unde au învățat să-și facă nodul la cravată „pentru că e o expresie a ageismului”, și dacă știu cumva pe unde se află Abisinia. Într-o după-masă ca aceea se răzbuna pe toate umilințele pe care le îndura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în sine-mi că s-ar putea să fie ideologia salvării pentru multe din nedreptățile acestei lumi - înșelătoare alegeri ale tinereții. Credeam că lumea ce se anunța... „Dacă ai două cămăși, dă una aproapelui tău”, sau „Mai repede va trece cămila prin urechile acului decât bogatul în rai”, ori „iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Că însuși Isus a spus: „Dă Cezarului ce e al Cezarului și Domnului ce e al Domnului” - mă gândeam la tânărul nostru rege care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îndepărtate ale șacalilor. Un vânticel ușor îl silea pe Khâli să istorisească cu glas puternic - vocea lui era atât de liniștitoare, încât mă făcea să respir aromele Granadei mele natale, iar spusele lui erau atât de vrăjite, că până și cămila mea părea că înaintează în ritmul lor. Mi-ar fi plăcut să repet fiecare dintre vorbele lui, dar memoria mi-e limitată, iar elocința lipsită de suflu, astfel că multe dintre arabescurile poveștii sale nu vor mai apărea, vai! niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
barba mea mătăsoasă, nu mai avea acum de gând să se opună. Caravana pornise la drum în primele zile răcoroase ale toamnei, cu două sute de animale care duceau în spate oameni, merinde și daruri. Eram însoțiți de gărzi călărind pe cămile, care să ne apere de-a lungul călătoriei, și de călăreți pe cai, care aveau să facă la porțile Saharei cale-ntoarsă. Mai era nevoie de conducători de cămile și de călăuze experimentate, cât și de slugi în număr suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în spate oameni, merinde și daruri. Eram însoțiți de gărzi călărind pe cămile, care să ne apere de-a lungul călătoriei, și de călăreți pe cai, care aveau să facă la porțile Saharei cale-ntoarsă. Mai era nevoie de conducători de cămile și de călăuze experimentate, cât și de slugi în număr suficient de mare pentru ca solia să pară importantă în ochii gazdelor. Cortegiului oficial i se alăturaseră, după ce îi ceruseră voie unchiului meu, mai mulți neguțători cu mărfurile lor, înțelegând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prea lungi după părerea mea. În ultimele zile, nu mai izbuteam nici să dorm, nici să citesc, nu mai respiram decât suflând din greu și cu pauze mari. Aveam nevoie să plec pe dată, să mă aburc pe cocoașa unei cămile, să mă las înghițit de imensitatea deșertului, unde oamenii, animalele, apa, nisipul și aurul au toate aceeași culoare, aceeași valoare, aceeași inutilitate de neînlocuit. Am descoperit foarte repede că poți fi la fel de bine înghițit de caravană. Când tovarășii de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că în acel loc, numit Teghaza, nu există nimic altceva decât mine din care se scoate sare. Aceasta este păstrată până ce o caravană vine s-o cumpere spre a o vinde la Tombuctu, care duce mereu lipsă de așa ceva. Fiecare cămilă poate căra până la patru blocuri de sare. Minerii din Teghaza nu au altă sursă de hrană decât ce primesc din Tombuctu, care e situat la o distanță de douăzeci de zile de drum, sau din alt oraș la fel de îndepărtat. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a întâmplat uneori ca o caravană întârziată să-i găsească pe unii dintre acei oameni morți de foame în colibele lor. Deșertul devine însă cu adevărat infernal dincolo de această localitate. Nu mai dai decât peste oase albite, de la oameni și cămile care au murit de sete, singurele animale vii care pot fi întâlnite din plin fiind șerpii. În porțiunea cea mai aridă a acestui deșert se află două morminte acoperite cu o piatră pe care sunt săpate inscripții. Se poate citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de seamă, respectat în toată țara negrilor. Are la dispoziție trei mii de călăreți și o sumedenie de soldați pedeștri înarmați cu arcuri și săgeți înmuiate în otravă. Când se deplasează dintr-un oraș într-altul, se urcă pe o cămilă, la fel ca oamenii curții sale, care sunt însoțiți și de cai ținuți în frâu de slugi înarmate. Dacă nimerește peste dușmani și e nevoit să se bată, prinții și soldații sar pe cai, în vreme ce slugile leagă picioarelor cămilelor. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o cămilă, la fel ca oamenii curții sale, care sunt însoțiți și de cai ținuți în frâu de slugi înarmate. Dacă nimerește peste dușmani și e nevoit să se bată, prinții și soldații sar pe cai, în vreme ce slugile leagă picioarelor cămilelor. Când principele obține o victorie, toată populația care s-a luptat împotriva lui e capturată și vândută, adulții la fel ca și copiii; de aceea se găsesc în casele din oraș, chiar dacă sunt modeste, un mare număr de sclavi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu mi-aș îngădui să judec după atâția ani. Totuși, nu pot ascunde faptul că întoarcerea a fost un chin pentru toată caravana, pentru că unchiul, încă din a șaptea zi, n-a mai fost în stare să stea pe spatele cămilei. Am fi putut face cale-ntoarsă, dar ne-a interzis acest lucru. Nu aveam altă soluție decât să-l așezăm pe o targă improvizată, pe care gărzile și slugile au cărat-o cu rândul. Și-a dat sufletul înainte ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
clipă porunca cea mai dreaptă și părerea cea mai cuminte, ca să-i scoți la liman. Va trebui să jertfești totul pentru ca această călătorie să se încheie cu demnitate. Am fost nevoit, de cum am ajuns la primele oaze, să înlocuiesc trei cămile bolnave, să reînnoiesc proviziile, să plătesc serviciile a două călăuze care urmau să ne părăsească la Segelmesse, să împart câțiva dirhami soldaților ca să le fac popasul mai plăcut și să-i potolesc până la popasul următor, să ofer câteva daruri mai-marilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dacă nu cumva ea este deja liberă la ceasul când aștern aceste rânduri. Nu era liberă, după cum mi-a spus Harun, venit la porțile palatului ca să mă întâmpine la sosirea caravanei. Acolo trebuia să încredințez animalele celui însărcinat cu paza cămilelor și să las darurile la căpitanul gărzilor, până la întrevederea cu suveranul. Odată isprăvite formalitățile astea, m-am dus acasă pe jos, sporovăind cu Harun, povestindu-i despre boala unchiului, apoi despre moartea sa, evocând amintiri de la Segelmesse și de la Tombuctu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în afaceri. * * * Ieșirea mea din Fès a fost remarcată. Țineam să plec în surghiun cu capul sus, înveșmântat în brocart, nu noaptea, ci la lumina zilei, să străbat ulicioarele, care forfoteau de oameni, urmat de o impunătoare caravană: două sute de cămile încărcate cu tot soiul de mărfuri, dar și cu douăzeci de mii de dinari, o comoară apărată de vreo cincizeci de gărzi înarmate, îmbrăcate și întreținute pe cheltuiala mea, ceea ce era menit să le taie avântul bandiților care mișunau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să cedez. Lăsând deoparte propriile mele temeri, m-am lăsat dus spre cavernă, în ciuda dojenilor gărzilor și ochiadelor lor deșucheate. Văzând-o pe Hiba ridicol de împovărată cu o stivă înaltă de pături, un felinar, un burduf cu lapte de cămilă și un șirag lung de curmale, îmi simțeam respectabilitatea cam pusă la încercare. Adăpostul nostru se dovedi strâmt, mai curând o cavitate în stâncă decât o adevărată galerie, ceea ce mă liniști, deoarece puteam atinge cu ușurință fundul grotei, asigurându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]