713 matches
-
dreptate. „Ironic, amicul...“, a mârâit Mihnea. „N-ai fi zis, dacă te luai după caligrafie. Cine-i Adina?“ „O iubită de-a lui din Pitar Moș.“, am improvizat. „Una roșcată, cu gura și pantofii mari, de Robespiere.“ „Mai zi...“ „Ochi căprui, talie-ngustă, da’ niște picioare de nu te-apropii.“, am continuat să inventez. „Văd c-ai notat detaliile. Te pomenești că te dădeai și tu-n vânt după ea?“, a tatonat Mihnea. „Pitar Moș, Edgar Quinet: stradă-n stradă, bot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mental o experiență afectivă similară: Paris ar fi fost foarte Încurcat În mijlocul româncelor, neștiind căreia dintre ele să Îi ofere mărul. La acestea, frumusețea este Însoțită de efectul farmecului, care iese În evidență mai ales atunci când râd. Îndeosebi ochii lor căprui și vii au un efect Îndelungat asupra călătorului, chiar și În urma unei singure priviri. În cazul lui „Békásy”, este vorba mai puțin de modele culturale specifice care fasonează un anume tip de reprezentare, cât de subiectivitatea unui bărbat ce rememorează
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Nedescu ne va povesti ce se petrece în lumea unui copil autist și arată cum, ca să iasă din ea, a fost nevoit să construiască realitatea ca pe un puzzle, bucată cu bucată. Radu e un puști înalt, cu ochelari, ochi căprui, sprâncene groase și un început de mustăcioară. La intrarea în încăpere, evită contactul vizual, dar îmi strânge mâna cu putere. "Sunt Radu Nedescu". Are 13 ani, ia premii la școală, schiază, patinează, citește și, pentru cine e dispus să-l
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
este pozitiv. Părinții sunt testați de 5 ori, inclusiv la Institutul de Virusologie, și testul iese negativ. La mine la consultație vine în primăvara lui 1994, la 4 ani și jumătate. Avea 13 kg și 95 cm înălțime, șaten ochi căprui, cu tegumentele și cu mucoasele palide, pe buze avea un lizereu albicios parcă ar fi băut lapte bătut. Călduros, cu extremitățile calde, nu suportă căldura (soba de la țară), lent psihic, iritabil dar foarte afectuos cu mama sa. Are un somn
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
le înțelege și nu pentru ca naratorul să-și conștientizeze deficiența de informație. În mod cert, nici un sentiment de rușine nu îl cuprinde pe cititorul care, înainte de a fi astfel informat, nu reușește să prevadă că un anumit personaj are ochi căprui sau s-a născut în Buenos Aires, sau s-a cazat la hotelul Savoy la 10 dimineața într-o luni; este pe deplin rezonabil să nu prevezi astfel de evenimente și fapte, și faptul că nu au fost prevăzute nu reflectă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fel, cu excepția faptului că suntem cu toții răciți. Ora, așa arăta fetița când a murit. Nu prea seamănă cu felul în care arăta când era bine, pentru că era cel mai gras copil pe care l-am avut. Avea ochii mari și căprui, râdea mereu și se juca, dar fălcile i s-au încleștat înainte de a muri și a avut așa niște spasme, iar fața i s-a schimbat atât de mult încât nu mai părea naturală. Cam atât am timp să-ți
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
iese la lumină. Pe măsură ce bea, o ceață se ridică de peste o parte a vieții sale. Fata lui, da, este leită lui Vornicu, vărul său. Ochii verzi ca ai lui. De unde să iasă verde dacă și el și muierea aveau ochii căprui? Ajuns acasă, pașnicul socru devine de nerecunoscut. Bate metodic și întreabă. Degeaba! Răspunsurile sînt toate cu "nu"! Bătaia gelosului este ca ploaia mocănească. Adică de durată și cu certitudinea că nu mai încetează. Hai la preot să jur că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am numai amintiri frumoase. Însă cu adevărat o fată frumoasă, cu priză puternică la băieții care eram la vremea aceea, era Nuța lui Barzu. Era o țărăncuță în adevăratul sens al cuvântului. Înăltuță, subțirică dar nu fragilă, cu ochii mari, căprui, și fața rotundă cu obrajii mereu îmbujorați și zâmbitori mai tot timpul. Părul bogat, șaten, îi era strâns în lături, în niște cosițe legate tot timpul cu pamblicuțe albe. Nu mai țin minte cum era la învățătură, dar știu că
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
voi munci oriunde și voi încerca de câte ori va fi nevoie până voi reuși. Mi-aduc aminte că m-a ascultat cu atenție, niciodată nu-și întrerupea interlocutorul, s-a ridicat din jilț, m-a fixat cu ochii săi mari și căprui, după care mi-a spus: - Marina tată, să înțeleg că modelul tău, în devenirea ta profesională este doamna Moise ? - Exact tăticu, mi-e tare dragă doamna, dar mai ales modul în care m-a determinat să văd, să simt, să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
frunte înaltă, dreaptă, încununată de o chică lungă, ușor înspicată cu fire albe la tâmple, cu o față mare, prelung brăzdată de multe și adânci suferinți, cu sprâncenele îmbinate, nas ciolănos, mustăți castanii, bărbie împinsă o leacă înainte și ochi căprui, limpezi, ca de om tânăr, se prezintă în fața viitorilor săi ortaci cu care se lega acum prin jurământ, pe viață și pe moarte. Dar să-l lăsăm chiar pe eroul acestui episod să povestească, cum de a venit să lupte
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
liniștit; Ogorul întins strămoșesc Și munții înalți de granit. Iar vântul ce-aleargă pe mal Mi-aduce din patrie dor; Văd oameni în țară muncind În fabrici, pe-ntinderi de-ogor. Spre țărm pescărușe de zbori La fata cu ochii căprui Când ea se trezește în zori De-al ei marinar tu să-i spui. Când nava se leagănă-n larg Eu ploaie și vânt înfruntând, La Gabie-n post la catarg Port țara și mândra în gând. Că sunt un
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
într-un costum bleumarin, de tergal, avea un coc înalt, bine tapat și niște pantofi cu tocuri înalte, care îi completau, întrucâtva, statura. Era bine clădită, dolofană chiar, cu obraji plini, rotunzi, grași, cărnoși, o față curată, bogat pudrată, ochi căprui, mari, jucăuși, deschiși, zâmbitori, prietenoși, chiar frumoși. Pășea cu o anumită siguranță, ba chiar cu un ușor aer de aroganță. Te privea ca și când voia să spună: "Băieți, nu vă temeți! Contați pe mine! O să vedeți că, la mine, la rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ta, o vom respecta, a zis el, zâmbind. Primul secretar era un om înalt, frumos, bine legat, cu o față ovală, plină, proaspăt rasă, cu bărbia ușor despicată la mijloc, cu o gură cărnoasă, senzuală, ușor întredeschisă, cu niște ochi căprui, care, de după "perdelele" ochelarilor păreau inaccesibili, dar care, în realitate, priviți de-aproape, fără lentile, erau plini de bunătate, înțelegere și cu o anumită tristețe. Avea un păr bogat, ușor buclat deasupra frunții. Și era cu vreo cinci ani mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pasiona peste măsură ... paharul. Puține zile erau cele în care era treaz. Tot târgul îl știa ca pe un cal breaz. Palid, înalt, subțire, cu fața ușor lunguiață, cu niște ochelari de vedere mari, prin care i se întrevedeau ochii căprui, triști, meditativi, cu frunte înaltă, bombată, pleșuvă, bădia Eugen se înfățișa, la această dată, grav, tăcut, impenetrabil, rezervat, introvertit, cu o vârstă greu de ghicit, în pofida anilor de închisoare. Umbla îmbrăcat modest, cuviincios, curat. Vorbea puțin, cumpătat, zgârcit în aprecieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
isprăvise trei ani de stagiatură pe un șantier de preparat betoane la Ițcani Suceava. Cu data de 1 mai 1959, conducerea Direcției Regionale Moldova îl numise în noua funcție. Era un tânăr scurt, negricios, cu gropițe în obraz, cu ochi căprui și mari, sclipind de inteligență, cu un păr des și negru ca tăciunele, cu sprâncenele stufoase și groase, cu fruntea înaltă și ușor bombată. Purta un costum gri de tergal. În mâna stângă ducea un geamantan de carton și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vezi că, deși-i încă la început, se tapează și se fardează, se înzorzonează și se împopoțonează ca o mare cucoană, a cărei frumusețe fizică sporea și atrăgea invidia altor tinere femei. Ceva mai înaltă decât Bițu, blondă, cu ochi căprui închis, cu obrajii ușor bucălați și de-o culoare marmoree, cu părul bogat, lung, auriu ca paiul de ovăz copt, care-i cădea pe umeri, Corina avea și un piept nurliu, frumos, obraznic și totodată un mers sprinten, săltăreț, alintat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
n-are-a face, poa’ să fie și fii-miu la o adică, cât de mult o semăna el cu tac-su care l-a făcut, cu mutra asta țigănoasă și părul ăsta cu luciu tăciunos. Are aceeași uitătură crucișă a ochilor căprui ca a lui Gilbert, și veselă și speriată, de parc-ar da să râdă și ar da să fugă, da’ ce-mi place la el mai mult și mai mult e că n-arată c-ar fi dormit printre mormanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cel puternic și ai Magandei cea frumoasă, după cum spune legenda, filipinezii sunt de origine malaeză, dar În venele lor curge și sânge spaniol, chinez, indian. Ei se pretind fii ai soarelui, pielea lor bronzată, părul lor lung și negru, ochii căprui și luminoși, vin să justifice o asemenea descendență. Poporul filipinez este format din mai 612 bine de 50 de grupuri etnice, fiecare vorbind un ideom aparte, cu tradiții și obiceiuri diferite. Un element le este comun zâmbetul cald, deschis, temperamentul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
noastre este mare. Eu am multe colege, dar cu Ionela mă Împac cel mai bine. M-am cunoscut cu ea În clasa Întâi. Ea este de statură potrivită. Parul de culoare castanie Îi alunecă frumos pe spate. Ionela are ochi căprui, fața rotundă cu două gropite În obrajii roșii și calzi. Are un năsuc cârn, iar buzele roșii ca trandafirii Îngână cuvinte frumoase. Este ordonată. În fiecare zi vine pieptănată, cu uniforma Îngrijită. Când găsește un lucru străin nu Îl oprește
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
dragostea mea e trecătoare, că, fără îndoială, și iubirea ei pentru mine e trecătoare. I-am vorbit despre perisabilitatea, fragilitatea și caracterul efemer al relațiilor umane, despre confuza irealitate a spiritului uman și, în tot acest timp, ochii ei mari, căprui, luminoși, îmi vorbeau despre etern. Îmi spunea: „Vreau să fiu desăvârșită în relațiile mele cu tine, așa încât să nu suferi când mă vei părăsi“, și această exprimare a iubirii perfecte pur și simplu mă irita. Îmi mai spunea: „Voi aștepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
radioasă și năstrușnică de care-mi aduceam aminte. Dar fața ei avea o viclenie prudentă, reținută, care-i dădea formă și o făcea încă frumoasă, cu fruntea-i înaltă și linia impetuoasă ce luneca spre nasul delicat, aproape răsfrânt. Ochii căprui, luminoși, erau încercuiți de roșeața unor lacrimi de curând vărsate. În timp ce o priveam mă simțeam triumfător și încântat; dar arboram o mină încruntată. Lizzie își coborî privirile, se sprijini cu o mână de zid, își scutură din picior sandaua ruptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ei. La prima mea privire năucită, înfățișarea lui Fitch mi-a apărut grosolan băiețească. Era scund și îndesat, și avea un cap rotund, cu o expresie de adolescent, un gât gros și un păr cenușiu, tuns scurt. Ochii de un căprui foarte închis erau înguști, gura mare, senzuală, bine conturată, iar nasul proeminent, lucios, cu nări largi, mobile. Avea umeri lați și degaja un aer de forță. Dacă era cumva infirm, acest lucru, cu certitudine, nu se observa. A intrat zâmbind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
complace. Wilfred a simțit lucrul ăsta. Îmi amintesc că uneori era atât de trist, după ce-i făcuse pe toți să se prăpădească de râs. Oh, Charles, dacă măcar ar exista un Dumnezeu, dar nu există, nu există... Ochii mari, rotunzi, căprui ai lui Perry se umpluseră de lacrimi, începu să se scotocească după o batistă, apoi folosi fața de masă. După o clipă, adăugă: — Trebuia să rămân la Queens College și să mă fac doctor. Așa cum sunt acum nu fac decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-l să înceapă. Vuietul apei mă liniștea. Speram că pe Ben îl zăpăcește. Zgomotul a fost întotdeauna prietenul meu. Vedeam acum pentru prima oară fața lui Ben în plină lumină. Arăta mai plăcută decât îmi imaginasem înainte. Avea ochi prelungi, căprui, cu gene lungi și o gură mare, frumos modelată deși, poate că numai acum, bosumflată și disprețuitoare. Bărbia i se pierdea în gât. Mi-am dat brusc seama, ceea ce mi-a produs o senzație de ușurare, că era extrem de nervos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
treia. Mi-am ridicat ochii. Un cap, încadrat de două palme în care se sprijinea, se uita la mine de pe creasta de deasupra. Câțiva zulufi de păr castaniu, creț, suflați de vânt, coborau și ei pe marginea stâncii. Doi ochi căprui luminoși mă priveau miop, pe jumătate surâzători, pe jumătate speriați. — Lizzie! Lizzie se propti pe muchea ascuțită a stâncii, își lăsă în jos un picior bronzat, deja zgâriat și sângerând ușor, apoi celălalt picior, care-i alunecă, împiedicându-se de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]