5,129 matches
-
ai privit mișcarea buzelor în timp ce ea caută în programul cinematografelor un film la care să mergeți împreună? Știu ce rulează înainte de a apuca ea să-mi spună, citindu-i de pe buze! Și cărțile pe care i le dau, de ce le cară peste tot în poșetă - ca să le citească, oare? Aș! Ca să-l epateze pe vreun fotograf poponar, ca să-i epateze pe trecătorii de pe stradă, pe străini, cu personalitatea ei multilaterală! Uită-te la gagica aia cu un cur trăsnet - are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ești! Chiar îți place victoria, nu-i așa, iubito? Știi s-o obții fără probleme! Oho, ce nevinovată ești! Formidabilă, zău așa - ce onoare că te-am cunoscut. Uite ce, ia-mă cu tine, Eroino! Sus în munți. Vreau să car bolovani până cad lat, dacă asta înseamnă să fii bun. Fiindcă de ce să nu fiu bun, și bun, și bun, și bun - nu-i așa? Să mă călăuzesc în viață numai după principii! Fără compromisuri! Las’ să fie cel’lalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
morcovi - da, și eu sunt patriot, băi, numai că într-un alt loc. (Ce-i drept, nici acolo nu mă simt acasă!) Dar ce să mai zic despre foițele de staniol pe care le adunam? Despre ziarele pe care le căram cu căruciorul la școală! Despre carnețelul meu cu timbre emise de Fondul de Apărare, lipite grijuliu rânduri-rânduri, întru zdrobirea Axei! Aeromodelele mele - Piper Cub, Hawker Hurricane, Spitfire! Cum poate să pățească așa ceva puștiul de treabă care am fost eu; eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În cafenea. Cât va dura, se Întrebă el, până când ea va deschide fereastra? Atunci o vor auzi. Plecă de la masă și În stradă auzi țipetele mai limpede, dar taximetrele treceau claxonând, câțiva portari de hotel se bălăbăneau pe pavajul lunecos, cărând bagaje, și nimeni nu se opri, nimeni nu auzi. Ceva lovi pavajul cu un clinchet metalic și Josef privi În jos. Era o monedă de aramă. Curios lucru, se gândi el. Semn de noroc. Dar, aplecându-se s-o ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Fructe. Două sticle de sherry. Cârnați. Biscuiți șprițați. Salată. Măsline. — Ehei, făcu prietenul lui Ninici, așa-i că-i un prânz pe cinste? Ninici rămase nemișcat și privi un moment În tăcere. Apoi spuse cu voce scăzută: — E un festin. Cărase deja În camera maiorului sticlele de sherry, cele de șampanie și rața când o văzu pe soția lui venind pe drum și aducându-i propriul prânz, Înfășurat Într-o pânză albă. Era mică și brunetă, cu șalul Înfășurat strâns peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fost scos un dop. — Se aud Împușcături la gară, spuse șoferul, apăsând pe demaror. Myatt Îl lovi peste mână, dându-i-o la o parte: — Așteptăm. — Așteptăm? repetă omul. Apoi explică precipitat: — Sunt soldații. Ar fi mai bine să ne cărăm. N-avea de unde să știe că Myatt era gata-gata să-i urmeze sfatul. Era Înspăimântat - văzuse În atitudinea soldaților față de el spiritul care făcea posibile pogromurile -, dar rămase neclintit. Nu era destul de convins că făcuse tot ce-i stătuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o grămadă de activități deloc sexy sau romantice. Cum ar fi cumpărarea de Drano. Oricât de drăguț era proaspătul meu soț, consuma mult mai multă hârtie igienică decât mine. Pentru fiecare colet cu șase role de Charmin pe care-l căram acasă, simțeam cum o grămadă de energie, care Înainte de căsătorie ar fi fost alocată iubirii sau sexului, se risipea În neant la ieșirea din supermarket. Proaspetelor soții nu le este niciodată permis să admită asta, dar să fii măritată este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de parcă vorbeam cu un narcoman. Știi... cumva... unde... este... Christopher? bîigui Marci. Vocea Îi suna de parcă nici nu s-ar fi trezit. — Păi tu nu știi? am Întrebat, șocată. Nu... ezită vocea scăzută. L-am dat afară și s-a cărat... de tot. Era de toată jena. Marci vorbea ca și cum ar fi fost cineva dintr-un soap opera, filmat timp de o viață Întreagă pentru TV. —Marci, e adevărat că Christopher... —Tinsley ți-a spus asta? Are În mod sigur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu niște pseudo-artiști și, ăăă, ca să zic așa, i-am schimbat numele În „Orgasm Lipsă“. Oricum, după nouăzeci de minute de activitate care nu s-a lăsat cu nici un orgasm, eu transmit semnalele de „vreau să dorm“, iar el se cară, cu un „sper că nu te-ai supărat, mi-am adus periuța de dinți“. Cât pe-aci să dau la boboci. Brusc, era o relație, cică. Era exact ca În episodul din Seinfeld când el se vede nevoit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a uitat niciodată cu atenție. Nu s-a uitat nici prima dată când au vizitat casa. Nici când agentul i-a condus prin încăperi. Au măsurat camerele și le-au spus muncitorilor unde să așeze canapeaua și pianul, și-au cărat înăuntru toate lucrurile și nu s-au oprit nici un moment să se uite la podeaua salonului. Așa spun ei. Apoi, în prima dimineață, când au coborât la parter, era deja acolo, scrijelit în podeaua de stejar alb: PLECAȚI DE-AICI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acolo, scrijelit în podeaua de stejar alb: PLECAȚI DE-AICI Unii dintre noii proprietari spun că le-o fi făcut-o vreun prieten, în glumă. Alții sunt siguri că e din cauză că nu le-au dat bacșiș muncitorilor care le-au cărat lucrurile. După vreo două nopți, în peretele nordic al dormitorului principal începe să plângă un copil. De obicei acesta e momentul în care se hotărăsc să sune. Numai asta-i lipsea eroinei noastre, Helen Hoover Boyle, în dimineața aceea - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îi zic: Nu te vreau. Nu pot avea încredere în tine. — Nu mă poți iubi, zice polițaiul, zice Helen cu vocea răgușită a polițaiului, fiindcă sunt femeie și am mai multă putere decât tine. Și eu zic: Du-te, Helen. Cară-te dracului de-aici. N-am nevoie de tine. Vreau să plătesc pentru crimele mele. M-am săturat să stric lumea doar ca să-mi justific relele pe care le fac. Polițaiul plânge acum din răsputeri, și în încăpere intră alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a uitat niciodată cu atenție. Nu s-a uitat nici prima dată când au vizitat casa. Nici când agentul i-a condus prin încăperi. Au măsurat camerele și le-au spus muncitorilor unde să așeze canapeaua și pianul, și-au cărat înăuntru toate lucrurile și nu s-au oprit nici un moment să se uite la podeaua salonului. Așa spun ei. Capul lui Helen se apleacă spre Patrick. Sângele îi curge din gură. Brațele i s-au muiat, scăpând pe jos degețelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
unde lucrezi. Să nu-și închipuie cineva că-s de paie! Mi-s muncitor! își ridică el palmele iar astea două și ce am în cap pot face oriunde față cu cinste. Și la nevoie, am și spate sănătos, la cărat saci... N-o să-i mătur niciodată biroul lui Stanciu decît dacă așa scrie în fișa mea de angajare. Sudorul rămîne cu hîrtiile în mînă, puțin neliniștit, în vreme ce mecanicii ies pe rînd, care mai de care mai nemulțumit, înjurînd vremea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu șuncă, lovind cînd și cînd cu colții furculiței în poza lui Mihai, aflată pe una din paginile programului de sală, peste care a pus farfuria. Ce-i pasă lui?! Stă acasă și așteaptă premiera. Eu, pe post de asin, car programe și afișe. Nu era datoria ta? întreabă studenta. Nu! Puteam s-aștept să-mi fie trimise prin poștă. Îl vezi pe ăla cu copiii, face el un semn spre tatăl gemenilor îl știu bine, e un matematician, șeful programelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de cutele hîrtiei. Ăsta-i autorul. Amicul meu. Vrea să facă o partidă cu fiica lui Săteanu, Theodor Săteanu. Iar noi îi jucăm cea mai proastă piesă pe care a scris-o, așa, să promovăm un autor local. Eu îi car programele, el stă la căldură. Ia treci și ține-mi de cald, băiete, vede-te-aș ajuns cu fiica lui Săteanu, ca matematicianul cu fufa lui, pe care au întins-o destui, că și tu, prostule, ai oarecare suflet și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Direcția comercială de-i înnebunește. Se duce la telefonul din colț și formează un număr: Alo, Tomșa la telefon. Vezi că a ieșit gospodarul în curte. Și de ce nu m-ai anunțat, deșteptule?! se înfurie Cristina. Așa-ți trebuie, să cari cu sania dacă n-ai cerut la timp. Nu, n-a avut obiecții... Hai, nu fi insinuant, te rog! Fata trîntește telefonul și-și mai face de lucru pe acolo, să se liniștească. Îmi pare rău! spune Mihai ridicîndu-se. Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
amintiri... face Mihai un gest evaziv cred că-s..., dacă socotesc bine, de pe la doi-trei ani. Aveam o cămașă lungă, din cînepă, pînă la călcîie și fugeam, mai bine-zis mă țineam după surorile mele. Era vară, mama era la secerat, tata căra snopii de grîu la arie, cînd trecea prin fața porții oprea boii și venea să ne vadă; surorile mele se urcaseră pe o scară într-un vișin iar eu, rămas jos, plîngeam, sau înjuram, așa spun ele, că mai întîi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spărgea; aveam un cofăiel, din lemn, în care, de multe ori, adunam fragi surîde Mihai înviorat de aducerile aminte. Cu ochii ficși asupra lui, aprinși de plăcerea vorbelor, Doina ascultă, îmbătîndu-se parcă. E drept, continuă Mihai uneori mai ajutam la cărat snopi, dar foarte rar, cînd se apropia ploaia, că snopii erau grei și-ar fi însemnat să-mi iasă sufletul. De ce te-ai întristat? întreabă Mihai, observînd umbra unui gînd pe obrazul Doinei. Tata mi-a povestit o dată că..., așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
grade, muncitorii au mereu de lucru pe lîngă reactoare, transpirați, unii din ei cu cîte un prosop în jurul gîtului. Cei rămași de la schimburile precedente dorm pe saltelele de burete așternute în vestiare, lîngă calorifere. Femeile de la mașinile din faza finală cară spre banda rulantă bobine mari, de zece-cincisprezece kilograme. Cîte una, obosită, stă pe vreo bobină goală, cu spatele rezemat de carcasa mașinii, cu bărbia lăsată în piept și doarme. Cele treze, care au terminat de încărcat mașinile și așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Țara Galilor; pe timpul nopții traversaseră Anglia, prin tunelul îngust săpat de lumina farurilor. Petrecerea s-a dovedit a fi refularea de după examen a lui Dan. Alți tipi, toți în uniformă de rebeli, cu salopete mulate și șepci de lână, îi tot cărau pumni peste umeri. Carol i-a observat zâmbetul trist, autodepreciativ, dar cumva ospitalier, întrebându-se dacă era la fel de tare ca ei la tăvăleala prin baruri. Era. În acest scop fusese ales Atherstone, pentru că era orașul din Anglia (și, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
diverse canale irakieni care aleargă târând câte o bucată din regimul Saddam: o glastră cu flori de plastic, un fileu de tenis, un fotoliu, o canapea, televizoare, frigidere, anvelope, covoare, ba chiar și câte o ușă smulsă din țâțâni și cărată în spinare. Statuile și portretele lui Saddam sunt răsturnate și sparte, nu și diversele bunuri din palatele puterii. Irakianul vrea să mă convingă jucând cu picioarele pe fața lui Saddam, cu ochii spre camera de luat vederi, că se desparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
luat drept un liftier reangajat, că nu vom fi primiți în UE fără creștin-democrați în Parlament. Și când cere un pahar cu apă la masă, dl Constantinescu se consideră reprezentantul a mari mase de români însetați. Asta după ce s-a cărat din funcția de președinte al țării, când a avut el chef, fără să întrebe pe vreunul dintre milioanele de oameni care l-au votat și în numele cărora se afla la Cotroceni. Cât despre prim-ministrul său, Victor Ciorbea, copil instituționalizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
unul din zece. Pe măsură ce sufletul omenesc se cufundă în vulgaritate, grosolănie, materialism ordinar, nepăsare, se intensifică nevoia de fațadă metafizică. Ca la marii mafioți, care, după ce-și dau la curățat costumele stropite de sânge, se duc la biserică și cară la cruci și pupături de icoane. Mă duc să văd filmul „în care se arată cum a fost chinuit Iisus”, pe urmă ies și zic că e multă răutate în lume, că ar trebui să fim mai buni unii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
bețe mici și le-am potrivit cum trebuie, ca să aibe și Cerasela și Lori câte-o puță, ca toți oamenii. e’. ne-am mutat din H 3 în H 4 seara, ca să nu se uite la catrafusele noastre toți vecinii, căram boccele și pachete mai puțin de-o sută de metri (doar nu era să fi luat un camion), pe urmă iară și iară, coboram de la doi, mergeam pe pământul ca o bătătură, urcam la trei, într-un apartament identic (dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]