7,266 matches
-
umplea cu vin ulcica lui Pâcu. După ce au băut vinul cu multe vorbe în doi peri, Pâcu a ieșit, grăind așa, de unul singur: Măi, da’ bun vinișor are Dumitru ista! Dacă știam asta mai de multă vreme, apoi făceam cărare bătută încoace. Da’ nu-i târziu nici de-acu-ncolo. Deși moș Dumitru a auzit foarte bine tot ce a spus Pâcu, l-a întrebat totuși: Ce tot bodogănești acolo, Pâcule? Ei, vorbeam și eu așa, de unul singur, că alta nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Noapte bună, valetule. (Ce dialoguri se scriau pe vremuri, la Hollywood...) Lionel privește lung spre ușa care se închide și se îndreaptă, cocârjat, spre propria garsonieră. E ora 10. Roman, cu o canistră galbenă în mână, se îndreaptă, pe două cărări, spre fostul teren viran pe care s-a aciuat șatra de țigani - e prea beat ca să mai fie politically correct. Aude scârțâitul viorilor, lătratul câinilor și nechezatul cailor, dar nu vede globul strălucitor care să indice rulota. Pe locul pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în urma emisiunii din Capitolul 4, în marile restaurante pariziene a apărut o nouă modă: la sfârșitul meselor, clienții cu dare de mână - adică rușii - își pun frapierele în cap ca să se răcorească. Se poate spune că am deschis o nouă cărare pentru bețivii pursânge. Sau două cărări - să nu uităm de ananasul în oțet, devenit cel mai bun remediu împotriva mahmurelii. Îi așteptăm oricând în restaurantul nostru pe cititorii acestui roman, la o creastă de cocoș asezonată cu coițe de Bresse
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
marile restaurante pariziene a apărut o nouă modă: la sfârșitul meselor, clienții cu dare de mână - adică rușii - își pun frapierele în cap ca să se răcorească. Se poate spune că am deschis o nouă cărare pentru bețivii pursânge. Sau două cărări - să nu uităm de ananasul în oțet, devenit cel mai bun remediu împotriva mahmurelii. Îi așteptăm oricând în restaurantul nostru pe cititorii acestui roman, la o creastă de cocoș asezonată cu coițe de Bresse. Bon appétit! Părerea lui Anghel Nici
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o prinzătoare-cu-zece-capete-de-medusa, împietrești pe loc și s-a zis cu tine și cu drumul către suflețelul tău. șase în al cincilea loc: treci de capcane cu bine de această dată, un pui de urs panda roșu singuratic apare pe marginea cărării tale de iarbă, cu blănița lui ca un pufuleț, ca un glob de pom de crăciun, este semn de noroc, semn că te maturizezi în călătoria ta, „- ce faci, pisică?“ îl întrebi tu pe puiul singuratic, vrei tu să vorbești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fukurokuju redevine capul tău, cu piele întinsă pe față, fără riduri, cu labirintul creierului tău intact, fără urme de măcel, jurōjin se întoarce în gâtul tău, răsucitorul atent al capului și ochilor tăi, care detectează cele mai mici detalii ale cărării tale anevoioase, bishamonten se face la loc brațul tău drept puternic, capabil să sfărâme dintr-o lovitură șapte broaștespion, benzaiten trece în brațul tău stâng, care poate strânge vârtos arcul greu de lapis lazuli, hotei ia forma pântecului tău, rezistent
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și argintiului trupușoarelor lor. șase în al cincilea loc: marele urs al clanului abenaki reușește să o mărite pe sora lui mai tânără, se obțin toate binecuvântările necesare, se oficiază ceremonia, toate celelalte clanuri își trimit reprezentanți. tu găsești pe cărarea strâmtă un rubin tetraedric, în care o zărești pe prințesa ta strălucitoare pe malul unui lac, așezată pe o plajă de nisip fin. zâmbești, așezi rubinul în stânga desagii-fără-fund, mergi bucuros mai departe. șase deasupra: ți se alătură veverițele călugăr, țopăie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de polisomnografie înregistrează numai stadiul patru. când se trezesc și se sperie îi dezlegi, le explici că jurămintele nu ajută întotdeauna, că hotărârea și vigilența sunt mai importante, te desparți de ei, le mulțumești tuturor pentru intențiile bune, pornești pe cărarea de munte către prințesuța ta spectaculoasă și către grădina suspendată a dragostei ei. coșmar merg prin culoare cilindrice cu pereți albi, iluminate de neoane puternice cu nenumărate răscruci în unghi ascuțit este unul din visele mele vechi, de care nu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lipici se ivește între genele oștenilor tăi. jurōjin răsucește campania către aer, toți adepții tăi se suie pe nori nimbus, urmează perioada zborului, unde păduri nu se întâlnesc, trebuie doar ca hotei să hrănească satisfăcător puii norilor nimbus, ești pe cărarea ta, cu armata ta imperială, zbori către grădina suspendată a dragostei prințesei tale strălucitoare, ai noroc. șase în al cincilea loc: unui conducător dârz îi șade bine să cunoască în detaliu toate pădurile, fukurokuju știe și despre păduri de curcubee
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
era foarte frig focul din sobă nu prididea, mama așeza câte zece cearceafuri albe imaculate peste mine, din tălpi până în vârful nasului dar nu îmi erau de ajuns, tremuram prin visele mele, pe unde vedeam uneori un prinț urcând o cărare, pe atunci nu știam că ești tu, nu știam că prințul acela cu ochi căprui mari, de copil poartă un nume. oh, ce calde sunt păturile cu care m-ai învelit tu, shangdi di liwu mi-e atât de cald
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cer imaginea prințesei inimii tale, îți dă șansa să o vezi aproape aievea pe luo na, după care ia formă triunghiulară, mai face un looping și pe aici îi e drumul, tu cobori încet de pe pisc, zărești la poalele muntelui cărarea dragostei tale și pe aici îți e drumul. am știut am simțit, am știut, după castane căzute și pajiști îngălbenite că ești perechea ideală Țcu care pot să trăiesc la pielea goală, reversând păcatul originar) am experimentat cu tine dragostea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fug, veverițele-călugăr din trunchiul dragostei tale se oripilează și se retrag în cuiburi. nouă în al treilea loc: prinzi de veste, zeița chuang-mu îți trimite un vis cu vrăjitoarea fuamnach, în care prințișorul tău e amenințat, merge acum pe o cărare foarte subțire, în întuneric, te trezești, tigrul tău alb, protector, qilin, schelălăie, straja ta, vulturul harpagornis din micul ox, raportează atacul, te arunci curajoasă drept în piciorușele fine, tragi pe tine o za, ești furioasă, ești o prințesă războinică, îți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
locuri bune de odihnă și hrană pentru ele, dar pentru tine nu, în rest, tu și gâștele sălbatice moffitti semănați din mai multe puncte de vedere. progres treptat șase în al doilea loc: în față zărești o pădure de munte, cărarea ta se îndreaptă către ea, îți trebuie curaj și atenție, nu vei mai putea observa teritoriul deschis, care îți permite detectarea din timp a primejdiilor, ești destul de ostenit deja, dar te hotărăști să te odihnești numai după ce străbați această pădure
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mare complexitate acestei activități) și din motive de natură politică (probleme apărute în relațiile bilaterale pe linie de partid datorită adoptării unor poziții diferite în privința mișcării muncitorești), totuși aceste impedimente nu au oprit cele două popoare în mersul lor pe cărarea către realizarea comună a acestui impunător obiectiv; ceea ce dovedește perseverența membrilor echipelor implicate în tratative și a liderilor politici din cele două state, perseverența însoțită de un comportament cooperativ al acestora și de adaptare la diferitele situații neprevăzute, ivite în timpul
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Mama și Corul. Mama trage scaunul lângă "Leagăn", sub "Tei", se așază. Corul se așază în formă de semicerc. Textul Corului va fi distribuit pe interpreți sau pe grupuri de interpreți. Notă baladescă.) CORUL: În temeiul codrului / Cale nu-i, cărare nu-i. Că de-a fost vreodată drum / El s-a prefăcut în fum. / Că de-a fost vreodată cale / Ea s-a prefăcut în vale, / S-a umplut de spini și scai / Că de urmă nu-i mai dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Că de-a fost vreodată drum / El s-a prefăcut în fum. / Că de-a fost vreodată cale / Ea s-a prefăcut în vale, / S-a umplut de spini și scai / Că de urmă nu-i mai dai. De-i cărare undeva / N-o mai știe nimenea, / Că-i pierdură urmele / Ciobănași cu turmele, / Și-i pierdură semnele / Pădurari cu lemnele.// În temeiul codrului / Cale nu-i, cărare nu-i... MAMA (încet, parcă ar rosti un descântec): Nani, nani, copilaș / O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de spini și scai / Că de urmă nu-i mai dai. De-i cărare undeva / N-o mai știe nimenea, / Că-i pierdură urmele / Ciobănași cu turmele, / Și-i pierdură semnele / Pădurari cu lemnele.// În temeiul codrului / Cale nu-i, cărare nu-i... MAMA (încet, parcă ar rosti un descântec): Nani, nani, copilaș / O poveste spune-ți-aș, / O poveste-n cântec tragăn / Ca să-mi crești voinic în leagăn. Când norocul mi-a murit / Teiu-acesta am sădit, / Teiului te-am arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
CÂRLIG: Istrate Cârlig îmi zice. DĂNILĂ: Frumos nume! CÂRLIG: Păi da... DĂNILĂ: Bade Cârlig, și-o spune ceva. CÂRLIG: Păi spune. DĂNILĂ: Iaca spun. Eu, de când mă știu, sunt om norocos. Dovada aici de față: mi te-a scos norocu-n cărare. Pentru că de ce? Eu am acasă păsăretul pământului, atâta doară că pe gânsacul cârdului meu de gâște l-a mâncat vulpea mai acu' o săptămână. Și mă tot chiteam de unde să fac rost de altul în loc; tot am vorbe cu nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îngropat într-un loc, aiurea, unde drumul către sat taie-n lung pădurea. F1: Și de-atunci, lângă mormânt, plopi cu frunza rară s-au zbătut ușor în vânt zile lungi, de vară... B3: Soarele, spre asfințit și-a urmat cărarea. B1: Zi cu zi l-au troienit vremea și uitarea. F4: Dimineața, ca un fum, urcă pe coline. Zvon de glasuri dinspre drum până-n preajmă-i vine. F3: Peste vârfuri, lunecând în argint, condurii înfioară când și când liniștea pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
străină. F1: Stă și-așteaptă fără glas, parcă să măsoare cum se mută, ceas cu ceas, umbra după soare. B2: Astfel, tot mai neștiut, spre adânc îl fură și-l îngroapă-n sânu-i mut veșnica Natură. F3: Vara trece. Pe cărări frunza-n codru sună... B3: Trec cernite înserări... F4: Nopți adânci, cu lună... B1: Iar când norii-văluiesc alba nopții Doamnă, peste groapa lui pornesc vânturi lungi, de toamnă... * B2: Frumoasă ești, pădurea mea, când umbra-i încă rară și printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
toamnă... * B2: Frumoasă ești, pădurea mea, când umbra-i încă rară și printre crengi adie-abia un vânt de primăvară... Când, de sub frunze moarte, ies, la umbră, viorele, iar eu străbat huceagul des cu gândurile mele. Când strălucesc sub rouă grea cărări de soare pline, frumoasă ești, pădurea mea, și singură, ca mine... * F1: Primăvară, din ce rai nevisat de pământeni vii cu mândrul tău alai peste crânguri și poieni? F4: Pogorâtă pe pământ în mătăsuri lungi, de vânt, lași în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
adormite nici o veste de-altădată nu-ți trimite, și pe freamăte pornite de departe nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, vin' cu mine, să ne pierdem în zadar printre galbenele rariști de stejari cu sfioase campanule și sulfine, pe cărări pe unde nimeni nu mai vine. F1: Dulce zumzet, somnoros și ireal, să ne cheme spre poienile din deal... B3: ...taina liniștii înalte să ne fure prin cotite luminișuri de pădure... F1: ...și la umbră să ne-mbie, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Tot mai des, în preajmă umbre vii răsar; ploaia peste case pică tot mai rar și-n grămezi de neguri apele se strâng... F1: Lumea-ntreagă doarme... F4: Streșinile plâng. * B1: Dormi, iubire dulce... B2: Numai eu întârzii, singur, pe cărare, farmecul acestei clipe trecătoare. Gândurile mele vin să te deștepte, din pridvorul tainic să cobori pe trepte; să cobori în toamna limpede și rece și, visând cu mine clipa care trece, să-mi sporești tristețea ceasului târziu când, străin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
i-ar fi cârmit nasul din loc. MAVRICHIE: Acesta-i lucru hotărât. În grădina sfântă a Raiului nu se pomenește boală sau durere. Traiul celor preafericiți curge pururea lin, din cerul fără nori nu fulgeră niciodată. Pajiștile mereu verzi și cărările presărate cu nisip de aur n-au hopuri sau mușuroaie de care să te împiedici la umblat, nici gropi neastupate în care să dai. Aici șarpele nu are venin, ardeiul nu ustură și ghimpii trandafirilor sunt rotunzi ca mazărea. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în privința lui, aceea am fost numai eu. La insistența mea repetată, părinții n-au avut ce face. Am făcut nuntă mare, dar alături de Costache eu îl vedeam tot timpul pe Culai. El a simțit că eu mai rătăcesc pe alte cărări, însă a trecut cu înțelegere peste îndoielile mele și nu le-a luat în seamă. Poate s-a prefăcut, nici acum nu știu, că nu eram acea mireasă care și l-a dorit de mire. S-a dovedit însă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]